Credinciosul invata apoi sa deosebeasca voia lui Dumnezeu (Rom. 12, 2), care este sfintirea (I Tes. 4, 3). Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant! (I Petru 1, 16). De aceea cauta ca, prin harul lui Dumnezeu, sa traiasca in curatie si sfintenie si cu duhul, si cu trupul, si in purtare despartindu-se []Credinciosul invata apoi sa deosebeasca voia lui Dumnezeu (Rom. 12, 2), care este sfintirea (I Tes. 4, 3). Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant! (I Petru 1, 16). De aceea cauta ca, prin harul lui Dumnezeu, sa traiasca in curatie si sfintenie si cu duhul, si cu trupul, si in purtare despartindu-se de tot ce este contrar sfinteniei lui Dumnezeu (II Cor. 7, 1; I Cor. 3, 16; 6, 12-20; I Petru 1, 14-17; II Cor. 6, 14-18). A deosebi binele de rauCredinciosul s-a deprins sa deosebeasca binele de rau (Evrei 5, 14), de aceea fuge si de umbra raului. Cunoscand primejdia, el se fereste de orice i se pare rau (I Tes. 5, 22). Iar cand raul da navala, isi aduce aminte de ceea ce i s-a spus prin Duhul: Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele! (Rom. 12, 21) si, prin harul lui Dumnezeu, biruieste, fiindca ostasul lui Hristos este mai mult decat biruitor prin Acela Care l-a iubit (Rom. 8, 37).

Sfatul dat de preot catre preaiubitul Gaiu ii este tot atat de scump ca si aceluia. De aceea nu-l uita: Iubitule, nu urma raul, ci binele! Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu (III Ioan 1, 11).

Ioan Marini, din vol. Ganduri crestine (vol. 1)