Fericitul leronim, cercetand locul unde s-a nascut Mantuitorul, se ruga in fata ieslei si vorbea zilnic, prin duh cu copilul Isus, precum insus a spus-o cu putin inaintea mortii sale. De cate ori privesc aceasta iesle zicea fericitul de atatea ori inima mea schimba cuvinte dulci cu Pruncul Iisus, care a zacut aici pe []Fericitul leronim, cercetand locul unde s-a nascut Mantuitorul, se ruga in fata ieslei si vorbea zilnic, prin duh cu copilul Isus, precum insus a spus-o cu putin inaintea mortii sale.

De cate ori privesc aceasta iesle zicea fericitul de atatea ori inima mea schimba cuvinte dulci cu Pruncul Iisus, care a zacut aici pe fan in suflarea dobitoacelor.

Doamne Isuse cum tremuri Tu pentru mantuirea mea! Cum sa-ti pot eu rasplati o dragoste ca aceasta?Da marire lui Dumnezeu si nu te mira caci Eu azi ma voi smeri si mai mult pe muntele Maslinilor si pe crucea Golgotei.

Eu trebuie sa-ti dau ceva iubite Copilas iubit. Eu vreau sa-ti dau toti banii mei.

N-am lipsa de nimic. Cerul si pamantul e al meu. Banii da-i saracilor ca si cand mi i-ai fi dat mie.

Dar eu trebuie sa-ti dau ceva, altcum mor de durere.

Daca esti atat de darnic atunci iata iti cer sa-mi dai mie osanda si blastamul pacatelor tale.

Ce vrei sa faci cu ele Doamne? Vreau sa le iau pe umerii mei si sa te scap de ele.

Sarmanul Ieronim a inceput sa planga din toata inima zicand: Copilas iubit cum m-ai miscat pana in adancul inimii mele! Eu credeam ca Tu vei voi ceva bun de la mine si iata nu-ti trebuie decat ce este rau in mine. Daca asa este voia Ta, atunci te rog primeste ce este al meu si da-mi mie ceea ce este al tau ca sa pot dobandi mantuirea.

Pr. Iosif Trifa in foaia Oastea Domnului, 1932 (Anul 3, nr. 1-52)