Izolare – chin sau binecuvântare?
i stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemati dupa voia Lui (Romani 8, 28). Marii oameni duhovnicesti din istoria crestinismului, pentru a se regasi pe ei insisi si pentru a ajunge la o comuniune deplina cu Mantuitorul Hristos, au trecut si ei prin stari [] i stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemati dupa voia Lui (Romani 8, 28).
Marii oameni duhovnicesti din istoria crestinismului, pentru a se regasi pe ei insisi si pentru a ajunge la o comuniune deplina cu Mantuitorul Hristos, au trecut si ei prin stari de izolare , de insingurare si introvertire si, de cele mai multe ori, aceste stari au adus in viata lor binecuvantarea lui Dumnezeu, o schimbare launtrica, o nastere din nou in duh, o viata de credinta mai profunda, o putere interioara venita din meditatie si rugaciune.
In Sfanta Scriptura, il gasim pe Sfantul Apostol Pavel care, dupa cutremuratoarea convertire de pe calea Damascului, s-a izolat in pustia Arabiei vreme de trei ani (cf. Gal 1, 17-18), unde, prin asceza si meditatie, a ajuns la o cunoastere profunda a lui Iisus cel Rastignit, fapt care l-a ajutat enorm in activitatea misionara de mai tarziu. De asemenea, in prima detentie romana a Sf. Apostol Pavel (61-63 d.
Hr.), au fost scrise Epistolele captivitatii (catre Filipeni, Efeseni, Coloseni si Filimon) de o mare bogatie doctrinara si morala. Desi era in ajunul unui proces si era aflat in temnita, Sfantul Apostol Pavel scrie credinciosilor din Filipi cea mai optimista epistola, unde i se observaseninatatea launtrica si bucuria duhovniceasca venite din faptul ca in el traia Insusi Hristos. Cu toate ca aceasta epistola are doar patru capitole, gasim aici de 14 ori repetat cuvantul bucurie, referindu-se atat la el insusi si exprimandu-si bucuria, cat si ca indemn catre filipeni: Bucurati-va...
Marii oameni duhovnicesti din istoria crestinismului, pentru a se regasi pe ei insisi si pentru a ajunge la o comuniune deplina cu Mantuitorul Hristos, au trecut si ei prin stari de izolare , de insingurare si introvertire si, de cele mai multe ori, aceste stari au adus in viata lor binecuvantarea lui Dumnezeu, o schimbare launtrica, o nastere din nou in duh, o viata de credinta mai profunda, o putere interioara venita din meditatie si rugaciune.
In Sfanta Scriptura, il gasim pe Sfantul Apostol Pavel care, dupa cutremuratoarea convertire de pe calea Damascului, s-a izolat in pustia Arabiei vreme de trei ani (cf. Gal 1, 17-18), unde, prin asceza si meditatie, a ajuns la o cunoastere profunda a lui Iisus cel Rastignit, fapt care l-a ajutat enorm in activitatea misionara de mai tarziu. De asemenea, in prima detentie romana a Sf. Apostol Pavel (61-63 d.
Hr.), au fost scrise Epistolele captivitatii (catre Filipeni, Efeseni, Coloseni si Filimon) de o mare bogatie doctrinara si morala. Desi era in ajunul unui proces si era aflat in temnita, Sfantul Apostol Pavel scrie credinciosilor din Filipi cea mai optimista epistola, unde i se observaseninatatea launtrica si bucuria duhovniceasca venite din faptul ca in el traia Insusi Hristos. Cu toate ca aceasta epistola are doar patru capitole, gasim aici de 14 ori repetat cuvantul bucurie, referindu-se atat la el insusi si exprimandu-si bucuria, cat si ca indemn catre filipeni: Bucurati-va...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului