CU ŞTERGARUL CU CARE ERA ÎNCINS
Prima data o facuse atunci, pe Muntele Maslinilor, indata dupa ce i-a ales, inainte de a le spune cel dintai cuvant fericit cu care incepuse si psalmii Sai (Ps 1, 1; Mt 5, 1-12).
Dar acum, in clipa asta, privea la ei si mai de jos, si mai in sus.
Caci pentru ca sa stergi picioarele cuiva cu un stergar cu care esti incins, trebuie sa te apleci pana la pamant in fata lui. Trebuie sa privesti spre cer, privind spre el.
Mantuitorul a ingenuncheat deci inaintea fiecaruia dintre ei cand le spala picioarele.
Dar cand le stergea, a trebuit sa Se aplece si mai mult, chiar pana la pamant, in fata fiecaruia. tergarul Ii era incins, stergandu-le picioarele lor.
Iata, cand vrei sa-l speli pe cineva,adica atunci cand vrei sa-l mustrisau cand vrei sa te ocupi de murdaria pe care o are pe el sau in el,atunci, ca sa-l poti spala cu adevarat, trebuie sa stii sa te apleci sa te cobori pana la picioarele lui, adica si mai jos decat el.
Trebuie sa fii in stare sa te apleci langa el pana la starea din care sa-i poti cuprinde picioarele la inima ta ca intr-o imbratisare plina de dragoste, pentru curatirea lui.
Cine nu poate iubi atat de mult pana la a se smeri si ingenunchea in fata cuiva si nu se poate apropia atat de dulce de el, acela nu va putea spala si curati niciodata, in chip mantuitor, pe nimeni. Cine vrea s-o faca asa, sa stie ca trebuie sa se aplece mult.
Dar cand vrei sa stergi intinaciunile cuivasi cand vrei sa-i acoperi pacatulsi sa-i indepartezi nelegiuirea facuta de el, adica atunci cand vrei sa-l ierti si sa-l infatisezi pe acesta ca neprihanit (Isaia 40, 2; Col 1, 22),o, sa stii ca atunci trebuie sa te apleci si mai mult, trebuie sa te smeresti si mai multAtat de mult, incat sa te anulezi pe tine pentru elSa te uiti pe tine si tot...