Se zice ca traia odata un imparat care mult patimea de boala trufiei si tare mult ii placeau laudele si maririle acestei lumi. Intr-o zi, acest imparat isi puse un gand bun: sa zideasca o biserica mareata, ca nici o alta din tara. Dar si acest gand bun il puse in caruta trufiei, caci dadu []Se zice ca traia odata un imparat care mult patimea de boala trufiei si tare mult ii placeau laudele si maririle acestei lumi.

Intr-o zi, acest imparat isi puse un gand bun: sa zideasca o biserica mareata, ca nici o alta din tara. Dar si acest gand bun il puse in caruta trufiei, caci dadu porunca aspra sa nu ajute nimeni, cu nimic, zidirea acestei biserici. Voia, adica, sa se intoarca tot meritul si toate laudele numai asupra lui. i s-a apucat imparatul si a chemat pe cei mai mari mesteri claditori din imparatie si a zidit o biserica minunata cum nu s-a mai pomenit. Straluceau de departe aurul si podoabele in care o imbracase. Cand fu gata zidirea, imparatul puse mesteri sa-i scrie numele lui de ctitor in fruntea bisericii, deasupra usii de la intrare. i mesterii scrisera cu slove mari, de aur:Cladit-am aceasta biserica eu, Imparatul tarii, pe toata cheltuiala mea.

Cand fura toate gata, imparatul alese o zi de sfintire a bisericii si, la acest praznic, chema pe toate capeteniile imparatiei, multime mare...