Cand, in aprilie 1956, m-am imbolnavit si n-am mai putut lucra la aceste munci grele, m-am mutat ca paznic de camp la Gostatul Ciulnita Ocupatia asta, ca paznic de camp, a fost pentru mine una dintre cele mai frumoase din cate am avut in viata mea. Era acolo in mijlocul hotarului o jireada inalta de []Cand, in aprilie 1956, m-am imbolnavit si n-am mai putut lucra la aceste munci grele, m-am mutat ca paznic de camp la Gostatul CiulnitaOcupatia asta, ca paznic de camp, a fost pentru mine una dintre cele mai frumoase din cate am avut in viata mea.

Era acolo in mijlocul hotarului o jireada inalta de paie, ramasa din anul trecut de la treieris. Ma suiam in varful acestei clai de paie si vedeam tot hotarul pe care trebuia sa-l pazesc, pana unde puteam cuprinde cu ochii.

Pamantul acesta negru si bun rodea atat de frumos tot ce semanai in el! Se intindeau roata, cat puteai cuprinde cu privirea, ogoarele de grau, de porumb, de trifoi, de bumbac Erau toate o minunatie verde si fericita. Ma desfatam ca intr un rai binecuvantat, singur-singurel in toata nemarginirea asta plina de ciocarlii si de soareMergand fericit printre aceste minuni sau odihnind pe inaltimea gramezii de paie, am compus multe din lucrarile ramase din acel an neuitat.

Urcat acolo sus, pe sira inalta de paie, cu tot hotarul acesta larg si frumos la picioarele mele, am avut cel mai mult si mai potrivit timp sa citesc si sa scriu. Acolo, dupa citirea unei scrieri batjocoritoare de Dumnezeu, a lui Voltaire, acel scriitor si filozof francez necredincios, am scris poezia O om, ce mari raspunderi ai Cartea aceluia se tiparise pentru tineretul roman in zeci de mii de exemplare. i, desigur, se tiparise in multe alte milioane de exemplare si pentru tineretul din alte natiuni si limbi ale lumii.

Scriitorul murise de aproape doua sute de ani, dar opera lui nu murise o data cu el. Lucrarea lui continua si dupa moartea sa raspandirea batjocurilor impotriva lui Dumnezeu si otravirea sufletelor cu tot ce este mai satanic si mai pierzatorDupa citirea acestei scrieri, mi-am dat si mai bine seama pentru ce trebuie sa mai fie o data o judecata, cea finala.

La sfarsitul vietii sale, fiecare om merge in slava vesnica sau in ocara si rusinea vesnica, dupa felul cum a trait fata de Dumnezeu. Atunci s-ar parea ca totul s-a sfarsit, potrivit dreptatii, cu judecata aceasta personala, omul ducan du se acolo unde si-a ales de aici din lume, prin faptele pe care le-a savarsit. i dupa cuvintele pe care le-a spus. Precum a zis chiar Mantuitorul cu gura Lui sfanta: Cei pacatosi vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti, in viata vesnica (Mat. 25, 46). Sau: In ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor () din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit (Mat. 12, 36-37).

Dar numai judecata personala si particulara de la ceasul mortii inca nu-i de ajuns. Cuvantul si exemplul omului sunt nemuritoare, ca sufletul sau. Cuvantul sau si faptele sale raman in urma lui, indemn spre bine sau spre rau iar aceste indemnuri vor duce la slava ori la rusinea vesnica mereu si mereu pe altii si pe altii, pana la sfarsit.

Numai la Marea Inviere si Marea Judecata a tuturor se va vedea cu adevarat cat bine sau cat rau am facut in viata fiecare dintre noi nu numai in timpul zilelor noastre, ci si dupa moartea trupului nostru, prin scrisul nostru, prin vorbirile noastre, prin faptele si pilda pe care le-am lasat in urma noastra. Abia atunci se va vedea pe cati semeni ai nostri i-am ajutat sa ajunga la mantuire si pe cati i-am impins la pierzare vesnicaEu sunt incredintat ca acest Voltaire este acum in osanda vesnica si, daca ar mai putea, de acolo ar striga tuturor cititorilor lui, ca bogatul nemilostiv, sa se intoarca si sa creada in Dumnezeu, spre a nu mai ajunge nimeni acolo unde este elAcum insa nu mai poate. Acum sufera, chinuindu-se acolo, urmarile necredintei lui. i, pe masura ce opera lui adanceste din ce in ce mai mult raul in lume, cred ca si sufletul lui se adanceste acolo, in aceeasi masura, in focul si in osanda de care s-a facut vrednic prin tot ce-a facut si a spus el cand traia pe pamant.

In ziua Judecatii atat omul, cat si opera sa vor merge in fata Marelui Judecator Drept si Atotstiutor. Atunci se vor descoperi cu adevarat, in toata intinderea si adancimea lor, faptele si urmarile faptelor fiecaruia dintre oameni.

Atunci vor vedea Sfintii Apostoli si marturisitori ai Evangheliei cat bine au facut ei, prin cuvantul si prin scrisul lor, tuturor generatiilor care i-au urmat pana la sfarsit.

Atunci vor vedea si scriitorii sau educatorii nelegiuiti cat rau au facut lumii, care i-a crezut si i-a urmat, prin necredinta lor.

De aceea trebuie sa mai fie o judecata!Numai atunci cand se va pune un capat tuturor relelor se va putea face totalul faptelor fiecaruia. i i se va putea da pe cat si-a strans.

Din aceste framantari au iesit strofele despre care am scris mai inainte: O OM, CE MARI RASPUNDERI AIO om, ce mari raspunderi aide tot ce faci pe lume!De tot ce spui in scris sau grai,de pilda ce la altii-o dai,caci ea mereu spre iad sau raipe multi o sa-i indrume!Ce grija trebuie sa puiin viata ta, in toata,caci gandul care-l scrii sau spuis-a dus si-n veci nu-l mai adui,dar vei culege roada luiori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba! Vorba ta,mergand din gura in gura,va veseli sau va-ntrista,va curati sau va-ntina,rodind samanta pusa-n eade dragoste sau ura.

Scrii un cuvant! Cuvantul scrise-un leac sau o otrava!Tu vei muri, dar tot ce-ai zisramane-n urma-un drum deschisinspre Infern sau Paradis,spre-ocara sau spre slava.

Spui o cantare! Viersul tauramane dupa tineindemn spre bine sau spre rau,spre curatie sau desfrau,lasand in inimi rodul saude har sau de rusine.

Arati o cale! Calea tain urma ta nu piere.

E calea buna sau e rea,va prabusi sau va-nalta,vor merge suflete pe easpre rai sau spre durere.

Traiesti o viata! Viata tae una,...