Parintele Vasile Ouatu Ajungem intr-un sat la intretaierea a doua drumuri. Ne oprim si intrebam care este drumul ce duce la Lunguleti. Carciumarul, care sta dis-de-dimi neata in usa pravaliei, citind pe feres trele autobuzelor placardele: Oastea Domnului Bucuresti , se apropie de noi si ne spune: Sunteti gresiti D-voastra cu Oastea Domnului . Sarmanul suflet! Noi eram gresiti []Parintele Vasile OuatuAjungem intr-un sat la intretaierea a doua drumuri. Ne oprim si intrebam care este drumul ce duce la Lunguleti.

Carciumarul, care sta dis-de-dimi neata in usa pravaliei, citind pe feres trele autobuzelor placardele: Oastea Domnului Bucuresti , se apropie de noi si ne spune: Sunteti gresiti D-voastra cu Oastea Domnului . Sarmanul suflet! Noi eram gresiti ca-i trezim pe oameni din somnul mortii si-i ducem langa Domnul, izvorul vietii, dar el ca cheama oamenii la be tie duminica dis-de-dimineata, vezi, nu era gresit. Noi eram gresiti ca porni sem la revarsatul zorilor din biserica si alergam cu graba la Sf. Liturghie, unde Iisus Se jertfeste pentru pacatele noastre, dar el, care n-are nici o lega tura de viata cu aceasta jertfa, nu era gresit. Noi, care ne-am vazut pe noi in sine si starea noastra de pacat si, cu la crimile pocaintei, pornite din inima zdrobita, ne-am strans sub crucea Dom nului Iisus si ne-am predat inima si toata faptura in mainile Sale, eram gresiti, dar el, domnul carciumar, care toata duminica Il ocaraste pe Domnul...