Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Evanghelia Duminicii a XXII-a dupa Rusalii ne prezinta pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar. Aceasta pericopa este plina de invataturi duhovnicesti care ne arata ca, dupa moartea trupului, sufletul traieste si isi aduce aminte de toate faptele savarsite in timpul vietii pe pamant. Avem, deci, in Evanghelia de astazi marturia [] Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneEvanghelia Duminicii a XXII-a dupa Rusalii ne prezinta pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar. Aceasta pericopa este plina de invataturi duhovnicesti care ne arata ca, dupa moartea trupului, sufletul traieste si isi aduce aminte de toate faptele savarsite in timpul vietii pe pamant. Avem, deci, in Evanghelia de astazi marturia clara a Mantuitorului privind existenta si viata sufletului dupa despartirea sa de trup, dupa moartea fizica a omului.

Starea sufletului dupa moarteEvanghelia ne spune adevaruri fundamentale pentru intelegerea legaturii care exista intre viata pamanteasca a omului si viata de dincolo de mormant a sufletului uman. Ea ne arata ca sufletul omului, dupa ce se desparte de trup, merge fie in comuniunea dreptilor si a sfintilor, adica in fericita existenta a raiului, fie in nefericita existenta a iadului. Aceasta precizare este deosebit de importanta deoarece ea ne arata valoarea vietii omului pe pamant. Desi viata omului pe pamant este una trecatoare, de ea depinde viata sufletului dupa moarte, dupa despartirea sa de trup. Vedem din pericopa evanghelica de astazi ca sufletul omului dupa despartirea sa de trup nu sta intr-o stare de nepasare, de indiferenta, intr-un somn sau intr-o amortire, ci sufletul are constiinta luminata si comunica acolo cu alte suflete, cu sufletele dreptilor care au trait pe pamant in credinta, implinind voia lui Dumnezeu, iar in viata de dupa moartea trupului se bucura de harul sau de prezenta iubirii lui Dumnezeu, ca raspuns al implinirii voii Lui in viata lor pamanteasca.

De asemenea, vedem ca sufletele dupa moarte sunt constiente de starea in care se afla si de deosebirea dintre rai si iad. Focul despre care vorbeste Evanghelia de astazi, vapaia in care se afla sufletul bogatului nemilostiv, a fost talcuita de catre Sfintii Parinti ai Bisericii ca fiind o mustrare a constiintei, un regret, o suferinta a constiintei pentru raul savarsit sau pentru binele pe care putea sa-l faca omul pe pamant, dar nu l-a facut.

Dumnezeu respecta libertatea omului de a alege intre bine si rauIntr-adevar, pilda bogatului nemilostiv ne arata, intr-o forma concentrata, taina vietii omului, valoarea inestimabila a vietii pamantesti care, desi trecatoare, determina fericirea sau nefericirea vesnica a sufletului nemuritor, creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor sau vesnic viu.

Bogatul nemilostiv si saracul Lazar reprezinta doua persoane diferite, doua stari sociale diferite si doua stari spirituale diferite. Bogatul, spune Evanghelia, traia toate zilele sale in multa si mare slava. Era imbracat in porfira, adica matase scumpa, in vison si in haine de in, de asemenea scumpe. Toata ziua se afla in veselie, in ospete, pe cand saracul Lazar era bolnav, plin de bube, suferind, iar la suferinta sa se adauga si singuratatea. El nu mai era un om printre oameni, ci un om printre caini, pentru ca numai cainii erau aproape de el si ii lingeau bubele ca si cum i le-ar fi pansat. Cainii din jurul lui devenisera mai omenosi decat omul bogat si nemilostiv care nu vedea pe Lazar ca pe un om, ci ca pe un vietuitor intre animale. Vedem doua stari de viata umana diferite, una traita in lux, ospete si veselie, iar alta in saracie, suferinta si singuratate.

