„Eu sunt lumina lumii“
Domnul Iisus a venit intr-o lume plina de intuneric sufletesc. Dom nul Iisus a venit in lume ca un al doilea facator de lumina sufleteasca. A venit in lume ca un soare al dreptatii, ca o lumina a cunostintei, sa-i lumineze pe cei ce sedeau in umbra si intuneric (Lc. 1, 79).
O lupta grea a purtat Domnul pentru biruinta luminii. Satana voia sa tina lumea mai departe in intuneric. Dar pe urma, lumina Evangheliei a biruit. Prin Jertfa si Invierea Sa, Domnul a despartit din nou lumina de intuneric, a luminat din nou lumea, ne-a dat din nou lumina cunostintei si lumina vietii.
Domnul Iisus este lumina lumii. El este lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul ce vine in lume (In. 1, 9). El este lumina cea adevarata care ne deschide ochii cei sufletesti, sa ne vedem pe noi insine si rosturile vietii noastre in lumina cea adevarata. El este lumina vietii.
Nimic n-avem mai scump pe lumea asta ca ochii si lumina soarelui. Le amintesc pe amandoua, pentru ca una fara alta nu pretuieste nimic. Fara lumina soarelui, ochii nostri n-ar pretui nimic; n-am avea ce face cu ei. Dar nici cu soare fara ochi n-avem ce face. Un orb n-are nici un folos de darul soarelui si al luminii.
Asa e si in lumea cea sufleteasca. Cel mai scump dar pentru viata noastra cea sufleteasca este lumina lui Hristos, lumina vietii. Dar pentru acest dar ne trebuie ochi sufletesti. Fara sa avem ochi sufletesti si vedere sufleteasca, lumina lui Hristos n-are nici un pret pentru noi.
Iisus a venit in lume nu numai sa aduca lumina vietii, ci El a venit sa-i si tamaduiasca pe cei orbi cu sufletul. Duhul Domnului zicea Iisus M-a trimis sa dau orbilor vedere (Lc. 4, 18). Evangheliile sunt pline cu orbi pe care i-a vindecat Domnul.
Domnul Iisus tamaduia si orbia cea sufleteasca. El tamaduieste si azi aceasta orbie. El singur o poate tamadui. Lumina lui Hristos are o putere si o insusire deosebita. Ea lumineaza ca un fulger neasteptat viata cea sufleteasca a omului, ea schimba deodata si cu totul vederea cea sufleteasca a omului, ea schimba cu totul viata omului. Ii schimba inima, ii schimba gandurile, ii schimba vorbele, purtarile si umblarile. Minunea ce s-a petrecut cu Saul pe drumul Damascului va ramane de-a pururi o marturie despre puterea ce o are lumina lui Hristos.
Orb am fost si acum vad; aceasta vedere dulce o spuneau din om in om orbii tamaduiti de Domnul. Dar aceasta veste o spunea si Apostolul Pavel, o spuneau si zacheii, samaritencele, magdalenele si toti cei care fusesera orbi cu sufletul. Aceasta veste dulce o spun si azi toti cei care au scapat de orbia sufleteasca. Unul din cei ce au intrat in Oastea Domnului scrie: Ca un fulger a venit lumina lui Hristos de m-a scos din intunericul Satanei Eram ca un orb scrie un altul dar, de cand citesc foaia si Scriptura, parca vad altfel si ma simt altfelLumina lui Hristos lumineaza tuturor. Tot cel ce primeste aceasta lumina a scapat de intuneric. Are lumina vietii. Insa vai, nu toti primesc aceasta lumina. Lumea cea multa traieste in orbie sufleteasca. Asa a fost pe timpul Mantuitorului. Asa e si azi.
Domnul Iisus, cand a venit pe pamant, a aflat o lume cu oameni care ochi aveau, dar nu vedeau, urechi aveau, dar nu auzeau. A aflat orbi care aveau ochi si surzi care aveau urechi, dar n-aveau ochi si urechi pentru Cuvantul lui Dumnezeu. Lumina a venit in lume, dar osanda aceasta este, ca oamenii iubira mai mult intunericul (In. 3, 19).
Pe multi i-a tamaduit Mantuitorul de aceasta orbie sufleteasca. Dar cei mai multi au staruit in orbia lor cea sufleteasca. Au murit in orbia lor cea sufleteasca fariseii si carturarii, si gloata cea mare a celor ce nu L-au primit pe Domnul.
Asa e si azi. E plina si lumea de azi de cei orbi cu sufletul. Lumina lui Hristos lumineaza tuturor, dar oamenii iubesc intunericul, pentru ca faptele lor sunt rele si oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele (In. 3, 19-20).
In foaia Oastei, am scris despre un orb care a intrat in Oastea Domnului. S-au implinit si aici cuvintele Mantuitorului: Eu am venit in lumea aceasta pentru judecata, ca cei ce nu vad sa vada, si cei ce vad sa fie orbi (In. 9,...