Gânduri pe marginea moțiunii din 12 septembrie 1937
Scopul Motiunii Imi amintesc de nadejdea de la Revolutie pe care multi o aveau cu privire la Oastea Domnului, ca va ajunge in libertate si va fi un mijloc de rezolvare a unor probleme din sanul poporului nostru romanesc. Am trecut pragul anului 1990 cu Motiunea in mana, avandu-o permanent la mine in straita. []Scopul Motiunii Imi amintesc de nadejdea de la Revolutie pe care multi o aveau cu privire la Oastea Domnului, ca va ajunge in libertate si va fi un mijloc de rezolvare a unor probleme din sanul poporului nostru romanesc.
Am trecut pragul anului 1990 cu Motiunea in mana, avandu-o permanent la mine in straita. Au fost intalnirile din sfaturile fratesti de la Sibiu, iar pe urma au fost problemele care s-au ivit in urma interpretarii nepotrivite a Motiunii pe care unii au facut-o in ceea ce priveste raportul dintre Oastea Domnului si Biserica. Unii spuneau ca Oastea este Oaste, si Biserica, Biserica. De la acestea au plecat toate, ca mai apoi sa se continue cu anumite studii si influente din afara. Parintele Iosif a spus foarte clar: Toata viata mea am stat de straja pentru ca in Oastea Domnului si in Biserica sa nu intre duhuri straine de Duhul lui Hristos, care ne-a fost dat de la inceput . Astfel incepe si Motiunea: cu rugaciunea fratilor catre Dumnezeu, cerand dragostea cea de la inceput, dupa cum se spune in Apocalipsa: Dar am impotriva ta faptul ca ai parasit dragostea ta cea dintai (2, 4). Framantarile si dorintele de dialog sunt un semn binecuvantat din partea lui Dumnezeu. Parintele Iosif a luptat pentru Biserica cea vie, Biserica lui Hristos, astfel incat fratele Traian, mergand pe aceasta linie trasata de Parintele, a putut sa scrie poezia Biserica, Mireasa Mea . Asta este Evanghelia, asta este Biblia pe care Parintele a pus-o in mana poporului! Arhimandritul Iuliu Scriban a ajuns sa scrie ca Oastea Domnului a facut o taranime noua . S-ar fi pastrat acest elan duhovnicesc, daca toti cei care am intrat in Oastea Domnului am fi vrut sa intelegem cuvantul Parintelui Iosif si Duhul Oastei, Duhul invataturii, daca deci am fi fost veghetori.() Scopul Motiunii a fost sa se impace cei doi Acesta a fost gandul Parintelui cand a invitat fratii din tara, care au venit mai mult de cinci sute. Din momentul caterisirii Parintelui Iosif, din 9 mai 1935, si pana in 12 septembrie 1937 au trecut doi ani, patru luni si trei zile. In perioada asta, Parintele Iosif a studiat toata documentatia de la declansarea conflictului. In vremea aceea au fost peste o suta de mii de ostasi pana in 1933, cand s-au sarbatorit zece ani de la infiintarea Oastei. De la declansarea conflictului si pana in 12 septembrie 1937, Parintele Iosif, caterisit fiind, mai aduce la Dumnezeu peste o suta cincizeci de mii de oameniMoise VELESCU (din Cuvantul rostit la Adunarea de comemorare a 70 ani de la Motiunea din 12 septembrie 1937 Sibiu, 2007)S-ar putea sa-ti placa si urmatoatele articole pe aceeasi...
Am trecut pragul anului 1990 cu Motiunea in mana, avandu-o permanent la mine in straita. Au fost intalnirile din sfaturile fratesti de la Sibiu, iar pe urma au fost problemele care s-au ivit in urma interpretarii nepotrivite a Motiunii pe care unii au facut-o in ceea ce priveste raportul dintre Oastea Domnului si Biserica. Unii spuneau ca Oastea este Oaste, si Biserica, Biserica. De la acestea au plecat toate, ca mai apoi sa se continue cu anumite studii si influente din afara. Parintele Iosif a spus foarte clar: Toata viata mea am stat de straja pentru ca in Oastea Domnului si in Biserica sa nu intre duhuri straine de Duhul lui Hristos, care ne-a fost dat de la inceput . Astfel incepe si Motiunea: cu rugaciunea fratilor catre Dumnezeu, cerand dragostea cea de la inceput, dupa cum se spune in Apocalipsa: Dar am impotriva ta faptul ca ai parasit dragostea ta cea dintai (2, 4). Framantarile si dorintele de dialog sunt un semn binecuvantat din partea lui Dumnezeu. Parintele Iosif a luptat pentru Biserica cea vie, Biserica lui Hristos, astfel incat fratele Traian, mergand pe aceasta linie trasata de Parintele, a putut sa scrie poezia Biserica, Mireasa Mea . Asta este Evanghelia, asta este Biblia pe care Parintele a pus-o in mana poporului! Arhimandritul Iuliu Scriban a ajuns sa scrie ca Oastea Domnului a facut o taranime noua . S-ar fi pastrat acest elan duhovnicesc, daca toti cei care am intrat in Oastea Domnului am fi vrut sa intelegem cuvantul Parintelui Iosif si Duhul Oastei, Duhul invataturii, daca deci am fi fost veghetori.() Scopul Motiunii a fost sa se impace cei doi Acesta a fost gandul Parintelui cand a invitat fratii din tara, care au venit mai mult de cinci sute. Din momentul caterisirii Parintelui Iosif, din 9 mai 1935, si pana in 12 septembrie 1937 au trecut doi ani, patru luni si trei zile. In perioada asta, Parintele Iosif a studiat toata documentatia de la declansarea conflictului. In vremea aceea au fost peste o suta de mii de ostasi pana in 1933, cand s-au sarbatorit zece ani de la infiintarea Oastei. De la declansarea conflictului si pana in 12 septembrie 1937, Parintele Iosif, caterisit fiind, mai aduce la Dumnezeu peste o suta cincizeci de mii de oameniMoise VELESCU (din Cuvantul rostit la Adunarea de comemorare a 70 ani de la Motiunea din 12 septembrie 1937 Sibiu, 2007)S-ar putea sa-ti placa si urmatoatele articole pe aceeasi...
