Acolo unde se afla Dumnezeu, nu se gaseste raul. Toate cate vin de la Dumnezeu au inauntrul lor pacea, si-l indeamna pe om la osandire de sine si la smerenie. Credinta fara fapte este moarta (Iacov 2, 26). Adevarata credinta nu poate sa existe fara fapte. Cine crede cu adevarat, acela oricum va face fapte []Acolo unde se afla Dumnezeu, nu se gaseste raul. Toate cate vin de la Dumnezeu au inauntrul lor pacea, si-l indeamna pe om la osandire de sine si la smerenie.

Credinta fara fapte este moarta (Iacov 2, 26). Adevarata credinta nu poate sa existe fara fapte. Cine crede cu adevarat, acela oricum va face fapte bune.

Daca omul, din iubire de Dumnezeu si din dragoste pentru viata in virtute, nu-si face multe griji pentru sine, crezand ca de el Se va ingriji Dumnezeu, aceasta incredere in pronia divina este si potrivita si inteleapta.

Cel care-L iubeste pe Dumnezeu cu adevarat, se socoteste pe sine calator si strain pe acest pamant, in dorinta lui sa se uneasca cu Dumnezeu, doar spre Acesta isi tinteste continuu mintea si inima.

Omul care se va hotari sa duca viata launtrica, trebuie intai de toate sa aiba frica de Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii (Pilde 1, 7).

Mintea omului treaz se aseamana cu pazitorul grijuliu si cu strajerul Ierusalimului launtric. Din inaltimea vietii duhovnicesti priveste cu ochiul sau curat puterile potrivnice, aflate imprejurul si inlauntrul sufletului sau, dupa cuvintele psalmistului: i au vazut ochii mei si au suferit vrajmasii mei (Ps. 53, 7).

Omul cat timp este in trupul sau se aseamana cu lumanarea aprinsa. Asa cum lumanarea este ursita sa se topeasca, la fel si omul sa moara. Sufletul lui insa este nemuritor, si de aceea trebuie sa se ingrijim mai mult de suflet decat de trup: Ce foloseste omul daca castiga lumea intreaga, insa isi pierde sufletul sau? Sau ce poate sa dea omul in schimb pentru sufletul sau? (Matei 16, 26).

Daca Domnul ingaduie ca neputintele sa-l incerce pe om, atunci El ii va da si puterea rabdarii.

Trebuie sa-ti obisnuiesti mintea sa lucreze inlauntrul legii Domnului. Sub indrumarea Aceluia sa-ti petreci viata.

Pacea sufletului se dobandeste prin stramtorari. Sfanta Scriptura spune: Am trecut prin foc si prin noianul mahnirilor, dar la sfarsit ne-ai dus la loc de odihna (Ps. 65, 11).

Nimic nu foloseste atat la dobandirea pacii launtrice, cat tacerea si vorbirea cu noi insine, mai mult decat cu ceilalti.

Poti sa nu te bucuri, vazand soarele cu ochii trupesti? Dar cata bucurie vei simti cand mintea ta va vedea cu ochii launtrici pe Hristos, Soarele dreptatii?Ca sa-ti pastrezi pacea sufleteasca trebuie sa alungi de la tine mania, sa te ostenesti, sa ai duhul bucuriei, sa te feresti de a-i osandi pe ceilalti, si sa faci pogoramant in dreptul slabiciunilor fratilor tai.

Orice inaintare si izbanda in orice latura a vietii noastre, trebuie sa le punem pe seama Domnului. i impreuna cu profetul sa spunem: Nu noua Doamne, nu noua, ci numelui Tau dam slava (Ps. 113, 9).

La varsta de 35 de ani, aproape la jumatatea vietii pamantesti, omul duce de obicei o mare lupta ca sa se infraneze pe sine insusi. Multi la aceasta varsta nu raman pe drumurile virtutii, ci alearga si urmeaza calea poftelor lor.

Cel care vrea sa se mantuiasca trebuie sa tina inima lui in stare de pocainta si de zdrobire: Jertfa placuta lui Dumnezeu este duhul umilit prin cainta. Dumnezeu niciodata nu va dispretul inima zdrobita si smerita (Ps. 50, 19).

Cand omul se osteneste sa aiba inima smerita si cugetul pasnic, atunci toate uneltirile vrasmasului raman nelucratoare. Pentru ca acolo unde exista pacea gandurilor, se odihneste insusi Dumnezeu.

Deznadejdea este bucuria cea mai mare a diavolului. Este un pacat de moarte.

Nu trebuie sa raspunzi inainte sa-l asculti pe celalalt. Cel care raspunde fara ca mai intai sa asculte este nepriceput...