Alcoolismul, sudalma şi fumatul.
Trei au fost marii dusmani carora parintele Iosif Trifa si Lucrarea Oastei Domnului le-au declarat dintru inceput razboi inversunat: alcoolismul, sudalma si fumatul. Cartea Alcoolul duhul diavolului , rodul unei munci si preocupari de paisprezece ani, a vazut lumina tiparului in 1936. Ea constituie tunul de calibru greu care a produs multe si grele pierderi []Trei au fost marii dusmani carora parintele Iosif Trifa si Lucrarea Oastei Domnului le-au declarat dintru inceput razboi inversunat: alcoolismul, sudalma si fumatul.
Cartea Alcoolul duhul diavolului , rodul unei munci si preocupari de paisprezece ani, a vazut lumina tiparului in 1936. Ea constituie tunul de calibru greu care a produs multe si grele pierderi in marea armata a diavolului armata bautorilor, a carciumarilor si a fabricantilor de bauturi alcoolice.
In lupta contra flagelului alcoolului, Oastea Domnului si conducatorul ei pamantesc si-au castigat multi prieteni, dar si multi dusmani. Aparitia cartii mai sus mentionate a starnit revolta tuturor carciumarilor tarii si nu numai a lor. Comerciantii care se imbogateau prin inselarea poporului, fabricantii de bauturi spirtoase, pana si politicienii acelor vremuri, dornici de castiguri fara munca, profitau de starea de inapoiere a poporului in urma anilor de dupa primul razboi mondial. Toti acesti oameni de afaceri cultivau acest viciu care macina ca un cancer sanatatea si moralitatea poporului roman, lasand teren liber indiferentismului religios si necredintei. Ei nu vedeau cu ochi buni o miscare, in cadrul Bisericii strabune, cu ajutorul careia sa fie scosi din mocirla pacatelor, prin Jertfa Domnului Iisus Hristos, toti cei pacatosi.
Patimii fumatului, parintele Iosif nu i-a dedicat o carte speciala, dar, in numeroase articole si in istorioarele sale a lovit si in acest pacat devenit o plaga nu numai pentru societatea romaneasca, ci pentru intreaga lume.
Cartea Sudalma (aparuta in 1935 editia intai, si in 1936 editia a doua) vine in sprijinul celui de-al doi lea front deschis de parintele Iosif Trifa si de Lucrarea Oastei: lupta pentru insanatosirea limbii romane si a sufletului neamului romanesc.
Limba noastra graiul painii adica al muncii cinstite si binecuvantate, Limba sfintelor Cazanii, adica limba rugaciunii si a slujirii lui Dumnezeu, cum a definit-o atat de stralucit poetul basarabean Al. Mate evici in nemuritoarea sa poezie, a ajuns, in secolul nostru, o limba a sudalmilor impotriva lui Dumnezeu si a tot ceea ce era bun si frumos in viata noastra.
Sudalma a devenit astfel, dupa alcoolism, al doilea mare flagel national ce ameninta fiinta noastra morala si spirituala si insasi mantuirea unui popor care s-a nascut crestin si a dat atatia martiri in cursul existentei sale bimilenare.
Cu mijloace simple, dar directe si convingatoare, in stilul sau inimitabil, de o fermecatoare oralitate, parintele Iosif face radiografia acestui viciu, ajutandu-ne sa ne dam seama de primejdia lui si sa ne hotaram sa nu-l mai toleram nici in viata noastra de familie, nici in societate.
Ironia ascutita, dublata de un umor plin de buna-cu viinta si talc, imbibat pe alocurea de o discreta amaraciune, tintesc tocmai in acel formalism religios, in acea crestinatate exterioara pentru care adevarurile fundamentale si mantuitoare ale credintei noastre ortodoxe si-au pierdut functionalitatea. Credinta unor asemenea dreptmaritori crestini ramane doar un ou de Pasti frumos incondeiat, dar din care nu vei vedea iesind niciodata la lumina zilei un puisor auriu.
