„Eu sunt Pâinea vieţii”
Omul e facut din doua parti: din lut, care este corpul, si din suflarea lui Dumnezeu, care este sufletul. i o parte, si alta isi au legile si lipsurile lor. Corpul are lipsa de aer, de hrana, de apa si lumina. Intocmai acele lipsuri le are si sufletul. Sufletul isi are si el foamea lui []Omul e facut din doua parti: din lut, care este corpul, si din suflarea lui Dumnezeu, care este sufletul. i o parte, si alta isi au legile si lipsurile lor. Corpul are lipsa de aer, de hrana, de apa si lumina. Intocmai acele lipsuri le are si sufletul. Sufletul isi are si el foamea lui si setea lui. Dar lumea aceasta n-are nici un fel de hrana pentru suflet.
Lumea aceasta cu toate placerile ei si cu tot aurul ei nu poate da sufletului nici macar o coaja de paine. Sufletul flamanzeste si insetoseaza dupa Dumnezeu. In setat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu (Ps. 62, 2). Hrana sufletului vine de sus din cer.
In calatoria lor spre Canaan, israelitenii s-au hranit in pustie cu mana din cer si cu apa din stanca, adica cu paine si cu apa de la Dumnezeu. De aceasta hrana cereasca are lipsa si sufletul nostru; de aceasta hrana avem lipsa si noi in calatoria vietii.
O hrana pentru sufletul nostru este si Cuvantul lui Dumnezeu. Scripturile sunt o paine cereasca. Ele sunt insuflate de Dumnezeu: ele sunt o paine ce s-a pogorat din cer. Nu numai cu paine va trai omul, ci si cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu (Mt. 4, 4; Ier. 15, 16). Ferice de cei ce simt o foame si o sete de a auzi Cuvantul lui Dumnezeu (Amos 8, 11).
Dar hrana sufleteasca este si rugaciunea, painea cea de toate zilele a sufletului nostru.
Dar sufletului nostru i s-a dat o hrana si mai scumpa decat aceasta. Chiar Iisus Mantuitorul S-a dat pe Sine Insusi ca o hrana pentru viata si mantuirea sufletelor noastre. Jertfa Lui cea sfanta este cea mai scumpa hrana a sufletului nostru.
Deci luand Iisus painea si binecuvantand, a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu; si, luand paharul, a zis: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor (Mt. 26, 26-28). Eu sunt painea vietii Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu adevarata bautura Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, ramane intru Mine si Eu intru el (In. 6, 48-56; I Cor. 11, 22-29).
Jertfa Crucii, Cina Domnului, sta in centrul mantuirii noastre sufletesti. Multe ar fi de spus despre Cina Domnului. Vom spune numai cateva pe scurt.
Cina Domnului s-a dat apostolilor in preseara cand Domnul Iisus Se pregatea sa-i paraseasca. In aceste clipe de intristare, Cina li s-a dat ca un semn de legatura cu Domnul, de impartasire neincetata cu El si cu darurile Lui.
Cina cea de Taina le spunea apostolilor ca Iisus ii va parasi, dar pe de alta parte ii asigura ca El va ramane de-a pururi cu ei si le va impartasi neincetat viata, putere si har. Acesta este si azi punctul cel dintai din Cina Domnului. Ea ne asigura o legatura sfanta, o impartasire sfanta cu Domnul vietii.
Prin Cina Domnului, noi stam in neincetata legatura cu El si El cu noi. Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Apoc. 3, 20). Aceasta impartasire il ridica pe om la culmea cea mai inalta a vietii sufletesti. De pe culmea aceasta a strigat Apostolul Pavel: Hristos este viata mea nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine (Gal. 2, 20).
A doua oara: Cina Domnului li s-a dat apostolilor in semn de fratie si fratietate intre ei. Prin Cina cea Sfanta, Domnul a voit sa faca din apostolii Sai si din toti crestinii o familie de copii ai lui Dumnezeu, o familie de frati si surori care iau parte cu totii la aceeasi Cina si la aceeasi Masa.
A treia oara: Cina Domnului ni s-a lasat spre iertarea pacatelor. Ea cuprinde Jertfa cea mare si sfanta prin care Mielul a rascumparat pacatele noastre. Cina Domnului ni s-a lasat ca o putere in incercari, intarite in necazuri si peste tot ca o hrana, cea mai scumpa hrana pentru sufletul nostru.
