„NOI NU DĂM PRILEJ DE POTICNIRE”
Plini de dragostea pe care a putut-o revarsa Jertfa de pe Golgota in inimile noastre, va imbratisam si va sarutam pe toti. i aceasta imbratisare v-o transmi tem si v-o aducem in persoana noastra umila, in mijlocul fratiilor voastre, al tuturor fratilor chemati sa alcatuim o turma al carui Pastor si Dumnezeu, si Mantuitor, si Salvator sa fie El, Iisus Hristos. Slavit sa fie Numele Lui!Am vrea, dintr-o dragoste fierbinte, sa va aducem salutul nostru si sa va rugam din toata inima ca sa ne credeti ca nu citim numai ca sa intelegem sau ca sa va spunem fratiilor voastre ca asa au facut Sfintii Apostoli candva.
Vai de noi daca am indrazni numai sa spunem ca asa a facut Pavel sau asa a facut Petru dar n-am avea si cuvant ca sa spunem: Asa facem si noi , in masura in care Dumnezeu i-a revarsat Harul peste noi. tim ca Pavel a facut asa tim ca Petru si Ioan au facut mult tim!Dar se ridica semnul intrebarii: tu, Costica, si tu, Gheorghe, tu, Petre, si tu, Ioane, ce-ai facut? tim ce-au facut ei, stim ce-a facut Domnul tim!Dar eu si tu, ce-am facut noi? De aceea, zic, nu numai sa indraznim sa spunem, caci sa ne fereasca Dumnezeu sa spunem laudandu-ne, iar de facut sa nu mai facem nimic!Pentru ei, lauda lor e in fata lui Dumnezeu pentru tot ce-au facut ei Aceasta este pentru ei! Dar ne punem intrebarea: Noi ce-am facut inaintea lui Dumnezeu? i in momentul de fata ne aducem aminte de o Biserica din Apocalipsa, careia ingerul ii vestea: Vezi, ca n-am gasit faptele tale tiu si rabdarea ta tiu si bunatatea ta, stiu tot, si totusi faptele tale nu le-am gasit scrise in Ceruri de Mana Tatalui Meu . Vezi, vegheaza la ce-i pe moarte si pocaieste-te, imbarbateaza-te, ca n-am gasit faptele tale. Sa revenim la cuvant: Sa multumim lui Dumnezeu cum se cuvine, pentru voi, fratilor, pentru ca credinta voastra merge mereu crescand, dragostea fiecaruia dintre voi fata de celalalt se mareste tot mai mult. Ma opresc la versetul acesta. Daca citim cuvantul acesta, ne cutremuram in fata Cuvantului lui Dumnezeu Ori noi nu-I multumim de-ajuns lui Dumnezeu, ori Ii multumim si starea fratiilor voastre Sau invers: fratiile voastre Ii multumiti pentru noi, si starea noastra n-a ajuns inca la aceasta plinatate Care-i adevarul? Cine-i mincinos oare? Acela ce nu implineste asa cum scrie aici! Noi Ii multumim lui Dumnezeu, caci suntem datori sa-I multumim si pentru fratiile voastre, pentru ca fericirea pana la cel mai inalt punct, culmea bucuriei este cea pe care o avem in mijlocul fratiilor voastre. i cred ca la fel si fratiile voastre, caci nu zadarnica v-a fost osteneala si cheltuiala ca sa veniti si sa ne intalnim aici.
Aceasta-i fericirea noastra, dar iata intrebarea de la ultimele randuri ale versetului: pentru ca credinta voastra creste tot mai mult. Acesta este un adevar cu care noi va trebui sa stam in fata lui Dumnezeu.
