De cele mai multe ori zice: „pământul meu”, „serviciul meu”… „e munca mea”, „e meritul meu”.
[Dumnezeu] face dreptate tuturor oamenilor, dar mai intai celor necredinciosi. Da satisfactie la toti oamenii, dupa cum cauta, dar mai intai celor care sunt straini de El. Pentru ca acestia sa vada inca o data ca bunatatea lui Dumnezeu fata de ei e mai mare decat fata de ceilalti. () Dumnezeu ingaduie de multe ori [][Dumnezeu] face dreptate tuturor oamenilor, dar mai intai celor necredinciosi. Da satisfactie la toti oamenii, dupa cum cauta, dar mai intai celor care sunt straini de El. Pentru ca acestia sa vada inca o data ca bunatatea lui Dumnezeu fata de ei e mai mare decat fata de ceilalti. () Dumnezeu ingaduie de multe ori ca tocmai cei credinciosi sa aiba parte de atatea suferinte si necazuri pe pamant, de care cei necredinciosi sunt scapati. De ce toate acestea? Orice dar bun si desavarsit este de sus. Dumnezeu da o paine mai buna, o minte mai larga, o situatie mai aleasa, o conditie mai avantajoasa celui lumesc, pentru ca asa cum scrie la Romani: Omule, nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu fata de tine, in chip deosebit, te indeamna sa te intorci la El? . Pentru ca in ziua aceea sa nu poata carti si sa spuna: Doamne, apoi Tu la ai Tai le-ai dat mai bine. De aceea n-am putut fi noi credinciosi. Pe ai Tai i-ai avantajat, in primul rand .
Dar dreptate va avea Domnul cand le va spune: Voua v-am facut totdeauna mai mult . Pentru ca totdeauna cauti sa-l multumesti intai pe cel mai nemultumitor; pe cel mai nemultumit. i dupa aceea, pe cel despre care stii ca acesta se multumeste cu atata cat e partea lui. Nu cere ce nu merita.
Dumnezeu totdeauna are mila fata de toti. () Sa vada omul singur ca tot ce a primit a fost dar de la Dumnezeu. Ca de la cine vine o minte sanatoasa? Nu-i de la Dumnezeu? Cu cine sa se judece cel care s-a nascut un idiot si un om insuficient mintal? Sanatatea trupeasca nu este dar de la Dumnezeu? Cu cine poate sa se judece un schilod, care s-a nascut diform si fara putere? i pozitia sociala in care suntem nu este darul lui Dumnezeu? Cu cine sa se judece unul care s-a nascut intr-un cort, din niste oameni neputinciosi si saraci, care nu se va putea ridica niciodata la un nivel i faptul ca ne-am nascut intr-o casa mare [este un dar al lui Dumnezeu. Cu cine sa se poata judeca] cel care nu are nici una din toate acestea?Dar cel care a primit mai mult, acela este dator mai mult. Pentru ca sa inteleaga cat de mult Ii datoreaza lui Dumnezeu pentru o casa sanatoasa, pentru o casa bogata in care s-a nascut, pentru niste conditii mai curate, mai civilizate in care a trait, pentru o viata mai fericita trupeste pe care o are, pentru o slujba mai inalta, pentru avantaje mai multe. Pentru ca tot ceea ce are e primit de la Dumnezeu.
Dar omul nu recunoaste lucrurile acestea. De cele mai multe ori zice: pa mantul meu , serviciul meu e munca mea , e meritul meu . i prin aceasta dovedeste ca nu recunoaste ca parte a lui Dumnezeu nimic din tot ceea ce are. Cum spune Mantuitorul in pilda cu stapanul care a avut o vie si a incredintat-o lucratorilor sai, si a spus sa-i pregateasca la vremea cuvenita partea lui din rod. Ei s-au facut stapani pe tot si, oricat a trimis stapanul, la vremea roadelor, ei n-au dat nimic. Soarta acelor lucratori este cunoscuta; [a fost] asa cum meritau.
Noua, Dumnezeu ne-a dat iata cate! Ne-a dat sanatate cu care sa muncim; ne-a dat pricepere, sa stim cum sa ne organizam munca; ne-a daruit un loc unde sa muncim. Atatea avantaje din astea, multi nu le au. i nu stim ca, la munca noastra, Dumnezeu are partea Lui.
Iata: semanam o gradina. Noi punem munca. Pamantul este al lui Dumnezeu. Punem munca noastra si punem samanta; si ne uitam in sus. Daca Dumnezeu da partea Lui: soarele, ploaia, vantul, puterea de rodire, avem ceva. Daca nu, munca noastra ramane in zadar. i totusi, la cules, noi nu spunem: Asta-i partea mea si asta-i partea Domnului, ca al Lui e pamantul, al Lui a fost soarele, a Lui a fost ploaia, au fost conditiile minunate fara care, ce s-ar fi ales de munca mea? . [Cand ar trebui] sa spunem: Partea Domnului o pun deoparte .
