Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la nunta de la Avram Iancu mai 1980 De aceea, vegheati si aduceti-va aminte ca timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31). Astfel dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea []Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la nunta de la Avram Iancu mai 1980De aceea, vegheati si aduceti-va aminte ca timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi (Fapte 20, 31).

Astfel dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cu cutremur (Flp 2, 12).

Slavit sa fie Domnul!Ne-am bucurat in momentele acestea atat de fericite aici, la o nunta. Vedem in fata noastra doi tineri care au putut sa creasca din tineretea lor, prin harul si prin dragostea lui Dumnezeu si prin sfaturile parintilor lor, sa creasca si sa ajunga ca niste flori in gradina lui Dumnezeu. Nu cum cresc atatia si atatia tineri in vremile noastre, care sunt rusinea societatii si a Bisericii si pentru care se varsa atatea lacrimi.

Dar cine oare le mai poate intelege? i la nunta aceasta s-a varsat lacrimi si se mai varsa inca Privim fetele voastre si le vedem cu lacrimi. Acei care ii aveti aici langa voi pe copiii vostri pe care vi i-a daruit Dumnezeu sa fie langa voi si langa Hristos, la masa aceasta printre ai Lui, voi aveti nadejdea fericita ca nu veti fi despartiti de ei niciodata si nici ei nu vor fi despartiti de voi, parintii lor. O, voi puteti atunci sa plangeti de bucurie!Slava ie, Doamne, slava ie! Ca nu e mai mare bucurie pentru un parinte, pentru un tata, pentru o mama, decat sa-i vada langa el si pe copiii daruiti de Dumnezeu.

Dar mai sunt aici parinti, mai sunt aici frati, tati si mame care plang cu inima zdrobita de durere cand privesc la tinerii acestia curati de aici si isi aduc aminte in aceste momente: Doamne, oare acum unde este fiul meu? Unde-i fata mea? . i asa plangem si unii, si altii.

Doamne Iisuse, noi plangem la o nunta. De ce se spune oare ca Tu esti rastignit si astazi? Numai Tu vei intelege plansul lor si lacrimile lor. i samanta udata cu lacrimi va rodi. Cei ce au semanat plangand, aceia vor secera cu bucurie.

Fratii mei dragi, pentru cei care au fost ascultatori, Ii multumim lui Dumnezeu, pentru ca ei au fost ascultatori. Dorim pentru toti tinerii care au privit si au fost partasi la aceasta sarbatoare a nuntii lor sa ia o pilda, sa ia un exemplu ca se poate trai cu Hristos. i e asa de dulce viata cu Iisus atunci cand te apleci pe bratul Lui! Nu se poate spune in cuvinte ceea ce simte inima tanara slujidu-I lui Hristos, mergand cu Hristos, mergand cu fratii, mergand pe calea Lui.

Multumim lui Dumnezeu pentru voi, toti acesti tineri dragi care ati stiut si voi sa fiti ascultatori. Care ati invatat si voi sa nu zdrobiti inima parintilor vostri care v-au crescut, care v-au vrut binele, care v-au sfatuit si care va mai sfatuiesc inca cu lacrimi.

Ne aducem aminte de cuvintele Sfantului Apostol Pavel, pe care le-am amintit aici. In Milet, in Efes, cat a stat el, trei ani, zi si noapte, n-a incetat Fratii nostri, surorile noastre iubite, cat ati stat voi intre ai vostri? Trei ani, trei luni, trei zile sau trei ceasuri? Fa si tu asa, nu inceta. Nu inceta pana cand te tine Dumnezeu intre ai tai. Sfatuieste-i i noi am primit multe sfaturi si se dau multe invataturi, dar oare de ce nu rodesc?Spunea poetul cu lacrimi:Pana nu-ti uzi cu sudoareafruntii tale-orice rasad,florile uscate-ti pica,roadele necoapte-ti cad. Cad jos pe pamant roadele necoapte Flori frumoase de nadejde pe care le aveai ieri, roade pe care le asteptai ca maine, numai vezi ca se usuca si au cazut jos O, mama, o, tata! Nu inceta, pana cand mai esti in trupul acesta, pana cand si in casa ta, si in familia ta, ajungi sa faci ceea ce au facut inaintasii. Sa faci ce au facut parintii tai: mantuieste-i cu lacrimi, pentru ca numai lacrimile tale vor mai putea sa miste oarecum inima. Vor putea sa aduca, sa rasara ceva si sa nu se mai usuce, sa nu cada la pamant, sa nu se vestejeasca.

