LA DUMINICA SAMARINENCII: DESPRE SETEA SUFLETULUI
Atunci a venit o femele din Samaria sa ia apa, Zis-a ei Iisus: Da-Mi sa beau . Deci a zis Lui femeia samarineanca: Cum, Tu, iudeu fiind, ceri apa de la mine, femeie samarineanca fiind eu? . (Samarinenii traiau in mare dusmanie cu iudeii.) Raspuns-a Iisus si i-a zis ei: De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este cel ce zice tie: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si i-ar fi dat apa vie . Zis-a lui femeia: Doamne, nici vadra nu ai si fantana este adanca, de unde dar ai apa cea vie? . Raspuns-a Iisus si i-a zis ei: Tot cel ce va bea din apa aceasta va inseta iarasi. Iar cel ce va bea din apa pe care Eu voi da lui nu va inseta in veac; ci apa pe care Eu voi da lui se va face intr-insul izvor de apa curgatoare intru viata vesnica . Zis-a catre Dansul femeia: Doamne, da-mi aceasta apa, ca sa nu mai insetez Iata o parte din vorbirea lui Iisus cu samarineanca. Aceasta frumoasa vorbire este plina de invatatura pentru noi. Sa luam aminte! i sufletul isi are setea lui si apa lui. Aceasta sete a sufletului nostru a cantat-o asa de frumos psalmistul David: Insetat-a de Tine sufletul meu de cate ori trupul meu ratacea in pamant pustiu, ne umblat si fara de apa (Ps 62, 2, 3). Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca niste pamant fara de apa ie (Ps 142, 6).
Sufletul nostru inseteaza dupa Dum nezeu. In ce chip doreste cerbul spre izvoa rele apelor, asa doreste sufletul meu spre Tine, Dumnezeule (Ps 41, 1).
Crestine! Simti tu aceasta sete a sufletului tau? Daca o simti, iata,...