Preţul
Duminica a V-a din Post (a Cuv. Maria Egipteanca) Evanghelia de la Marcu 10,32-45 si de la Luca 7,36-50 Marcu 10 32 i erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. i ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. i luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le []Duminica a V-a din Post(a Cuv. Maria Egipteanca)Evanghelia de la Marcu 10,32-45 si de la Luca 7,36-50Marcu 10 32 i erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. i ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. i luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample: 33Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor. 34 i-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia. 35 i au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. 36 Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac? 37 Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta. 38Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? 39 Iar ei I-au zis: Putem. i Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza. 40 Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit. 41 i auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan. 42 i Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: titi ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc. 43 Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru. 44 i care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga. 45 Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa- i dea sufletul rascumparare pentru multi. Luca 7 36 Unul din farisei L-a rugat pe Iisus sa manance cu el. i intrand in casa fariseului, a sezut la masa. 37 i iata era in cetate o femeie pacatoasa si, afland ca sade la masa, in casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. 38 i, stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. i saruta picioarele Lui si le ungea cu mir. 39 i vazand, fariseul, care-L chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa. 40 i raspunzand, Iisus a zis catre el: Simone, am sa-ti spun ceva. Invatatorule, spune, zise el. 41 Un camatar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt cu cincizeci. 42 Dar, neavand ei cu ce sa plateasca, i-a iertat pe amandoi. Deci, care dintre ei il va iubi mai mult? 43Simon, raspunzand, a zis: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. 44 i intorcandu-se catre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea insa, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei. 45 Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele. 46 Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele. 47 Deaceea iti zic: Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste. 48 i a zis ei: Iertate iti sunt pacatele. 49 i au inceput cei ce sedeau impreuna la masa sa zica in sine: Cine este Acesta care iarta si pacatele? 50 Iar catre femeie a zis: Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace. 1. Despre acel trebuie al patimilor si mortii lui Hristos. S-a spus de catre unii teologi ca Evangheliile sunt, de fapt, istorisiri ale patimilor (Mantuitorului) precedate de o introducere dezvoltata .
Afirmatia este adevarata, cu aceasta precizare: ca moartea Domnului apare intotdeauna in stransa legatura cu Invierea Sa. Evanghelistul Luca reda un cuvant al Mantuitorului Celui inviat din care se vede foarte bine centralitatea acestei teme in Evanghelie: i le-a zis ca asa este scris si ca asa trebuia sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi (Lc 24,46). Fiul lui Dumnezeu a venit in lume sa primeasca patimile si moartea. El trebuia sa Se jertfeasca pentru noi. Iar Sf. Apostol Pavel citeaza ca un dat al traditiei cum o arata introducerea: Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit aceasta formulare de crez apostolic: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi (I Cor 15,3-4).
Astfel, totul in Evanghelii sta sub semnul acelui trebuie al mortii lui Hristos. Parcursul vietii pamantesti a Mantuitorului este un drum spre moarte. Acest trebuie este prezent inca in prima dintre cele trei prevestiri ale patimilor: i a inceput sa-i invete ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze (Mc 8,31; cf. Mt 16,21; Lc 17,25).2. Drumul spre moarte. Mai ales ultima calatorie a Mantuitorului spre Ierusalim sta sub semnul acestui trebuie al patimilor si al mortii. Inceputul pericopei evanghelice de astazi releva cu o mare forta dramatismul acestui drum spre moarte al lui Hristos: i erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. i ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau (Mc 10,32). Ucenicii erau uimiti de cuvintele lui Iisus (cf. v. 24); iar multimea era cuprinsa de teama atat din pricina radicalismului Evangheliei El tocmai aratase ca numai cine lasa totul, inclusiv familia, ii poate fi ucenic , cat si din cauza ca, in doua randuri deja (Mc 8,31-32 si 9,31-32), El vorbise pe fata (Mc 8,32) despre cele ce-L asteapta la capatul calatoriei. Evanghelistul reuseste sa surprinda foarte bine ezitarea multimii. Se vede ca intre cei ce mergeau dupa El nu erau prea multi doritori de a-I impartasi soarta. Iisus insa Se indreapta hotarat spre Ierusalim. Iata-L mergand inaintea lor , atragand parca dupa Sine aceasta multime ezitanta. i aratandu-i acesteia si noua tuturor calea. O cale ce nu este alta decat aceea a Crucii.
Intr-adevar, Iisus nu face nimic pentru a diminua dramatismul acestui pelerinaj spre Cetatea Sfanta. Dimpotriva, acum rosteste El a treia si ultima prevestire a patimilor: i, luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna cele ce aveau sa I se intample: Ca iata ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor. i-L vor batjocori, si-L vor scuipa, si-L vor biciui, si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia (Mc 10,32b-34). Comparata cu primele doua, aceasta prevestire este mult mai precisa: este aratat rolul paganilor, se vorbeste de batjocorirea si de biciuirea Sa. In paralela de la Matei a acestei a treia vestiri a patimilor apare in plus un detaliu deosebit de important: daca in cele doua prevestiri anterioare Iisus anuntase simplu ca va fi omorat, acum El spune in mod precis ca va fi rastignit (Mt 20,19).