Binecuvantata a fost acea vreme cand Apostolul Pavel a fost in Milet si in Efes. Acei oameni nu au uitat niciodata sfaturile acestuia. Am vrea ca fratii, dupa ce se duc acasa (caci acum timpul nostru e asa de scurt), sa mai citeasca si versetul 30 din Faptele Apostolilor, capitolul 20, pe care nu l-am citit aici si despre care inima lui Pavel spunea mereu: Aduceti-va aminte cum v-am sfatuit eu . El, Pavel, care i-a nascut in lanturile lui, el, care a suferit pentru Evanghelie Copilasii mei, pentru care simtesc durerile nasterii pana cand va lua Hristos chip in voi . O, ei nu au uitat ce a facut Pavel intre ei. i-au adus aminte in toate imprejurarile vietii lor, prin orice stari au trecut in viata, de lacrimile lui Pavel, cum i-a sfatuit in viata. Ei nu au uitat Lacrimile nu se uita i sfaturile acestea au ajuns de atunci si pana astazi, la nunta in Avram Iancu, datorita acelor parinti sfinti care au trait aceleasi momente, care au stiut sa sfatuiasca cu lacrimi si sa-i aduca sub Crucea lui Hristos pe toti cei dragi ai lor.

Ne-am adus aminte de vaduva din Sarepta Sidonului la care a fost trimis Ilie atunci cand a fost foametea aceea mare si nu mai avea nimeni ce sa manance, cand toti mureau de foame. i Dumnezeu inchisese cerul, iar Ilie spunea: Doamne, nu le mai da, ca degeaba le dai, ca nu Te cunosc. Lasa-i fara ploaie pana cand Te vor cunoaste ca Tu esti .

In acele vremuri grele, Ilie a fost trimis la vaduva din Sarepta Sidonului. Vaduva din Sarepta avea un singur copil Nu stim de ce pe unde-i ata mai subtire, tot pe acolo se rupe De ce oare e asa? Vaduva era si ea credincioasa. Multe vaduve au mai fost pe acolo spune chiar Domnul Iisus dar n-a fost trimis Ilie decat numai la ea, la una singura, nu la cele multe. Cum multe nunti au fost si in vremea aceea, dar numai la una a fost Domnul Iisus. Cum si in Avram Iancu au fost multe nunti, si numai la nunta aceasta a venit si El cum n-a fost la altele inca.

Acolo la vaduva din Sarepta Sidonului a fost trimis Fiul lui Dumnezeu. Vaduva sarmana mai avea un pumn de faina. Nu mai avea alta faina. Murisera multi de foame si se pregatea sa moara si ea. Barbatul ei murise de mult. Iar ea, in haina ei de vaduvie si zdrobita de durere, cu copilasul drag care ii mai ramasese, cu credinta scumpa in Dumnezeul cel viu, a ramas credincioasa.

Fratii mei si surorile mele iubite, ramaneti credinciosi si cand va veni ceva sa va innegreasca viata si viitorul sau sa va rapeasca fiinte scumpe si dragi. Dumnezeul vostru e viu si va va veni in ajutor la timpul potrivit.

Vine Ilie si ii spune: Sora draga, mi-e foame. Fa-mi, te rog, o turta. Omule al lui Dumnezeu, n-am decat un pumn de faina Mai pot sa fac o turta pentru mine si pentru fiul meu. O mancam si murim Nu, scumpa sora, cum sa muriti? Voi aveti un Dumnezeu viu. Eu sunt slujitorul Lui. El m-a trimis la voi. Fa turta si crede ca nu se va imputina untdelemnul din ulciorul tau si nici faina din oala taEa a facut turta asa, dar spunea cineva ca nu era apa, ca secasera si izvoarele, si paraul Chedron, la care fusese Ilie mai inainte. Secase si nu mai avea apa.

