La luptă pentru mântuirea noastră şi a altora!
in sa spun cu apas: un ostas al Domnului trebuie sa fie un ostas activ, luptator. Nici nu se poate inchipui un ostas adevarat care sa nu cunoasca frontul si lupta. Domnul are lipsa de ostasi luptatori. In zilele noastre, parca iadul cu toate rezervele si gloatele lui a intrat in lupta si ofensiva cea [] in sa spun cu apas: un ostas al Domnului trebuie sa fie un ostas activ, luptator. Nici nu se poate inchipui un ostas adevarat care sa nu cunoasca frontul si lupta.
Domnul are lipsa de ostasi luptatori. In zilele noastre, parca iadul cu toate rezervele si gloatele lui a intrat in lupta si ofensiva cea mare pentru castigarea sufletelor si cucerirea pamantului. Fata de aceasta ofensiva a iadului, fiecare ostas din Oastea Domnului trebuie sa fie un viteaz mare, unul contra o mie, cum s-ar zice. Fiecare ostas trebuie sa atraga si pe altii in lupta cea mare a mantuirii sufletelor, ca sa rupem frontul Satanei.
Sa atragem mereu suflete in fronturile mantuirii! Sa aducem mereu suflete la Mantuitorul!Sa dam neincetat lovituri Ispititorului, largind hotarele Imparatiei lui Dumnezeu si atragand si pe altii in fronturile mantuirii!Fratele meu, care ai intrat in Oaste! Ia seama! Nu e destul ca tu L-ai aflat pe Mantuitorul si mantuirea. Nu e destul ca tu ai gustat din dulceata si bucuria unei vieti noi. Trebuie sa chemi si pe altii sa afle si sa guste din aceasta viata!Viespele si miereaUn invatat neamt a studiat viata viespilor si a aflat un lucru interesant. Cand o viespe afla un fagur de miere sau altfel de dulceata, nu se apuca sa manance numai singura, ci face pe crainicul. Se duce si da de veste si altor viespi si le cheama la infruptare.
Sa facem si noi macar atat cat fac aceste fiinte salbatice! Toti cei ce am aflat dulceata Evangheliei sa vestim si altora aceasta dulceata! Sa strigam pe toate drumurile cat de dulce este o viata traita cu Domnul si sa-i chemam si pe altii sa guste din ea!E fratele tau!Intr-un sat, sapau odata niste oameni sa scoata pamant de cuptoare. Deodata, malul se desprinse si se rasturna peste ei, acoperindu-i. La strigatele lor, alergara oamenii sa-i scape. Toti sapau din rasputeri. Din sat, soseste si un om care cam zabovea la ajutor. In loc sa puna cu nadejde mana pe sapa, intreba despre cum s-a intamplat nenorocirea si despre cine-s cei ingropati sub pamant.
Dar cand oamenii ii spusera cu numele pe cei ingropati, se cutremura. Intre ei era si fratele lui.
Scumpul meu frate din Oastea Domnului! O astfel de nenorocire sufleteasca se petrece si langa noi. Lumea e plina de cei ingropati de patimi si faradelegi. Sunt si acestia niste ingropati de vii. Sa sarim in ajutorul lor!Cel ingropat de viu e fratele tau, e vecinul tau, e cunoscutul tau, e de-aproapele tau. Nu e timp de vorbe, iubitul meu frate ostas. Pune indata mana pe sapa si te apuca de lucru!Intrati indata in lucrul Domnului! Puneti indata mana pe sapa, pe undita, pe secera, caci lucrul Domnului este mult, dar lucratorii sunt putini!Cum sa aducem suflete la mantuireSa aducem, dragi ostasi, suflete pierdute la Mantuitorul! Sa pescuim neincetat suflete din adancul faradelegilor! Sa atragem mereu si pe altii in fronturile mantuirii sufletesti!In multe chipuri si feluri vom putea face acest lucru. Vom putea face acest lucru:Prin pilda vietii noastreViata noastra si faptele noastre sunt cea mai buna predica si cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mantuitorul. Nu atat stiinta mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost niste pescari de rand), ci, mai ales, pilda de viata traita in slujba Domnului.
Chiar daca n-ai aminti nici o vorba despre Hristos, chiar daca n-ai avea dar sa spui ceva frumos despre mantuirea sufletului, tu totusi predici neincetat. Viata ta, purtarile tale, smerenia, evlavia, rabdarea, vorbele si mai ales faptele tale sunt o minunata predica.
