Lucrul pentru care ai fost chemat de Dumnezeu…
In toamna anului 1935 a venit dupa mine sotia ca sa ma ia si sa ma duca acasa. Am dus-o de la Librarie la parintele la spital, sa o vada si el si sa-l vada si ea cat de slabit si de bolnav este, pentru a ma intelege ca nu pot sa-l las asa si []In toamna anului 1935 a venit dupa mine sotia ca sa ma ia si sa ma duca acasa.
Am dus-o de la Librarie la parintele la spital, sa o vada si el si sa-l vada si ea cat de slabit si de bolnav este, pentru a ma intelege ca nu pot sa-l las asa si sa ma duc de langa el. Marini era si el internat, in alt spital, Vonica plecase acasa la Poiana, Viorel era dus la scoala, Titus era cu administratia si grijile casei.
Atunci parintele, slabit si bolnav, de-abia vorbind, i-a spus sotiei despre marea nevoie pe care o are acolo de ajutorul meu in lucrul Domnului, aratan du i ca nu se poate lipsi acum de mine nici macar o zi. Ce fac eu aici fara el? vezi si tu. Nici eu, nici Marini nu putem nici macar sa ne sculam de pe pat. El este singurul care merge si vine pentru noi toti. E adevarat ca nu putem sa-i platim acum cum se cuvine, ca sa va mai trimita si voua acasa ceva. Dar nadajduim ca vom mai scapa cat de curand si noi din aceste lipsuri si atunci va vom trimite si acolo, caci stiu cate nevoi sunt si la tara.
Acum iti vom plati drumul inapoi si mergi acasa. Lasa-l, caci vezi bine ca nu putem acum aici fara el.
Iar mie, dupa aceea, aparte, imi zise trist: Poti tu sa mergi acum de aici sa ma lasi asa? Ce sa faci acolo, sa ranesti gunoiul din poiata, de la vaci, iar aici sa lasi lucrul Domnului pentru care te-a chemat El? Las-o in pace sa se duca acasa si tu vezi-ti de lucrul pentru care ai fost chemat de DumnezeuAsa s-a si intamplat. Am condus-o pana la gara si a plecat singura, iar eu am ramas mai departe. i n-a mai venit apoi de acasa nimeni dupa mine, niciodata.
Cand mi-a aparut primul volum de poezii, La Golgota , am luat si eu un premiu de cateva sute de lei, pe care l-am trimis lor acasa.
Erau primii mei bani incasati de la Redactia foii.
In tot timpul acesta cand noi ne zbateam in aceasta crunta saracie si lipsuri despre care mai scriam din cand in cand si prin foaie, lucrarea Domnului mergea cu putere si cu multe biruinte inainte. Gazeta aparea totusi regulat, cartile se tipareau si se trimiteau in toate partile iar noi ne bucuram cu o bucurie negraita la primirea scrisorilor zilnice de prin tara, scrisori care ne aduceau numai vesti de mari izbanzi si roade duhovnicesti. Zeci si sute de scrisori marturiseau despre minunatele nasteri din nou si invieri duhovnicesti de pe toate fronturile Oastei Domnului. Multimi de noi inscrieri in Oaste, sute de suflete care se intorceau din intuneric la lumina si de sub puterea satanei la Dumnezeu.
Imi amintesc ca intr-o dimineata ne-au sosit cu posta mai multe astfel de scrisori. In una, cineva din Bucovina ii scria parintelui Iosif o lunga si fierbinte multumire ca, datorita cartilor sale, el, care fusese inainte-vreme un betiv si un patimas jucator de carti, isi pierduse casa si averea prin aceste doua mari pacate. Dar ca, citind odata cartea sa Oglinda inimii omului , el s-a intors la Domnul si, prin nasterea din nou, si-a schimbat cu totul felul de viata. Dupa aceea, muncind cinstit, in cativa ani si-a recastigat toata averea si si-a ridicat o alta casa, mult mai frumoasa si mai mare decat cea dinainte Omul pusese in plic si fotografia casei, ca o vila nouaUn altul, colonel in armata, de prin Moldova, scria ca de cand s-a intors la Domnul, prin intrarea lui in Oastea Domnului, a cheltuit din averea sa patru milioane de lei pentru ridicarea a patru biserici in patru sate care nu aveau biserica. i facuse patru fantani in patru parti, la drumul mare, pentru calatori. i cumparase patru vaci cu lapte la patru familii sarace cu multi copiiUn altul, un frate pensionar si invalid, scria parintelui ca este foarte miscat vazand anuntat prin foaie cu cate nevoi si greutati lupta Lucrarea Domnului si cum prea multi nu-si platesc de ani de zile datoriile, fapt pentru care noi ne zbatem in lipsuri. El a strans din mica lui pensioara de invalid si trimite pentru ajutorarea Lucrarii Domnului suma de doua mii lei Vezi, draga Dorz, imi zise parintele oftand cu tristete si cu doua lacrimi in lumina ochilor incercanati, noi cu Lucrarea Domnului ne zbatem in atatea greutati si lipsuri...
