3 septembrie 1939
Am hotarat deci cu fratii o mare adunare in orasul Cluj, pentru data de duminica, 3 septembrie 1939. S-a publicat acest lucru prin foaie si inca de vineri au inceput sa soseasca delegati ai fratilor din tara, dupa acelasi frumos si drag obicei al fratilor, avut cu prilejul adunarilor Oastei mari de la Sibiu. Adunarea []Am hotarat deci cu fratii o mare adunare in orasul Cluj, pentru data de duminica, 3 septembrie 1939.
S-a publicat acest lucru prin foaie si inca de vineri au inceput sa soseasca delegati ai fratilor din tara, dupa acelasi frumos si drag obicei al fratilor, avut cu prilejul adunarilor Oastei mari de la Sibiu. Adunarea de la Cluj se prevedea frumoasa si plina de bucurii.
Pentru desfasurarea adunarii, inchiriaram in centrul orasului, langa catedrala, marea sala unde este acum Casa Armatei. Acolo avea sa se tina adunarea de duminica, dupa-masa.
Dar, inca de sambata, s-a raspandit cu groaza vestea ca razboiul a inceput. Germania a inceput sa atace si sa invadeze tarile vecine. Dupa Cehoslovacia, urma Polonia Lumea se trezi inspaimantata, in plansul celui de al doilea mare macel mondial.
In tara noastra continuau marile schimbari.
Sfasierile avura loc incepand chiar din aceasta luna. O mare teama si nesiguranta domnea pretutindeniIn dimineata aceasta, primii si eu ordinul verde de chemare, pentru a ma prezenta imediat la unitatea militara de care apartineam.
Toti fratii care soseau de prin tara ne aduceau fel de fel de astfel de zvonuri triste Pretutindeni se grabeau pregatirile infricosate.
In aceasta atmosfera incepura si se desfasurara intalnirile cu fratii si petrecerea noastra din acel inceput de septembrie si de razboi al anului 1939.
Redam pe scurt, dupa Viata Crestina din 10 septembrie, felul cum a decurs aceasta adunare tinuta in timpul unei nelinisti generale.
Inca de sambata dimineata au inceput bucuriile duhovnicesti. Primii au sosit fratii de la Bucuresti apoi, pana duminica la amiaza, au tot sosit fratii si surorile de pretutindeni, imbratisandu-se cu drag.
Sambata seara a avut loc o mare adunare in curtea larga a bisericii din Iris. Apoi toti cei veniti s-au impartit pentru odihna pe la fratii din Cluj.
Duminica, 3 septembrie, dupa terminarea slujbei de la biserica si dupa o scurta masa, ne-am incolonat cu totii si am pornit spre centrul orasului Cluj. In frunte erau steagurile, apoi tineretul, apoi fratii si in urma surorile.
Inca de la plecare incepu o ploaie marunta si deasa de toamna, dar noi, cantand, prin noroi si prin ploaie, am strabatut, in convoi lung de cateva sute de metri, drumul de peste 2 km, pana la locul de adunare. O cantare noua, nemai auzita rasuna pe strazile orasului. Fratii treceau plini de pace, in ordine si in cantari, strabatand orasul, urmariti fiind cu uimire si cu tot felul de intrebari de multimea trecatorilor care nu mai vazusera asa ceva. Cand cei din fata ajunsesem deja, cei din urma erau inca departe, atat de lunga era coloana fratilor veniti.
Marea sala a Palatului de Comert se umplu, devenind neincapatoare.
Erau intre noi, infratiti si ei in dragostea Duhului Sfant, nu numai frati, ci si preoti, atat ortodocsi cat si greco-catolici. Acolo s-a putut vedea minunea care s-ar fi putut realiza, in dragostea lui Hristos, prin aceasta sfanta Miscare duhovniceasca a Oastei Domnului: unirea in dragoste si nesilita a intreg popo rului nostru intr-o singura confesiune.
Dragostea era steagul fluturat peste noi toti si, in focul ei sfant, ne imbratisam frateste: preoti si frati, ortodocsi si catolici, intr-o singura simtire. Ceea ce nu putusera sa faca toata propaganda si chinurile de sute de ani, facuse acum lucrarea Duhului Sfant al Oastei Domnului.
Nu mai venira frati din Basarabia cu parintele Vladimir si cu neobositul frate D. Romamenco din Orhei! Am primit numai tele grama ca preaiubitul frate Romanenco a trecut la Domnul chiar cu o zi inainte. Toti fratii au ramas pe loc acolo, ca sa-l petreaca la mormant pe acest frate credincios cu adevarat si gata la orice pentru Domnul. Am plans mult si ne-am rugat pentru odihna lui.
Dar venira fratii din Moldova, cu fratii Balauta, Croitoru, An dronic si multi altii.
Venira fratii din Hunedoara si Alba, cu fratii Popa Petru, Ilie Marini, Borza, Tuza, IgnaVenira frati din multe alte parti ale tarii.