Iata pretul pe care trebuia sa-l plateasca Hristos pentru mantuirea lumii! Patimile cumplite si moartea si inca moartea de cruce (Fil 2,8) , acestea sunt partea Sa.3. Fiii lui Zevedeu cer scaune. Ucenicii sunt atat de putin pregatiti sa-I stea alaturi! Prietenii Mirelui, imbatati de bucuria prezentei Sale si in euforia pregatirilor de nunta (cf. Mt 9,15 si loc. par.), refuza sa inteleaga ca Mireasa care se pregateste Invatatorului si Domnului lor nu este alta decat Crucea crunta (Vasile Voiculescu). Domnul tocmai le-a prevestit patimile si moartea Sa, cand doi dintre ei, dintre cei mai apropiati, anume Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu si ai Salomeii, vin si-I cer locurile cele mai de cinste in Imparatia Sa: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta . I-o cer imperativ, cu o introducere formulata in asa fel incat sa nu ingaduie un refuz: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine (Mc 10,35-37).
Domnul le vorbeste de patimi si moarte, iar ei cer tronuri! Caci, intr-adevar, a sedea de-a dreapta si de-a stanga Imparatului nu inseamna altceva decat a ocupa primele locuri in Imparatie. Aceste locuri le jinduiesc fiii lui Zevedeu. Motivatia unei astfel de cereri nu este neaparat una vinovata. Din cate ne spun Sfintele Evanghelii despre ei, si indeosebi despre Ioan, desemnat in Evanghelia a patra ca ucenicul pe care-L iubea Iisus , putem presupune ca aceasta cerere a lor a fost motivata mai ales de iubirea nemasurata pe care I-o purtau si de dorinta de a fi pe veci alaturi de El. Nu este insa mai putin adevarat ca ei nu-si dadeau inca seama in mod deplin de pretul imens care trebuia platit. Nu intelegeau indeajuns ca un singur drum este cel care duce la Imparatia slavei: drumul Crucii.4. Nu stiti ce cereti . Mantuitorul ii mustra bland. Nu stiti ce cereti! le zice El. i le arata ca, cerand locurile de-a dreapta si de-a stanga Sa, cereau de fapt sa impartaseasca paharul si botezul patimilor si al mortii Sale pe Cruce. Am adauga noi ca, fara s-o stie, cereau locurile celor doi talhari, care au fost rastigniti de-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului pe Golgota.
Dar Iacov si Ioan se arata in stare sa sufere alaturi de Invatatorul lor preaiubit. Se pare ca inteleg acum cat de mare este pretul ce li se cere. Paharul este adeseori in Vechiul Testament un simbol al suferintei (Ps 74,8; Is 51,17-22; Ier 25,15; Iez 23,31-34); iar in Evanghelii el desemneaza patimile si moartea pe Cruce a Mantuitorului, de care El Insusi, ca Om, Se infricoseaza si Ii cere Tatalui Ceresc, intr-o rugaciune de un dramatism fara egal, ca, daca este cu putinta, sa indeparteze...
Afirmatia este adevarata, cu aceasta precizare: ca moartea Domnului apare intotdeauna in stransa legatura cu Invierea Sa. Evanghelistul Luca reda un cuvant al Mantuitorului Celui inviat din care se vede foarte bine centralitatea acestei teme in Evanghelie: i le-a zis ca asa este scris si ca asa trebuia sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi (Lc 24,46). Fiul lui Dumnezeu a venit in lume sa primeasca patimile si moartea. El trebuia sa Se jertfeasca pentru noi. Iar Sf. Apostol Pavel citeaza ca un dat al traditiei cum o arata introducerea: Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit aceasta formulare de crez apostolic: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi (I Cor 15,3-4).
