La sfârşitul veacurilor misiunea Evangheliei nu va fi lipsită de case iubitoare
In multe case primitoare, era si cate ceva ascuns, indoielnic. Intr-o zi, un fariseu ruga pe Iisus sa pranzeasca la el. Vazand fariseul ca Domnul Iisus nu respecta datina lor, nu se spala pe maini inainte de a se aseza la masa, se mira, intrebandu-se cu uimire in inima lui despre aceasta. Mantuitorul, cunoscandu-i inima, []In multe case primitoare, era si cate ceva ascuns, indoielnic.
Intr-o zi, un fariseu ruga pe Iisus sa pranzeasca la el. Vazand fariseul ca Domnul Iisus nu respecta datina lor, nu se spala pe maini inainte de a se aseza la masa, se mira, intrebandu-se cu uimire in inima lui despre aceasta. Mantuitorul, cunoscandu-i inima, a deschis cuvant mustrator la adresa fariseului, a invatatorilor Legii, facandu-i vinovati de sangele proorocilor varsat de ei, de la sangele neprihanitului Abel, pana la sangele proorocului Zaharia, care a fost ucis intre altar si templu (cf. Lc 11, 34-54).
Cate lucruri se pot descoperi la om acasa, greu de descoperit oriunde in alta parte. E bine sa cunosti pe cineva in adunare, unde se vesteste Cuvantul. Acolo toti canta si pe fetele tuturor radiaza veselia. Omul de mai sus avea astfel de religiozitate seaca, a literei, a slovei (cf. II Cor 3, 6). Pentru o simpla datina ce nu afecta religiozitatea, nutreste in inima sa. Poate ca Mantuitorul sa fi ocolit datina din Lege ca sa descopere fatarnicia ascunsa din inima lui, sa arate si altora primejdia de a fi fatarnic, cum sunt fariseii. Doamne Iisuse, nu ne lasa sa cadem in asa ispita! Ispita aceasta se strecoara si in suflete simple. Chiar daca n-au nimic: nici functie, nici avere. Troneaza si in sufletele sarace. Li se pare ca sunt cineva si ca merita sa fie ascultati. i pentru aceasta poarta discutii interminabile. Unii si-au facut din casele lor idol. Crezand ca binecuvantarea harismelor se revarsa numai in casa lor, sau cel mult in prezenta lor. Ce dureros ca se mai gasesc astfel de suflete inguste, a caror ingustime se revarsa si asupra altora!In vremea aceea, a Bisericii Primare, intrunirile se faceau in case, chiar si pentru savarsirea Sfintei Liturghii: casa lui Marcu, a lui Aquila si Priscila, a lui Iust, casa Mariei, mama lui Ioan, casa sutasului Corneliu, a Lidiei, si multe alte case, ale celor care s-au predat ei insisi lui Dumnezeu, impreuna cu toata casa lor.
Cu totii s-au dus in locurile castigate in Domnul Iisus pentru vesnicie. Nici Lazar, nici Maria, nici Marta nu mai sunt; dar in locul lor Duhul Sfant a ridicat milioane si milioane de alte case, care sa tina locul celor ce astazi nu mai sunt. i pana la sfarsitul veacurilor misiunea Evangheliei nu va fi lipsita de case iubitoare si purtatoare de steagul biruintei lui Hristos-Domnul prin Inviere.
Acele case s-au pus cu totul in slujba sfanta biblica. Pana si avutul lor nu mai era al lor, ci al tuturor (cf. Fapte 4, 32-37). Aceste practici sfinte, dupa litera si duhul Evangheliei se numesc...
Intr-o zi, un fariseu ruga pe Iisus sa pranzeasca la el. Vazand fariseul ca Domnul Iisus nu respecta datina lor, nu se spala pe maini inainte de a se aseza la masa, se mira, intrebandu-se cu uimire in inima lui despre aceasta. Mantuitorul, cunoscandu-i inima, a deschis cuvant mustrator la adresa fariseului, a invatatorilor Legii, facandu-i vinovati de sangele proorocilor varsat de ei, de la sangele neprihanitului Abel, pana la sangele proorocului Zaharia, care a fost ucis intre altar si templu (cf. Lc 11, 34-54).
Cate lucruri se pot descoperi la om acasa, greu de descoperit oriunde in alta parte. E bine sa cunosti pe cineva in adunare, unde se vesteste Cuvantul. Acolo toti canta si pe fetele tuturor radiaza veselia. Omul de mai sus avea astfel de religiozitate seaca, a literei, a slovei (cf. II Cor 3, 6). Pentru o simpla datina ce nu afecta religiozitatea, nutreste in inima sa. Poate ca Mantuitorul sa fi ocolit datina din Lege ca sa descopere fatarnicia ascunsa din inima lui, sa arate si altora primejdia de a fi fatarnic, cum sunt fariseii. Doamne Iisuse, nu ne lasa sa cadem in asa ispita! Ispita aceasta se strecoara si in suflete simple. Chiar daca n-au nimic: nici functie, nici avere. Troneaza si in sufletele sarace. Li se pare ca sunt cineva si ca merita sa fie ascultati. i pentru aceasta poarta discutii interminabile. Unii si-au facut din casele lor idol. Crezand ca binecuvantarea harismelor se revarsa numai in casa lor, sau cel mult in prezenta lor. Ce dureros ca se mai gasesc astfel de suflete inguste, a caror ingustime se revarsa si asupra altora!In vremea aceea, a Bisericii Primare, intrunirile se faceau in case, chiar si pentru savarsirea Sfintei Liturghii: casa lui Marcu, a lui Aquila si Priscila, a lui Iust, casa Mariei, mama lui Ioan, casa sutasului Corneliu, a Lidiei, si multe alte case, ale celor care s-au predat ei insisi lui Dumnezeu, impreuna cu toata casa lor.
Cu totii s-au dus in locurile castigate in Domnul Iisus pentru vesnicie. Nici Lazar, nici Maria, nici Marta nu mai sunt; dar in locul lor Duhul Sfant a ridicat milioane si milioane de alte case, care sa tina locul celor ce astazi nu mai sunt. i pana la sfarsitul veacurilor misiunea Evangheliei nu va fi lipsita de case iubitoare si purtatoare de steagul biruintei lui Hristos-Domnul prin Inviere.
Acele case s-au pus cu totul in slujba sfanta biblica. Pana si avutul lor nu mai era al lor, ci al tuturor (cf. Fapte 4, 32-37). Aceste practici sfinte, dupa litera si duhul Evangheliei se numesc...
