A iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine, a vietui dupa poruncile lui Hristos ne va duce in gradina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea intreaga.

Iubeste pre aproapele tau ca insuti pre tine . Mi s-a dat sa inteleg aceasta porunca in chipul unui arbore, cosmic, urias, a carui radacina este Adam. Eu nu []A iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine, a vietui dupa poruncile lui Hristos ne va duce in gradina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea intreaga.

Iubeste pre aproapele tau ca insuti pre tine . Mi s-a dat sa inteleg aceasta porunca in chipul unui arbore, cosmic, urias, a carui radacina este Adam. Eu nu sunt decat o mica frunza pe un ram al acestui arbore. Insa arborele nu-mi este strain: este temeiul meu. Ii apartin. A te ruga pentru lumea intreaga este a te ruga pentru acest arbore in intregul sau, cu toate miliardele sale de frunze.

A urma lui Hristos este a te deschide cugetului lui Hristos Insusi, ce poarta in Sine omenirea intreaga, intreg arborele, fara a lasa deoparte o singura frunza. Daca dobandim aceasta constiinta ne vom ruga pentru toti ca pentru noi insine.

De vom ajunge sa fim asemeni chipului lui Hristos, purtatori ai intregii omeniri si ai lui Dumnezeu, eul nostru va fi chipul Absolutului. In dimensiuni microscopice poate, insa cu adevarat chipul Absolutului.

Arhimandrit Sofronie, Din viata si din Duh, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2014, p. 21