Astfel, totul in Evanghelii sta sub semnul acelui trebuie al mortii lui Hristos. Parcursul vietii pamantesti a Mantuitorului este un drum spre moarte. Acest trebuie este prezent inca in prima dintre cele trei prevestiri ale patimilor: i a inceput sa-i invete ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze (Mc 8,31; cf. Mt 16,21; Lc 17,25).2. Drumul spre moarte. Mai ales ultima calatorie a Mantuitorului spre Ierusalim sta sub semnul acestui trebuie al patimilor si al mortii. Inceputul pericopei evanghelice de astazi releva cu o mare forta dramatismul acestui drum spre moarte al lui Hristos: i erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. i ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau (Mc 10,32). Ucenicii erau uimiti de cuvintele lui Iisus (cf. v. 24); iar multimea era cuprinsa de teama atat din pricina radicalismului Evangheliei El tocmai aratase ca numai cine lasa totul, inclusiv familia, ii poate fi ucenic , cat si din cauza ca, in doua randuri deja (Mc 8,31-32 si 9,31-32), El vorbise pe fata (Mc 8,32) despre cele ce-L asteapta la capatul calatoriei. Evanghelistul reuseste sa surprinda foarte bine ezitarea multimii. Se vede ca intre cei ce mergeau dupa El nu erau prea multi doritori de a-I impartasi soarta. Iisus insa Se indreapta hotarat spre Ierusalim. Iata-L mergand inaintea lor , atragand parca dupa Sine aceasta multime ezitanta. i aratandu-i acesteia si noua tuturor calea. O cale ce nu este alta decat aceea a Crucii.
Intr-adevar, Iisus nu face nimic pentru a diminua dramatismul acestui pelerinaj spre Cetatea Sfanta. Dimpotriva, acum rosteste El a treia si ultima prevestire a patimilor: i, luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna cele ce aveau sa I se intample: Ca iata ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor. i-L vor batjocori, si-L vor scuipa, si-L vor biciui, si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia (Mc 10,32b-34). Comparata cu primele doua, aceasta prevestire este mult mai precisa: este aratat rolul paganilor, se vorbeste de batjocorirea si de biciuirea Sa. In paralela de la Matei a acestei a treia vestiri a patimilor apare in plus un detaliu deosebit de important: daca in cele doua prevestiri anterioare Iisus anuntase simplu ca va fi omorat, acum El spune in mod precis ca va fi rastignit (Mt 20,19).
Iata pretul pe care trebuia sa-l plateasca Hristos pentru mantuirea lumii! Patimile cumplite si moartea si inca moartea de cruce (Fil 2,8) , acestea sunt partea Sa.3. Fiii lui Zevedeu cer scaune. Ucenicii sunt atat de putin pregatiti sa-I stea alaturi! Prietenii Mirelui, imbatati de bucuria prezentei Sale si in euforia pregatirilor de nunta (cf. Mt 9,15 si loc. par.), refuza sa inteleaga ca Mireasa care se pregateste Invatatorului si Domnului lor nu este alta decat Crucea crunta (Vasile Voiculescu). Domnul tocmai le-a prevestit patimile si moartea Sa, cand doi dintre ei, dintre cei mai apropiati, anume Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu si ai Salomeii, vin si-I cer locurile cele mai de cinste in Imparatia Sa: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta . I-o cer imperativ, cu o introducere formulata in asa fel incat sa nu ingaduie un refuz: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine (Mc 10,35-37).
Domnul le vorbeste de patimi si moarte, iar ei cer tronuri! Caci, intr-adevar, a sedea de-a dreapta si de-a stanga Imparatului nu inseamna altceva decat a ocupa primele locuri in Imparatie. Aceste locuri le jinduiesc fiii lui Zevedeu. Motivatia unei astfel de cereri nu este neaparat una vinovata. Din cate ne spun Sfintele Evanghelii despre ei, si indeosebi despre Ioan, desemnat in Evanghelia a patra ca ucenicul pe care-L iubea Iisus , putem presupune ca aceasta cerere a lor a fost motivata mai ales de iubirea nemasurata pe care I-o purtau si de dorinta de a fi pe veci alaturi de El. Nu este insa mai putin adevarat ca ei nu-si dadeau inca seama in mod deplin de pretul imens care trebuia platit. Nu intelegeau indeajuns ca un singur drum este cel care duce la Imparatia slavei: drumul Crucii.4. Nu stiti ce cereti . Mantuitorul ii mustra bland. Nu stiti ce cereti! le zice El. i le arata ca, cerand locurile de-a dreapta si de-a stanga Sa, cereau de fapt sa impartaseasca paharul si botezul patimilor si al mortii Sale pe Cruce. Am adauga noi ca, fara s-o stie, cereau locurile celor doi talhari, care au fost rastigniti de-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului pe Golgota.
Dar Iacov si Ioan se arata in stare sa sufere alaturi de Invatatorul lor preaiubit. Se pare ca inteleg acum cat de mare este pretul ce li se cere. Paharul este adeseori in Vechiul Testament un simbol al suferintei (Ps 74,8; Is 51,17-22; Ier 25,15; Iez 23,31-34); iar in Evanghelii el desemneaza patimile si moartea pe Cruce a Mantuitorului, de care El Insusi, ca Om, Se infricoseaza si Ii cere Tatalui Ceresc, intr-o rugaciune de un dramatism fara egal, ca, daca este cu putinta, sa indeparteze...
