353. Nu mai este dragoste si smerenie . si atata vreme cat acestea nu vor fi, nu va exista nimic din cele duhovnicesti. Cele duhovnicesti se nasc si cresc impreuna cu nasterea si cresterea acestora. Ele sunt pentru suflet ceea ce este urzeala carnii pentru trup. Smerenia se dobandeste prin faptele cele de smerenie, iar dragostea []353. Nu mai este dragoste si smerenie . si atata vreme cat acestea nu vor fi, nu va exista nimic din cele duhovnicesti. Cele duhovnicesti se nasc si cresc impreuna cu nasterea si cresterea acestora. Ele sunt pentru suflet ceea ce este urzeala carnii pentru trup. Smerenia se dobandeste prin faptele cele de smerenie, iar dragostea prin faptele cele de dragoste.354. Priveste singur la amandoua, iata care este masura : cine este smerit, acela nu poate ajunge ca cineva sa se poarte mai prejos de vrednicia ce i se cuvine, fiindca el se socoteste atat de josnic pe sine insusi, incat nimeni nu se poate purta cu el inca mai prejos; oricate indemnari ar intrebuinta. Aici se afla intelepciunea.355. Neputinta naravurilor, Domnul uneori o lasa pentru smerenie. De n-ar fi asa, noi ne-am ridica indata mai presus de norii cerului si acolo ne-am aseza scaunul. si de aici pierzarea.356. Nu e nevoie sa-ti mai spun ca arma nebiruita impotriva vrajmasilor este smerenia. Smerenia se capata cu greutate. Este cu putinta sa ne socotim smeriti, fara sa avem nici macar umbra de smerenie. Cu o simpla cugetare, nu ajungi smerenia. Calea cea mai buna sau adevarata cale cea buna, care duce la smerenie, este : ascultarea si lepadarea de voie proprie : Fara aceasta poti sa-ti dezvolti o mandrie statornica, smerindu-te in cuvant si-n infatisarea trupului. Opreste-te, te rog, la acest punct si cerceteaza cu toata frica randuiala vietii dumitale. Cuprinde ea ascultarea si lepadarea de voie proprie ? Dintru tot ce faci, ce faci nu dupa voia ta, judecata si socotinta proprie ? Faci ceva nevrand, numai pentru ca ti s-a poruncit, numai din ascultare ? Cerceteaza-te, te rog, si spune-mi. Daca nimic din toate acestea nu se afla, atunci randuiala vietii dumitale nu te va duce la smerenie. Oricat te-ai smeri in ganduri, fara fapte de smerenie nu va veni smerenia. si ar trebui sa te gandesti indeajuns, cum trebuie s-o intocmesti.357. Smerenia ta inca nu este smerenie, ci dorinta si cautarea ei. Sa-ti ajute Dumnezeu s-o gasesti. Ea este un duh de inselare, care prin viclesugul sau, nu se stie cum tot da tarcoale sufletului si-i incurca in asa fel cugetele, incat el se socoate smerit; iar inlauntrul sau acopere o parere de sine plina de mandrie. Iata pentru ce trebuie sa privim cu staruinta in inima. Mai mult decat orice sunt aici de folos legaturile noastre cele de afara, care ele se smeresc. Ai cam fost nebagator de seama. Frica de Dumnezeu te-a parasit, iar dupa ea s-a dus si luarea aminte, si ai ajuns la osandire. Spui adevarul, cand nici ca ai gresit inauntru. Caieste-te cat mai curind si cere iertare lui Dumnezeu. Pentru aceasta vine pedeapsa, chiar si cea launtrica. Osandirea de sine nu se face numai cu cuvantul, ci si cu miscarea launtrica a inimii. Ea se arata de indata ce sufletul se va gandi fara bunavointa asupra cuiva.358. Dumneata te-ai simtit jignit. Ca sa te simti ranit sufleteste pentru o nesocotinta oarecare, inseamna sa te socoti vrednic de atentie si, prin urmare, sa-ti dai un pret mare in inima, cu alte cuvinte sa fi inalt cu inima. Oare e bine asa ? Sa induram chiar o clevetire doar, este de datoria noastra ? Fara indoiala. Dar cum vom ajunge sa implinim asa ceva ? Daca ni s-a dat porunca sa rabdam, asta inseamna ca trebuie sa suferim cu bucurie orice intamplare neplacuta, fara sa trecem vreuna din ele si sa suferim cu bucurie fara sa ni se nimiceasca legaturile noastre pasnice. Domnul a spus : Cand te loveste peste obraz, intoarce-l si pe celalalt ; iar in cazul nostru a zburat doar o musca care ne-a atins cu aripa, iar noi ne-am si ridicat in picioare. Spune-mi esti gata sa implinesti aceasta porunca data de Domnul cu privire la palma de pe obraz ? Fara indoiala ca vei spune : sunt gata. Dar intamplarea de care mi-ai scris infatiseaza tocmai asa ceva. Lovirea peste obraz nu trebuie inteleasa indeobste orice purtare a aproapelui prin care, dupa cum ni se pare, nu ni se da, atentia si stima cuvenita, prin care ne simtim injositi, din care pricina, dupa cum se spune, sufera onoarea. Orice purtare de acest fel daca ar fi cat de mica, o privire, o strambatura si altele, este o lovire peste obraz; si aceasta palma nu numai ca trebuieste rabdata, ci trebuie sa fim gata pentru o mai mare injosire, ceea ce va corespunde cu intoarcerea celuilalt obraz. Nu numai ca n-ai intors, ci dimpotriva, in loc sa primesti, ai dat. Ai dat intr-adevar inapoi, ai dat sa se inteleaga ca ai ceva. Asadar noi amandoi zicem : nu ma atinge. si atunci mai putem fi buni de ceva ? si cum ne putem socoti mucenicii lui Hristos, cand nu implinim poruncile Lui ? Dumneata ar trebui numai sa judeci : oare...