Cand traiesti cu adevarat o viata dupa Evanghelie, atunci, in mijlocul oamenilor, viata ta se face sarea ce sareaza si impiedica stricaciunea vietii, se face aluatul ce dospeste si pe altii pentru o viata cu Domnul.
Asa sa lumineze lumina noastra cea sufleteasca, iubitilor ostasi din Oastea...
Domnul are lipsa de ostasi luptatori. In zilele noastre, parca iadul cu toate rezervele si gloatele lui a intrat in lupta si ofensiva cea mare pentru castigarea sufletelor si cucerirea pamantului. Fata de aceasta ofensiva a iadului, fiecare ostas din Oastea Domnului trebuie sa fie un viteaz mare, unul contra o mie, cum s-ar zice. Fiecare ostas trebuie sa atraga si pe altii in lupta cea mare a mantuirii sufletelor, ca sa rupem frontul Satanei.
Sa atragem mereu suflete in fronturile mantuirii! Sa aducem mereu suflete la Mantuitorul!Sa dam neincetat lovituri Ispititorului, largind hotarele Imparatiei lui Dumnezeu si atragand si pe altii in fronturile mantuirii!Fratele meu, care ai intrat in Oaste! Ia seama! Nu e destul ca tu L-ai aflat pe Mantuitorul si mantuirea. Nu e destul ca tu ai gustat din dulceata si bucuria unei vieti noi. Trebuie sa chemi si pe altii sa afle si sa guste din aceasta viata!Viespele si miereaUn invatat neamt a studiat viata viespilor si a aflat un lucru interesant. Cand o viespe afla un fagur de miere sau altfel de dulceata, nu se apuca sa manance numai singura, ci face pe crainicul. Se duce si da de veste si altor viespi si le cheama la infruptare.
Sa facem si noi macar atat cat fac aceste fiinte salbatice! Toti cei ce am aflat dulceata Evangheliei sa vestim si altora aceasta dulceata! Sa strigam pe toate drumurile cat de dulce este o viata traita cu Domnul si sa-i chemam si pe altii sa guste din ea!E fratele tau!Intr-un sat, sapau odata niste oameni sa scoata pamant de cuptoare. Deodata, malul se desprinse si se rasturna peste ei, acoperindu-i. La strigatele lor, alergara oamenii sa-i scape. Toti sapau din rasputeri. Din sat, soseste si un om care cam zabovea la ajutor. In loc sa puna cu nadejde mana pe sapa, intreba despre cum s-a intamplat nenorocirea si despre cine-s cei ingropati sub pamant.
Dar cand oamenii ii spusera cu numele pe cei ingropati, se cutremura. Intre ei era si fratele lui.
Scumpul meu frate din Oastea Domnului! O astfel de nenorocire sufleteasca se petrece si langa noi. Lumea e plina de cei ingropati de patimi si faradelegi. Sunt si acestia niste ingropati de vii. Sa sarim in ajutorul lor!Cel ingropat de viu e fratele tau, e vecinul tau, e cunoscutul tau, e de-aproapele tau. Nu e timp de vorbe, iubitul meu frate ostas. Pune indata mana pe sapa si te apuca de lucru!Intrati indata in lucrul Domnului! Puneti indata mana pe sapa, pe undita, pe secera, caci lucrul Domnului este mult, dar lucratorii sunt putini!Cum sa aducem suflete la mantuireSa aducem, dragi ostasi, suflete pierdute la Mantuitorul! Sa pescuim neincetat suflete din adancul faradelegilor! Sa atragem mereu si pe altii in fronturile mantuirii sufletesti!In multe chipuri si feluri vom putea face acest lucru. Vom putea face acest lucru:Prin pilda vietii noastreViata noastra si faptele noastre sunt cea mai buna predica si cel mai puternic ajutor pentru aducerea sufletelor la Mantuitorul. Nu atat stiinta mare se cere pentru acest lucru (apostolii au fost niste pescari de rand), ci, mai ales, pilda de viata traita in slujba Domnului.
Chiar daca n-ai aminti nici o vorba despre Hristos, chiar daca n-ai avea dar sa spui ceva frumos despre mantuirea sufletului, tu totusi predici neincetat. Viata ta, purtarile tale, smerenia, evlavia, rabdarea, vorbele si mai ales faptele tale sunt o minunata predica.
Cand traiesti cu adevarat o viata dupa Evanghelie, atunci, in mijlocul oamenilor, viata ta se face sarea ce sareaza si impiedica stricaciunea vietii, se face aluatul ce dospeste si pe altii pentru o viata cu Domnul.
Asa sa lumineze lumina noastra cea sufleteasca, iubitilor ostasi din Oastea...