Sau: creste o vita. El spune mereu: Doamne, pazeste-mi vita. Doamne, vindec-o . i Domnul o pazeste; Domnul o vindeca; Domnul o ingrijeste; Domnul o creste, Domnul o face spornica. i Domnul are partea Lui, ca-i munca Lui. i totusi, cand e vorba de castig, omul tine tot pentru el. Nu spune: Asta-i partea Domnului. S-o dau pentru Lucrarea lui Dumnezeu, pentru cei...
Dar dreptate va avea Domnul cand le va spune: Voua v-am facut totdeauna mai mult . Pentru ca totdeauna cauti sa-l multumesti intai pe cel mai nemultumitor; pe cel mai nemultumit. i dupa aceea, pe cel despre care stii ca acesta se multumeste cu atata cat e partea lui. Nu cere ce nu merita.
Dumnezeu totdeauna are mila fata de toti. () Sa vada omul singur ca tot ce a primit a fost dar de la Dumnezeu. Ca de la cine vine o minte sanatoasa? Nu-i de la Dumnezeu? Cu cine sa se judece cel care s-a nascut un idiot si un om insuficient mintal? Sanatatea trupeasca nu este dar de la Dumnezeu? Cu cine poate sa se judece un schilod, care s-a nascut diform si fara putere? i pozitia sociala in care suntem nu este darul lui Dumnezeu? Cu cine sa se judece unul care s-a nascut intr-un cort, din niste oameni neputinciosi si saraci, care nu se va putea ridica niciodata la un nivel i faptul ca ne-am nascut intr-o casa mare [este un dar al lui Dumnezeu. Cu cine sa se poata judeca] cel care nu are nici una din toate acestea?Dar cel care a primit mai mult, acela este dator mai mult. Pentru ca sa inteleaga cat de mult Ii datoreaza lui Dumnezeu pentru o casa sanatoasa, pentru o casa bogata in care s-a nascut, pentru niste conditii mai curate, mai civilizate in care a trait, pentru o viata mai fericita trupeste pe care o are, pentru o slujba mai inalta, pentru avantaje mai multe. Pentru ca tot ceea ce are e primit de la Dumnezeu.
Dar omul nu recunoaste lucrurile acestea. De cele mai multe ori zice: pa mantul meu , serviciul meu e munca mea , e meritul meu . i prin aceasta dovedeste ca nu recunoaste ca parte a lui Dumnezeu nimic din tot ceea ce are. Cum spune Mantuitorul in pilda cu stapanul care a avut o vie si a incredintat-o lucratorilor sai, si a spus sa-i pregateasca la vremea cuvenita partea lui din rod. Ei s-au facut stapani pe tot si, oricat a trimis stapanul, la vremea roadelor, ei n-au dat nimic. Soarta acelor lucratori este cunoscuta; [a fost] asa cum meritau.
Noua, Dumnezeu ne-a dat iata cate! Ne-a dat sanatate cu care sa muncim; ne-a dat pricepere, sa stim cum sa ne organizam munca; ne-a daruit un loc unde sa muncim. Atatea avantaje din astea, multi nu le au. i nu stim ca, la munca noastra, Dumnezeu are partea Lui.
Iata: semanam o gradina. Noi punem munca. Pamantul este al lui Dumnezeu. Punem munca noastra si punem samanta; si ne uitam in sus. Daca Dumnezeu da partea Lui: soarele, ploaia, vantul, puterea de rodire, avem ceva. Daca nu, munca noastra ramane in zadar. i totusi, la cules, noi nu spunem: Asta-i partea mea si asta-i partea Domnului, ca al Lui e pamantul, al Lui a fost soarele, a Lui a fost ploaia, au fost conditiile minunate fara care, ce s-ar fi ales de munca mea? . [Cand ar trebui] sa spunem: Partea Domnului o pun deoparte .
Sau: creste o vita. El spune mereu: Doamne, pazeste-mi vita. Doamne, vindec-o . i Domnul o pazeste; Domnul o vindeca; Domnul o ingrijeste; Domnul o creste, Domnul o face spornica. i Domnul are partea Lui, ca-i munca Lui. i totusi, cand e vorba de castig, omul tine tot pentru el. Nu spune: Asta-i partea Domnului. S-o dau pentru Lucrarea lui Dumnezeu, pentru cei...