Sudalma, intrata in modul de viata si manifestare al oamenilor din toate clasele sociale, a dus la ideea total gresita ca fara ea treaba nu merge bine nici in familie, nici pe ogoare, nici in fabrici, nici in armata ba, mai mult, apartenenta cuiva la ortodoxie, Biserica si valorile ei nemuritoare si...
Cartea Alcoolul duhul diavolului , rodul unei munci si preocupari de paisprezece ani, a vazut lumina tiparului in 1936. Ea constituie tunul de calibru greu care a produs multe si grele pierderi in marea armata a diavolului armata bautorilor, a carciumarilor si a fabricantilor de bauturi alcoolice.
In lupta contra flagelului alcoolului, Oastea Domnului si conducatorul ei pamantesc si-au castigat multi prieteni, dar si multi dusmani. Aparitia cartii mai sus mentionate a starnit revolta tuturor carciumarilor tarii si nu numai a lor. Comerciantii care se imbogateau prin inselarea poporului, fabricantii de bauturi spirtoase, pana si politicienii acelor vremuri, dornici de castiguri fara munca, profitau de starea de inapoiere a poporului in urma anilor de dupa primul razboi mondial. Toti acesti oameni de afaceri cultivau acest viciu care macina ca un cancer sanatatea si moralitatea poporului roman, lasand teren liber indiferentismului religios si necredintei. Ei nu vedeau cu ochi buni o miscare, in cadrul Bisericii strabune, cu ajutorul careia sa fie scosi din mocirla pacatelor, prin Jertfa Domnului Iisus Hristos, toti cei pacatosi.
Patimii fumatului, parintele Iosif nu i-a dedicat o carte speciala, dar, in numeroase articole si in istorioarele sale a lovit si in acest pacat devenit o plaga nu numai pentru societatea romaneasca, ci pentru intreaga lume.
Cartea Sudalma (aparuta in 1935 editia intai, si in 1936 editia a doua) vine in sprijinul celui de-al doi lea front deschis de parintele Iosif Trifa si de Lucrarea Oastei: lupta pentru insanatosirea limbii romane si a sufletului neamului romanesc.
Limba noastra graiul painii adica al muncii cinstite si binecuvantate, Limba sfintelor Cazanii, adica limba rugaciunii si a slujirii lui Dumnezeu, cum a definit-o atat de stralucit poetul basarabean Al. Mate evici in nemuritoarea sa poezie, a ajuns, in secolul nostru, o limba a sudalmilor impotriva lui Dumnezeu si a tot ceea ce era bun si frumos in viata noastra.
Sudalma a devenit astfel, dupa alcoolism, al doilea mare flagel national ce ameninta fiinta noastra morala si spirituala si insasi mantuirea unui popor care s-a nascut crestin si a dat atatia martiri in cursul existentei sale bimilenare.
Cu mijloace simple, dar directe si convingatoare, in stilul sau inimitabil, de o fermecatoare oralitate, parintele Iosif face radiografia acestui viciu, ajutandu-ne sa ne dam seama de primejdia lui si sa ne hotaram sa nu-l mai toleram nici in viata noastra de familie, nici in societate.
Ironia ascutita, dublata de un umor plin de buna-cu viinta si talc, imbibat pe alocurea de o discreta amaraciune, tintesc tocmai in acel formalism religios, in acea crestinatate exterioara pentru care adevarurile fundamentale si mantuitoare ale credintei noastre ortodoxe si-au pierdut functionalitatea. Credinta unor asemenea dreptmaritori crestini ramane doar un ou de Pasti frumos incondeiat, dar din care nu vei vedea iesind niciodata la lumina zilei un puisor auriu.
Sudalma, intrata in modul de viata si manifestare al oamenilor din toate clasele sociale, a dus la ideea total gresita ca fara ea treaba nu merge bine nici in familie, nici pe ogoare, nici in fabrici, nici in armata ba, mai mult, apartenenta cuiva la ortodoxie, Biserica si valorile ei nemuritoare si...