Am dus-o de la Librarie la parintele la spital, sa o vada si el si sa-l vada si ea cat de slabit si de bolnav este, pentru a ma intelege ca nu pot sa-l las asa si sa ma duc de langa el. Marini era si el internat, in alt spital, Vonica plecase acasa la Poiana, Viorel era dus la scoala, Titus era cu administratia si grijile casei.
Atunci parintele, slabit si bolnav, de-abia vorbind, i-a spus sotiei despre marea nevoie pe care o are acolo de ajutorul meu in lucrul Domnului, aratan du i ca nu se poate lipsi acum de mine nici macar o zi. Ce fac eu aici fara el? vezi si tu. Nici eu, nici Marini nu putem nici macar sa ne sculam de pe pat. El este singurul care merge si vine pentru noi toti. E adevarat ca nu putem sa-i platim acum cum se cuvine, ca sa va mai trimita si voua acasa ceva. Dar nadajduim ca vom mai scapa cat de curand si noi din aceste lipsuri si atunci va vom trimite si acolo, caci stiu cate nevoi sunt si la tara.
Acum iti vom plati drumul inapoi si mergi acasa. Lasa-l, caci vezi bine ca nu putem acum aici fara el.
Iar mie, dupa aceea, aparte, imi zise trist: Poti tu sa mergi acum de aici sa ma lasi asa? Ce sa faci acolo, sa ranesti gunoiul din poiata, de la vaci, iar aici sa lasi lucrul Domnului pentru care te-a chemat El? Las-o in pace sa se duca acasa si tu vezi-ti de lucrul pentru care ai fost chemat de DumnezeuAsa s-a si intamplat. Am condus-o pana la gara si a plecat singura, iar eu am ramas mai departe. i n-a mai venit apoi de acasa nimeni dupa mine, niciodata.
Cand mi-a aparut primul volum de poezii, La Golgota , am luat si eu un premiu de cateva sute de lei, pe care l-am trimis lor acasa.
Erau primii mei bani incasati de la Redactia foii.
In tot timpul acesta cand noi ne zbateam in aceasta crunta saracie si lipsuri despre care mai scriam din cand in cand si prin foaie, lucrarea Domnului mergea cu putere si cu multe biruinte inainte. Gazeta aparea totusi regulat, cartile se tipareau si se trimiteau in toate partile iar noi ne bucuram cu o bucurie negraita la primirea scrisorilor zilnice de prin tara, scrisori care ne aduceau numai vesti de mari izbanzi si roade duhovnicesti. Zeci si sute de scrisori marturiseau despre minunatele nasteri din nou si invieri duhovnicesti de pe toate fronturile Oastei Domnului. Multimi de noi inscrieri in Oaste, sute de suflete care se intorceau din intuneric la lumina si de sub puterea satanei la Dumnezeu.
Imi amintesc ca intr-o dimineata ne-au sosit cu posta mai multe astfel de scrisori. In una, cineva din Bucovina ii scria parintelui Iosif o lunga si fierbinte multumire ca, datorita cartilor sale, el, care fusese inainte-vreme un betiv si un patimas jucator de carti, isi pierduse casa si averea prin aceste doua mari pacate. Dar ca, citind odata cartea sa Oglinda inimii omului , el s-a intors la Domnul si, prin nasterea din nou, si-a schimbat cu totul felul de viata. Dupa aceea, muncind cinstit, in cativa ani si-a recastigat toata averea si si-a ridicat o alta casa, mult mai frumoasa si mai mare decat cea dinainte Omul pusese in plic si fotografia casei, ca o vila nouaUn altul, colonel in armata, de prin Moldova, scria ca de cand s-a intors la Domnul, prin intrarea lui in Oastea Domnului, a cheltuit din averea sa patru milioane de lei pentru ridicarea a patru biserici in patru sate care nu aveau biserica. i facuse patru fantani in patru parti, la drumul mare, pentru calatori. i cumparase patru vaci cu lapte la patru familii sarace cu multi copiiUn altul, un frate pensionar si invalid, scria parintelui ca este foarte miscat vazand anuntat prin foaie cu cate nevoi si greutati lupta Lucrarea Domnului si cum prea multi nu-si platesc de ani de zile datoriile, fapt pentru care noi ne zbatem in lipsuri. El a strans din mica lui pensioara de invalid si trimite pentru ajutorarea Lucrarii Domnului suma de doua mii lei Vezi, draga Dorz, imi zise parintele oftand cu tristete si cu doua lacrimi in lumina ochilor incercanati, noi cu Lucrarea Domnului ne zbatem in atatea greutati si lipsuri...
