Hristos a înviat… şi S-a arătat viu
Dar moartea lui Hristos este inca numai o parte a mantuirii noastre. Este numai prima parte a acestei Stralucite Mantuiri. Este partea omeneasca, Pretul pe care il platea Omul-Dumnezeu Iisus Hristos. Aceasta inca n-ar fi fost de-ajuns. Numai Invierea lui Hristos a intregit acest Pret. Numai Invierea Lui putea aduce si garanta mantuirea castigata prin []Dar moartea lui Hristos este inca numai o parte a mantuirii noastre.
Este numai prima parte a acestei Stralucite Mantuiri.
Este partea omeneasca, Pretul pe care il platea Omul-Dumnezeu Iisus Hristos. Aceasta inca n-ar fi fost de-ajuns.
Numai Invierea lui Hristos a intregit acest Pret. Numai Invierea Lui putea aduce si garanta mantuirea castigata prin moartea Lui.
Prin moartea Sa, Hristos a dovedit ca este un Om-Dumnezeu. Dar numai prin Invierea Lui El a dovedit ca era un Dumnezeu-Om.
Astfel, Invierea Domnului a intregit totul.
Ca Invierea Domnului nostru Iisus Hristos n-a fost numai o parere, o nalucire, o amagire a unora dintre ai Sai, Sfantul Pavel arata cu dovezi de netagaduit. El a murit cu adevarat si a inviat cu adevarat.
Astfel, Apostolul insira aici cu numele, cu datele, cu locurile si cu numarul lor pe unii dintre cei care L-au vazut viu pe Mantuitorul, dupa ce S-a sculat din morti.
La inceput, aratarea Mantuitorului aparea ca ceva de necrezut ucenicilor Sai si celor mai apropiati dintre credinciosii Lui.
Dar, dupa ce, timp de patruzeci de zile, El li S-a aratat multora in felurite locuri si imprejurari, aparitiile Lui devenisera o realitate obisnuita si fericita pentru cei care-L iubeau, in asa masura ca, desi ei traiau in prezenta Mantuitorului momente supranaturale, ceresti, totusi nu erau uimiti intr-atata ca sa nu le mai poata crede, ca la inceput.
Ce divine stari aveau ucenicii care Il vedeau pe Domnul, in tot timpul prezentei Lui cu ei!Astfel de trairi erau mai mult ceresti, decat pamantesti. Ele trebuie sa le fi creat totdeauna niste clipe ca acele de pe Tabor, cand se facuse Schimbarea Lui la fata inaintea celor trei ucenici. Privelistea aceea, Cuvintele acelea, Simtirile acelea ii facusera ca pe niste beti care nu stiu ce vorbesc si ce vadCi numai dupa plecarea Lui de la ei, dupa trecerea acestor clipe cand ei isi reveneau in fire ca dintr-un vis dumnezeiesc, abia atunci incepeau ei sa-si puna in randuiala gandurile si simtirile ametite de bucurie, imbatate de dragoste, orbite de stralucirea minunii din care se desteptauHristos Dumnezeul si Mantuitorul nostru nu S-a inaltat la Cer indata dupa Invierea Lui, fiindca atunci usor s-ar fi putut preface, in inimile celor care L-au vazut doar o data si doar o clipa, minunea, in vis. i visul in amagire.
Ci a stat in preajma alor Sai patruzeci de zile, aratandu-li-Se in atatea...
Este numai prima parte a acestei Stralucite Mantuiri.
Este partea omeneasca, Pretul pe care il platea Omul-Dumnezeu Iisus Hristos. Aceasta inca n-ar fi fost de-ajuns.
Numai Invierea lui Hristos a intregit acest Pret. Numai Invierea Lui putea aduce si garanta mantuirea castigata prin moartea Lui.
Prin moartea Sa, Hristos a dovedit ca este un Om-Dumnezeu. Dar numai prin Invierea Lui El a dovedit ca era un Dumnezeu-Om.
Astfel, Invierea Domnului a intregit totul.
Ca Invierea Domnului nostru Iisus Hristos n-a fost numai o parere, o nalucire, o amagire a unora dintre ai Sai, Sfantul Pavel arata cu dovezi de netagaduit. El a murit cu adevarat si a inviat cu adevarat.
Astfel, Apostolul insira aici cu numele, cu datele, cu locurile si cu numarul lor pe unii dintre cei care L-au vazut viu pe Mantuitorul, dupa ce S-a sculat din morti.
La inceput, aratarea Mantuitorului aparea ca ceva de necrezut ucenicilor Sai si celor mai apropiati dintre credinciosii Lui.
Dar, dupa ce, timp de patruzeci de zile, El li S-a aratat multora in felurite locuri si imprejurari, aparitiile Lui devenisera o realitate obisnuita si fericita pentru cei care-L iubeau, in asa masura ca, desi ei traiau in prezenta Mantuitorului momente supranaturale, ceresti, totusi nu erau uimiti intr-atata ca sa nu le mai poata crede, ca la inceput.
Ce divine stari aveau ucenicii care Il vedeau pe Domnul, in tot timpul prezentei Lui cu ei!Astfel de trairi erau mai mult ceresti, decat pamantesti. Ele trebuie sa le fi creat totdeauna niste clipe ca acele de pe Tabor, cand se facuse Schimbarea Lui la fata inaintea celor trei ucenici. Privelistea aceea, Cuvintele acelea, Simtirile acelea ii facusera ca pe niste beti care nu stiu ce vorbesc si ce vadCi numai dupa plecarea Lui de la ei, dupa trecerea acestor clipe cand ei isi reveneau in fire ca dintr-un vis dumnezeiesc, abia atunci incepeau ei sa-si puna in randuiala gandurile si simtirile ametite de bucurie, imbatate de dragoste, orbite de stralucirea minunii din care se desteptauHristos Dumnezeul si Mantuitorul nostru nu S-a inaltat la Cer indata dupa Invierea Lui, fiindca atunci usor s-ar fi putut preface, in inimile celor care L-au vazut doar o data si doar o clipa, minunea, in vis. i visul in amagire.
Ci a stat in preajma alor Sai patruzeci de zile, aratandu-li-Se in atatea...
