ORBUL
O intamplare adevarata descrisa de fratele Traian Dorz Am sa va povestesc o intamplare adevarata, spusa de un frate care a vazut cu ochii lui aceasta. Eram intamplator spune fratele in ziua aceea de Craciunul trecut intr un oras mare si treceam pe langa usa unei mari si laudate adunari, pline de predicatori vestiti, []O intamplare adevarata descrisa de fratele Traian DorzAm sa va povestesc o intamplare adevarata, spusa de un frate care a vazut cu ochii lui aceasta.
Eram intamplator spune fratele in ziua aceea de Craciunul trecut intr un oras mare si treceam pe langa usa unei mari si laudate adunari, pline de predicatori vestiti, care avea un cor mare, o orchestra mare cum nu prea sunt altele. In fata adunarii aceleia erau parcate zeci de masini personale cu care venisera cei ce cantau si predicau acum in adunarea aceea foarte laudata si mare. Eu asteptam pe cineva care trebuia sa iasa si, pentru a nu incurca iesirea, trecusem de cealalta parte a strazii si ma uitam, ca trebuia sa iasa si trebuia sa-l vad pe cel care va iesi.
Dar la usa bisericii acesteia statea cu palaria in mana un batran orb. Tremura, ca era imbracat subtire si astepta de mult. Langa el, un baiat naltut si slab, imbracat numai cu un jerseu alb si subtire, tremura si el, asteptand langa tatal sau orb pe care-l adusese pana aici sa capete ceva; si astepta apoi sa-l duca inapoi cu ce-a capatat de la cei ce se rugasera.
Dar bine, frate, iti spun adevarul si, in fata lui Domnului, iata, nu mint. Au inceput sa iasa doi cate doi, vorbind, razand, strangandu-si mainile, felicitan du-se de sarbatori. i uitandu-se unii la altii, au trecut toti pe langa cei doi care tremurau, fara sa-i vada nimeni; dar absolut pe nimeni n-am vazut oprindu-se si apropiindu-se de ei cu un cuvant sau cu un ban. Dupa ce unii s-au suit in masinile care-i asteptau, iar ceilalti au luat-o, perechi sau grupuri, toti fericiti, spre casele lor calde si mesele lor pline ca de Craciun, si l-a luat si baietelul naltut si subtirel pe tatal sau flamand si orb si au plecat tremurand si stergandu-si ochii, nu stiu: de frig sau de lacrimi .
Cum va fi primit oare Dumnezeu...
Eram intamplator spune fratele in ziua aceea de Craciunul trecut intr un oras mare si treceam pe langa usa unei mari si laudate adunari, pline de predicatori vestiti, care avea un cor mare, o orchestra mare cum nu prea sunt altele. In fata adunarii aceleia erau parcate zeci de masini personale cu care venisera cei ce cantau si predicau acum in adunarea aceea foarte laudata si mare. Eu asteptam pe cineva care trebuia sa iasa si, pentru a nu incurca iesirea, trecusem de cealalta parte a strazii si ma uitam, ca trebuia sa iasa si trebuia sa-l vad pe cel care va iesi.
Dar la usa bisericii acesteia statea cu palaria in mana un batran orb. Tremura, ca era imbracat subtire si astepta de mult. Langa el, un baiat naltut si slab, imbracat numai cu un jerseu alb si subtire, tremura si el, asteptand langa tatal sau orb pe care-l adusese pana aici sa capete ceva; si astepta apoi sa-l duca inapoi cu ce-a capatat de la cei ce se rugasera.
Dar bine, frate, iti spun adevarul si, in fata lui Domnului, iata, nu mint. Au inceput sa iasa doi cate doi, vorbind, razand, strangandu-si mainile, felicitan du-se de sarbatori. i uitandu-se unii la altii, au trecut toti pe langa cei doi care tremurau, fara sa-i vada nimeni; dar absolut pe nimeni n-am vazut oprindu-se si apropiindu-se de ei cu un cuvant sau cu un ban. Dupa ce unii s-au suit in masinile care-i asteptau, iar ceilalti au luat-o, perechi sau grupuri, toti fericiti, spre casele lor calde si mesele lor pline ca de Craciun, si l-a luat si baietelul naltut si subtirel pe tatal sau flamand si orb si au plecat tremurand si stergandu-si ochii, nu stiu: de frig sau de lacrimi .
Cum va fi primit oare Dumnezeu...