Poate ca va fi venit ispititorul la el si va fi spus: Vezi ce ai facut, Ilie? Vezi rugaciunea ta, ca tu te-ai rugat sa nu ploua si au pierit atatia oameni Tu vei raspunde in fata lui Dumnezeu pentru cei care au murit Acuma mori si tu. Vei muri de sete, ca tu te-ai rugat asa Dar Ilie a crezut! L-a crezut puternic pe Dumnezeul lui si nu s-a dat inapoi in fata ispititorului. El a crezut. Binecuvantata sa fii tu, credinta, care in incercarile cele mari nu te dai inapoi din fata ispitei.

Vaduva din Sarepta a facut din pumnul de faina turta. i, fiindca nici nu era apa, spunea cineva ca ea n-a avut nevoie nici de apa. Aluatul de paine l-a framantat cu lacrimile ei. A copt doua turte. Una a dus-o lui Ilie si una a dat-o fiului ei Ei nu i-a mai ramas nimic. Ea a ramas flamanda, asa cum stiu sa faca numai mamele adevarate. Asa cum stiu sa faca numai parintii.

Asa cum au facut parintii nostri. Asa cum mai fac si astazi unii dintre ei, a caror rugaciune o simtim, ale caror sfaturi cu lacrimi nu le vom uita niciodata.

I-a spus fiul ei: Mama mea, niciodata in viata mea n-am mancat asa ceva, asa de dulce, asa bun Mama aceasta si-a intors capul in alta parte, si-a sters lacrimile, nu i-a spus nimic, pentru ca aceasta turta a fost inmuiata cu lacrimile ei.

Fratii mei dragi, surioare mame, invatati si de la nunta aceasta ceva, ca Dumnezeu a fost aici, Hristos a fost aici.

Nu va suparati, scumpii nostri miri, ca in ziua fericirii voastre, in ziua nuntii voastre noi privim si la voi cu drag, dar mai mult privim cu scum patate la Iisus cel Rastignit pentru Care am venit in locul acesta, pentru ca am auzit ca voi Il chemati pe El.

Surori iubite si frati dragi! De cate ori v-ati dus voi in locuri iubite sa-L auziti pe Iisus si de cate ori v-ati intors cu inimile zdrobite de durere, caci au vorbit multi, dar n-a vorbit El Unde esti, Doamne Iisuse? Oare unde Te-ai dus, de nu ne mai vorbesti Tu? De ce nu ne mai canti Tu ca si altadata? De ce nu ne mai vorbesti Tu ca si altadata?De aceea am venit pana aici si noi, pentru ca am crezut ca la aceasta nunta va veni El. i a venit. i de aceea privirile noastre se indreapta intai spre El si-I dam cinste Lui, si-L iubim pe El, si vrem sa-L ascultam pe El. i in al doilea rand, pentru El si prin El, multumim si pentru bucuriile acestea scumpe pe care ni le da. Am vrea, mame scumpe, am vrea, tati scumpi, si de la nunta aceasta sa mergem si noi cu inca o invatatura, sa o punem la inimile noastre.

Lacrimile! Puneti lacrimile in lucru! Faceti-i pe ai vostri sa simta gustul dulce care nu se poate simti nicaieri in lumea aceasta ca si lacrimile mamei, ca si duiosia inimii parintesti, ca sa fie copiii nostri ascultatori, chiar si cei care nu sunt ascultatori.

Ne bucuram pentru cei carora li se potriveste acest verset, pe care-l spune Sfantul Pavel la Filipeni: Preaiubitilor, voi ati fost totdeauna ascultatori In fata acestui verset, nu stiu cum putem sa stam unii dintre noi care nu am fost chiar totdeauna ascultatori. Noi, cei care am fost si neascultatori cateodata.

Cand Iisus ne-a trimis, poate nu ne-am dus chiar atunci, ci am amanat pana mai tarziu. Ne-am dus cu intarziereCand rugaciunea ne asteptaCand dragostea si mila ne asteptauCand bolnavii ne asteptauCand Lucrarea ne astepta Cand fratii ne asteptauNoi poate nu totdeauna am fost ascultatori. i, cand citim versetul acesta, in loc sa zambim, la unii poate ni se umple inimile de durere si ochii de lacrimi: Doamne, eu n-am fost totdeauna...