„Dar eu alerg la rugăciune…” (Ps. 109, 4)
Doar nici unul dintre alesii Domnului din Biblie nu a staruit atat de mult in scoala cea mare a rugaciunii ca Psalmistul David. Iar in scoala aceasta l-a trimis Domnul. L-a trimis prin nesfarsite izbelisti, framantari si necazuri. Domnul parca anume a stors viata acestui om, pentru ca sa picure din ea margaritarul cel scump []Doar nici unul dintre alesii Domnului din Biblie nu a staruit atat de mult in scoala cea mare a rugaciunii ca Psalmistul David. Iar in scoala aceasta l-a trimis Domnul. L-a trimis prin nesfarsite izbelisti, framantari si necazuri.
Domnul parca anume a stors viata acestui om, pentru ca sa picure din ea margaritarul cel scump al Psalmilor. Pentru ca sa ne ramana zestrea cea scumpa a Psalmilor; cea mai minunata carte de rugaciune pentru toate vremurile si toti oamenii.
Domnul a invatat pe David sa se roage in scoala cea mare a vietii. L-a lasat izbit mereu de framantari, necazuri, prigoane, pentru ca sa invete a striga catre Domnul; a se ruga Lui si a canta Lui.
Iar David, scolarul , a prestat in scoala rugaciunii un examen stralucit. Pentru el rugaciunea se facuse intocmai ca painea si apa. El era vesnic in vorbire cu Dumnezeu. El graia clipa de clipa cu Domnul, asa cum copilasul graieste cu tatal sau.
In toate framantarile si necazurile, David parca nu stia altceva decat sa alerge la Domnul, sa-L strige pe El si sa se planga Lui. Dar eu alerg la rugaciune asta era refugiul si scaparea lui David de totdeauna.
De cand eram copil mic imi aduc aminte ca eram adesea batjocorit de alti copii de seama mea. Eu eram mai slabut si toti se intreceau cu mine. Iar eu nu aveam nici o alta aparare decat vorba: Las ca va spun la tata i alergam plangand sa-i spun la tata.
Asa era si David. El alerga cu toate necazurile lui la Domnul, ca un copilas al Domnului. Isi varsa necazul in fata Lui. Cerea...
Domnul parca anume a stors viata acestui om, pentru ca sa picure din ea margaritarul cel scump al Psalmilor. Pentru ca sa ne ramana zestrea cea scumpa a Psalmilor; cea mai minunata carte de rugaciune pentru toate vremurile si toti oamenii.
Domnul a invatat pe David sa se roage in scoala cea mare a vietii. L-a lasat izbit mereu de framantari, necazuri, prigoane, pentru ca sa invete a striga catre Domnul; a se ruga Lui si a canta Lui.
Iar David, scolarul , a prestat in scoala rugaciunii un examen stralucit. Pentru el rugaciunea se facuse intocmai ca painea si apa. El era vesnic in vorbire cu Dumnezeu. El graia clipa de clipa cu Domnul, asa cum copilasul graieste cu tatal sau.
In toate framantarile si necazurile, David parca nu stia altceva decat sa alerge la Domnul, sa-L strige pe El si sa se planga Lui. Dar eu alerg la rugaciune asta era refugiul si scaparea lui David de totdeauna.
De cand eram copil mic imi aduc aminte ca eram adesea batjocorit de alti copii de seama mea. Eu eram mai slabut si toti se intreceau cu mine. Iar eu nu aveam nici o alta aparare decat vorba: Las ca va spun la tata i alergam plangand sa-i spun la tata.
Asa era si David. El alerga cu toate necazurile lui la Domnul, ca un copilas al Domnului. Isi varsa necazul in fata Lui. Cerea...
