Eu Te pastrez, Iisuse, pe veci in locul drag din chivotul fiintei, prin Taina-mpartasirii si cea mai dulce clipa mi-e-atunci cand ma retrag cu Tine-n rugaciunea si-n linistea iubirii. Tot ce mi-ai dat prin viata am strans si-am tot pastrat, anafora sfintita din masa-mbelsugata, ea-i hrana mea de astazi pe unde-s innoptat in loc pustiu []Eu Te pastrez, Iisuse, pe veci in locul dragdin chivotul fiintei, prin Taina-mpartasiriisi cea mai dulce clipa mi-e-atunci cand ma retragcu Tine-n rugaciunea si-n linistea iubirii.

Tot ce mi-ai dat prin viata am strans si-am tot pastrat,anafora sfintita din masa-mbelsugata,ea-i hrana mea de astazi pe unde-s innoptatin loc pustiu pe drumul spre Casa-ndepartata.

Cand inima sfarsita abia mai poate-n drum,din Tainica Fiinta cu foame ospateazasi prinde iar putere prin arsita si scrumsa creada si sa lupte mai calda si mai treaza.

Pastreaza-ma, Iisuse, Te rog, la Sanu- i Dragsi Te pastreaza-n mine prin Taina-mpartasirii,caci vesnicia-i clipa atunci cand ma retragcu Tine-n rugaciunea si-n linistea Iubirii. i cat ramai Tu-n mine si-n Tine eu raman,umblarea vietii mele e roada si lumina,fiinta mea sfintita de dulcele Tau Sanse va cuprinde-n Tine eterna si divina.

Cantarea Cantarilor mele / Traian Dorz. Sibiu: Oastea Domnului, 2006