Aceasta prezentare a doua stari sociale si sufletesti opuse, traite de doi oameni diferiti, ne arata ca Dumnezeu respecta libertatea omului de a-si trai viata pe pamant in mod diferit. Insa, dupa ce viata pamanteasca a bogatului s-a sfarsit, acesta a fost inmormantat. Ca atare, Evanghelia vorbeste doar de trupul bogatului inmormantat, fiindca bogatul era numai trup, a trait numai biologic. De multa vreme, el isi ingropase sufletul in trup, traind numai trupeste, nu duhovniceste. Sufletul sau, in loc sa induhovniceasca trupul sau, a devenit cu totul trupesc, s-a facut tarana inca din timpul vietii. Pe de alta parte, despre moartea saracului Lazar, Evanghelia spune ca sufletul acestuia a fost dus de ingeri in ceruri, in sanul lui Avraam, adica in fericita comuniune a dreptilor care in timpul vietii lor pamantesti au implinit voia lui Dumnezeu, rugandu-se Lui si rabdand toate incercarile, necazurile si suferintele cu nadejdea in ajutorul Sau.

Moartea schimba starea vietii omului In partea a doua a Evangheliei vedem cum se schimba starile vietii bogatului si saracului. Bogatul nemilostiv, cel care pe pamant a trait numai in placeri materiale, in consum de alimente si in confort de haine frumoase, acum se chinuieste in vapaia iadului. Iar saracul Lazar, cel care a trait in foame si sete, bolnav si neglijat de oameni, se afla acum in sanul lui Avraam, adica in comuniunea dreptilor care si-au pus nadejdea numai in ajutorul lui Dumnezeu.

Ne intrebam ce fapte a facut unul sau altul dintre acesti doi oameni pe care ni-i prezinta Evanghelia. In general se spune ca fiecare om va fi judecat dupa faptele sale, incat va fi partas al fericirii raiului, daca a facut fapte bune, iar daca a facut fapte rele, se va chinui in iad. Nu cunoastem nici faptele rele ale bogatului nemilostiv, nici faptele bune ale saracului Lazar; Evanghelia nu le pomeneste. Nu se spune pentru care fapte rele a fost trimis bogatul nemilostiv in iad, nici pentru care fapte bune a fost trimis saracul Lazar in rai. Se spune doar ca se cuvenea ca cel care a trait in fericire trecatoare pe pamant sa fie acum nefericit, iar cel care a suferit pe pamant sa se bucure acum in ceruri.

La prima lectura, Evanghelia ne ajuta sa intelegem ca exista o dreptate a lui Dumnezeu, o lege a compensatiei, a echitatii. Cei care s-au bucurat prea mult de cele materiale in lumea aceasta, fara a multumi lui Dumnezeu pentru darurile primite si fara a fi milostivi cu cei mai saraci decat ei, nu se vor mai bucura de fericire in viata de dincolo de mormant. Daca citim totusi mai atent, observam ca cei doi oameni, bogatul nemilostiv si saracul Lazar, nu au fost judecati in primul rand dupa faptele lor, ci dupa starea duhovniceasca a vietii lor. Bogatul nemilostiv a trait intr-o stare spirituala de totala decadere. El nu multumea lui Dumnezeu pentru ca i-a dat bogatie, sanatate si viata fara tulburare, nici nu avea mila de cei saraci. Prin urmare, nerecunostinta, nepasarea si nemilostivirea l-au coborat pe bogatul nemilostiv in iad, pentru ca el devenise deja inuman sau subuman. A fost dus in starea de singuratate a iadului, fiindca n-avea in suflet nici un dram de iubire smerita si milostiva, ca sa se poata apropia de Dumnezeu Cel milostiv si de sfintii Lui cei milostivi.

Nerecunostinta si nemilostivirea semne ale decaderii spirituale a omuluiDecaderea spirituala a bogatului nemilostiv sau starea sa de dezumanizare se vede in faptul ca el nu a trait pe pamant dupa chipul lui Dumnezeu Cel milostiv, dupa cum ne spune Mantuitorul: Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv (Luca 6, 36). Deci, pe langa faptul ca era nerecunoscator lui Dumnezeu pentru darurile vietii, bogatul nemilostiv a devenit si insensibil sau nepasator fata de suferinta semenilor sai. El a devenit...