Asa au inteles apostolii Cina Domnului si asa au inteles-o crestinii cei dintai. Cina Domnului era pentru crestinii cei dintai o hrana sufleteasca, o hrana regulata si nelipsita. Pana in veacul al patrulea, crestinii cei dintai se impartaseau cu totii in fiecare duminica, dupa fiecare...
Lumea aceasta cu toate placerile ei si cu tot aurul ei nu poate da sufletului nici macar o coaja de paine. Sufletul flamanzeste si insetoseaza dupa Dumnezeu. In setat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu (Ps. 62, 2). Hrana sufletului vine de sus din cer.
In calatoria lor spre Canaan, israelitenii s-au hranit in pustie cu mana din cer si cu apa din stanca, adica cu paine si cu apa de la Dumnezeu. De aceasta hrana cereasca are lipsa si sufletul nostru; de aceasta hrana avem lipsa si noi in calatoria vietii.
O hrana pentru sufletul nostru este si Cuvantul lui Dumnezeu. Scripturile sunt o paine cereasca. Ele sunt insuflate de Dumnezeu: ele sunt o paine ce s-a pogorat din cer. Nu numai cu paine va trai omul, ci si cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu (Mt. 4, 4; Ier. 15, 16). Ferice de cei ce simt o foame si o sete de a auzi Cuvantul lui Dumnezeu (Amos 8, 11).
Dar hrana sufleteasca este si rugaciunea, painea cea de toate zilele a sufletului nostru.
Dar sufletului nostru i s-a dat o hrana si mai scumpa decat aceasta. Chiar Iisus Mantuitorul S-a dat pe Sine Insusi ca o hrana pentru viata si mantuirea sufletelor noastre. Jertfa Lui cea sfanta este cea mai scumpa hrana a sufletului nostru.
Deci luand Iisus painea si binecuvantand, a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu; si, luand paharul, a zis: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor (Mt. 26, 26-28). Eu sunt painea vietii Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu adevarata bautura Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, ramane intru Mine si Eu intru el (In. 6, 48-56; I Cor. 11, 22-29).
Jertfa Crucii, Cina Domnului, sta in centrul mantuirii noastre sufletesti. Multe ar fi de spus despre Cina Domnului. Vom spune numai cateva pe scurt.
Cina Domnului s-a dat apostolilor in preseara cand Domnul Iisus Se pregatea sa-i paraseasca. In aceste clipe de intristare, Cina li s-a dat ca un semn de legatura cu Domnul, de impartasire neincetata cu El si cu darurile Lui.
Cina cea de Taina le spunea apostolilor ca Iisus ii va parasi, dar pe de alta parte ii asigura ca El va ramane de-a pururi cu ei si le va impartasi neincetat viata, putere si har. Acesta este si azi punctul cel dintai din Cina Domnului. Ea ne asigura o legatura sfanta, o impartasire sfanta cu Domnul vietii.
Prin Cina Domnului, noi stam in neincetata legatura cu El si El cu noi. Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Apoc. 3, 20). Aceasta impartasire il ridica pe om la culmea cea mai inalta a vietii sufletesti. De pe culmea aceasta a strigat Apostolul Pavel: Hristos este viata mea nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine (Gal. 2, 20).
A doua oara: Cina Domnului li s-a dat apostolilor in semn de fratie si fratietate intre ei. Prin Cina cea Sfanta, Domnul a voit sa faca din apostolii Sai si din toti crestinii o familie de copii ai lui Dumnezeu, o familie de frati si surori care iau parte cu totii la aceeasi Cina si la aceeasi Masa.
A treia oara: Cina Domnului ni s-a lasat spre iertarea pacatelor. Ea cuprinde Jertfa cea mare si sfanta prin care Mielul a rascumparat pacatele noastre. Cina Domnului ni s-a lasat ca o putere in incercari, intarite in necazuri si peste tot ca o hrana, cea mai scumpa hrana pentru sufletul nostru.
Asa au inteles apostolii Cina Domnului si asa au inteles-o crestinii cei dintai. Cina Domnului era pentru crestinii cei dintai o hrana sufleteasca, o hrana regulata si nelipsita. Pana in veacul al patrulea, crestinii cei dintai se impartaseau cu totii in fiecare duminica, dupa fiecare...
