Învierea noastră trebuie să fie tot ca şi a Lui, adică adevărată, triumfătoare, înălţătoare în Slavă
din vorbirea fratelui Viorel Bar (Saucani) la adunarea de botez de la Ogesti decembrie 1980 Iubitii mei frati, maretia omului nou trebuie sa fie pe masura maretiei Jertfei Domnului nostru Iisus Hristos de pe Golgota. Pentru aceasta trebuie ca si moartea noastra sa fie ca si moartea Lui, adica totala, zdrobind tocmai prin ea []din vorbirea fratelui Viorel Bar (Saucani) la adunarea de botez de la Ogesti decembrie 1980Iubitii mei frati, maretia omului nou trebuie sa fie pe masura maretiei Jertfei Domnului nostru Iisus Hristos de pe Golgota. Pentru aceasta trebuie ca si moartea noastra sa fie ca si moartea Lui, adica totala, zdrobind tocmai prin ea puterea diavolului si calcand moartea a doua.
La fel si invierea noastra trebuie sa fie tot ca si a Lui, adica adevarata, triumfatoare, inaltatoare in Slava.
Orice suflet care vine si traieste pe pamant trebuie neaparat sa treaca prin aceasta revelatie, prin acest botez, adica omorarea prin moarte a ceea ce este firesc in om, pamantesc, stiind ca lui Dumnezeu nu-I plac oamenii cei care sunt si care raman lumesti, firesti (Rom 8, 8). i apoi printr-o inviere intocmai cu a Lui, adica fara sa mai aiba moartea vreo putere asupra noastra niciodata.
Sufletul acesta nou, omul acesta nou, care trece prin acest stralucit si maret botez, zamisleste apoi si rodeste fericit si binecuvantat in tot rodul Voii lui Dumnezeu. Stralucirea si maretia faptelor sale in lumina ating maretia si marimea pretului Jertfei pe care l-a dat Mantuitorului nostru Iisus pe Golgota. Pentru ca, fireste vorbind, marfa trebuie sa fie pe marimea pretului. Tot asa, nici duhovniceste nu poate fi altfel. Faptele celui credincios, ale celui neprihanit trebuie sa fie pe masura pretului care s-a dat pentru aceasta.
Sa ne gandim mereu la pretul acesta ce mare a fost si apoi vom intelege ce inseamna sa fii un sfant cu fapte mari in jertfa si daruire, in rabdare, in umilinta, adica asa ca Iisus, pentru ca este scris: cei ce zic ca sunt ai Lui trebuie sa traiasca si ei cum a trait Iisus (I In 2, 6).
Iata, fratilor, acesta este sufletul botezat. In acest suflet, botezul isi face efectul sau zilnic. Precum un medicament nu se ia doar spre a ameliora durerile pentru un moment, ci pentru ca efectul sau sa continue pana la insanatosirea completa a celui bolnav, tot asa, nici o Taina a lui Dumnezeu nu este doar pentru un moment, ci pentru a transforma inima si launtrul omului pana la a-l aduce la omul desavarsit, la faptura cea noua, cand toate lucrurile s-au facut noi (II Cor 5, 17). Nu-i botezat acela in care nu se vede incoltind si crescand zilnic faptele unui om innoit de Duhul...
La fel si invierea noastra trebuie sa fie tot ca si a Lui, adica adevarata, triumfatoare, inaltatoare in Slava.
Orice suflet care vine si traieste pe pamant trebuie neaparat sa treaca prin aceasta revelatie, prin acest botez, adica omorarea prin moarte a ceea ce este firesc in om, pamantesc, stiind ca lui Dumnezeu nu-I plac oamenii cei care sunt si care raman lumesti, firesti (Rom 8, 8). i apoi printr-o inviere intocmai cu a Lui, adica fara sa mai aiba moartea vreo putere asupra noastra niciodata.
Sufletul acesta nou, omul acesta nou, care trece prin acest stralucit si maret botez, zamisleste apoi si rodeste fericit si binecuvantat in tot rodul Voii lui Dumnezeu. Stralucirea si maretia faptelor sale in lumina ating maretia si marimea pretului Jertfei pe care l-a dat Mantuitorului nostru Iisus pe Golgota. Pentru ca, fireste vorbind, marfa trebuie sa fie pe marimea pretului. Tot asa, nici duhovniceste nu poate fi altfel. Faptele celui credincios, ale celui neprihanit trebuie sa fie pe masura pretului care s-a dat pentru aceasta.
Sa ne gandim mereu la pretul acesta ce mare a fost si apoi vom intelege ce inseamna sa fii un sfant cu fapte mari in jertfa si daruire, in rabdare, in umilinta, adica asa ca Iisus, pentru ca este scris: cei ce zic ca sunt ai Lui trebuie sa traiasca si ei cum a trait Iisus (I In 2, 6).
Iata, fratilor, acesta este sufletul botezat. In acest suflet, botezul isi face efectul sau zilnic. Precum un medicament nu se ia doar spre a ameliora durerile pentru un moment, ci pentru ca efectul sau sa continue pana la insanatosirea completa a celui bolnav, tot asa, nici o Taina a lui Dumnezeu nu este doar pentru un moment, ci pentru a transforma inima si launtrul omului pana la a-l aduce la omul desavarsit, la faptura cea noua, cand toate lucrurile s-au facut noi (II Cor 5, 17). Nu-i botezat acela in care nu se vede incoltind si crescand zilnic faptele unui om innoit de Duhul...