Zice marele Israel catre Iosif, fiul sau: Du-te si cauta pe fratii tai si vezi daca sunt sanatosi. Il trimite sa se duca, dar nu numai ca sa-i caute si sa-i vada i vezi ce fac si sa-mi aduci vesti bune, daca-s sanatosi, daca turma-i sanatoasa. Du-te si sa-mi aduci vesti bune. Fratilor dragi, practic sa lucram lucru acesta. Fratilor, stim sau numai o parte stim ca suntem in drumul aceasta si avem incredere ca ne si ajutam, in masura in care rugaciunile si partasia noastra cu Dumnezeu este deplina. Pentru noi, pentru toti care suntem aici, azi se ridica un alt semn de intrebare. Chiar daca unii sunt mai slabi dintre noi si dintre fratiile voastre, totusi se ridica o intrebare ca o taina a lui Dumnezeu: Ce faci, frate? Asa cum i-a zis Iacov lui Iosif: Du-te, cerceteaza-i, cauta-i si vezi ce fac Daca-s sanatosi, daca turma-i sanatoasa si sa-mi aduci inapoi vesti bune. Cuvantul zice mai departe: De aceea ne vedem cu voi. Ne vedem cu voi in Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia si credinta voastra in toate prigonirile si necazurile pe care le suferiti. Intr-alt loc, Sfantul Pavel spune: Macedonenii, in saracia lor, nu cer, dar ei au facut un dar asa de mare, ca si altii sa se bucure prin necazurile lor. Sa ne bucuram de fratii nostri care au trecut prin necazuri si prin suferinte biruitori. Care dintre frati ar putea spune: Pentru mine n-a venit nici o ispita. ? cand de multe ori am fost biruiti de mai multe ispite, nu numai de una Dar daca alergam la harul lui Dumnezeu, ramanem statornici si ne bucuram de aceasta cu o bucurie negrait de mare in mijlocul fratiilor voastre.
Fratii mei dragi, ma cutremur de cuvantul care spune cu privire la prigoane. Sunt multi dintre noi sunt multi care tremura la prigoane, care tremura in fata cheltuielii, care tremura in fata oboselii, care tremura in fata intereselor Ca nu pot , ca nu ma duc , ca mi-i frica sau ca n-am bani , toate acestea la un loc sunt slabiciuni care nu sunt ingaduite unui frate, unui suflet rascumparat de Hristos. Noi am dori din toata inima sa nu fie asa. Caci trebuie sa privim lucrurile prin prisma Cuvantului si a Duhului Sfant. Nu prin firea noastra sau prin eul nostru, sau prin litera legii, ci prin taina Cuvantului lui Dumnezeu.
O, daca ne-am putea da seama cat de mare este harul rascumpararii noastre, asa cum zice Sfantul Ioan Apostolul: Acum sunteti copii ai lui Dumnezeu. Ce va fi nu s-a aratat inca, dar atunci cand Se va arata El stim ca vom fi ca El. Auzi, frate si sora? Sa fii ca Dumnezeu, la aceasta esti chemat.
Daca la unii dintre noi, cei mici, asa cum suntem, nemernici si neinvatati, ar veni un sol tocmai de la Bucuresti si ar spune: Uite, sunt trimis de tovarasul conducator de stat ca sa te pun alaturi de el, sa fii alaturi de el Cum ti-ar bate inima ta atunci, parca nici nu ti-ar veni sa crezi! Tu, om de nimic, sa meriti chemarea aceasta? Tu, care esti slab, sa ajungi la chemarea aceasta? Tu care nu ai decat doua, trei clase primare, sa fii pus acolo? Tu, care n-ai fost un invatator, ci ai fost un pierdut, o unealta in slujba vrajmasului sa fii cerut de unul care sa te puna asa de sus?Fratele meu si sora mea: nu te teme de aceasta dragoste dumnezeiasca, de aceasta indelunga rabdare, de acest har ceresc, caci Dumnezeu voieste asa! Dumnezeu ne cheama la o asa stare inalta in ceruri. Dar ne revine si noua o datorie fata de acest mare har. Noi nu ne-am fi cunoscut niciodata, cat ii lumea asta, daca n-ar fi fost Hristos! Ce cautam? Prin ce mijloace ne putem noi cunoaste, din marginea Ardealului, cu fratiile voastre din marginea cealalta a Banatului? Ne putem cunoaste cu unul, cu doi sau cu zece, dar asa, fratilor, noi suntem o familie duhovniceasca. Acesta-i Dumnezeu si de aceea noi suntem asa de bucurosi in clipele acestea, fiindca aici e Dumnezeu in mijlocul adunarii lui Dumnezeu.
Dar iata ce ne revine si noua Citesc cateva versete si vreau sa fim pe deplin incredintati de tot ce se poate intelege. Sa avem deplina incredintare ca Dumnezeu gaseste cu cale, ca Dumnezeu gaseste drept sa dea intristare celor ce va intristeaza . Nu va suparati si nu va infricati de cei ce va intristeaza. Se vor intrista si ei odata. Nu tu trebuie sa te razbuni, nu tu trebuie sa fii ambitios! Lasa ca are Dumnezeu grija. Tu sa stai linistit asa cum ii spune Dumnezeu lui...