Numarul celor propusi sa vorbeasca era atat de mare incat abia ii ajungea fiecaruia un timp de zece minute pentru cuvant.
Au luat cuvantul preoti si frati,...
S-a publicat acest lucru prin foaie si inca de vineri au inceput sa soseasca delegati ai fratilor din tara, dupa acelasi frumos si drag obicei al fratilor, avut cu prilejul adunarilor Oastei mari de la Sibiu. Adunarea de la Cluj se prevedea frumoasa si plina de bucurii.
Pentru desfasurarea adunarii, inchiriaram in centrul orasului, langa catedrala, marea sala unde este acum Casa Armatei. Acolo avea sa se tina adunarea de duminica, dupa-masa.
Dar, inca de sambata, s-a raspandit cu groaza vestea ca razboiul a inceput. Germania a inceput sa atace si sa invadeze tarile vecine. Dupa Cehoslovacia, urma Polonia Lumea se trezi inspaimantata, in plansul celui de al doilea mare macel mondial.
In tara noastra continuau marile schimbari.
Sfasierile avura loc incepand chiar din aceasta luna. O mare teama si nesiguranta domnea pretutindeniIn dimineata aceasta, primii si eu ordinul verde de chemare, pentru a ma prezenta imediat la unitatea militara de care apartineam.
Toti fratii care soseau de prin tara ne aduceau fel de fel de astfel de zvonuri triste Pretutindeni se grabeau pregatirile infricosate.
In aceasta atmosfera incepura si se desfasurara intalnirile cu fratii si petrecerea noastra din acel inceput de septembrie si de razboi al anului 1939.
Redam pe scurt, dupa Viata Crestina din 10 septembrie, felul cum a decurs aceasta adunare tinuta in timpul unei nelinisti generale.
Inca de sambata dimineata au inceput bucuriile duhovnicesti. Primii au sosit fratii de la Bucuresti apoi, pana duminica la amiaza, au tot sosit fratii si surorile de pretutindeni, imbratisandu-se cu drag.
Sambata seara a avut loc o mare adunare in curtea larga a bisericii din Iris. Apoi toti cei veniti s-au impartit pentru odihna pe la fratii din Cluj.
Duminica, 3 septembrie, dupa terminarea slujbei de la biserica si dupa o scurta masa, ne-am incolonat cu totii si am pornit spre centrul orasului Cluj. In frunte erau steagurile, apoi tineretul, apoi fratii si in urma surorile.
Inca de la plecare incepu o ploaie marunta si deasa de toamna, dar noi, cantand, prin noroi si prin ploaie, am strabatut, in convoi lung de cateva sute de metri, drumul de peste 2 km, pana la locul de adunare. O cantare noua, nemai auzita rasuna pe strazile orasului. Fratii treceau plini de pace, in ordine si in cantari, strabatand orasul, urmariti fiind cu uimire si cu tot felul de intrebari de multimea trecatorilor care nu mai vazusera asa ceva. Cand cei din fata ajunsesem deja, cei din urma erau inca departe, atat de lunga era coloana fratilor veniti.
Marea sala a Palatului de Comert se umplu, devenind neincapatoare.
Erau intre noi, infratiti si ei in dragostea Duhului Sfant, nu numai frati, ci si preoti, atat ortodocsi cat si greco-catolici. Acolo s-a putut vedea minunea care s-ar fi putut realiza, in dragostea lui Hristos, prin aceasta sfanta Miscare duhovniceasca a Oastei Domnului: unirea in dragoste si nesilita a intreg popo rului nostru intr-o singura confesiune.
Dragostea era steagul fluturat peste noi toti si, in focul ei sfant, ne imbratisam frateste: preoti si frati, ortodocsi si catolici, intr-o singura simtire. Ceea ce nu putusera sa faca toata propaganda si chinurile de sute de ani, facuse acum lucrarea Duhului Sfant al Oastei Domnului.
Nu mai venira frati din Basarabia cu parintele Vladimir si cu neobositul frate D. Romamenco din Orhei! Am primit numai tele grama ca preaiubitul frate Romanenco a trecut la Domnul chiar cu o zi inainte. Toti fratii au ramas pe loc acolo, ca sa-l petreaca la mormant pe acest frate credincios cu adevarat si gata la orice pentru Domnul. Am plans mult si ne-am rugat pentru odihna lui.
Dar venira fratii din Moldova, cu fratii Balauta, Croitoru, An dronic si multi altii.
Venira fratii din Hunedoara si Alba, cu fratii Popa Petru, Ilie Marini, Borza, Tuza, IgnaVenira frati din multe alte parti ale tarii.
Numarul celor propusi sa vorbeasca era atat de mare incat abia ii ajungea fiecaruia un timp de zece minute pentru cuvant.
Au luat cuvantul preoti si frati,...
