In aceasta perioada, omenirea trece printr-o incercare speciala, generata de o epidemie aducatoare de frica si de moarte, dezlantuita asupra intregii lumi. In acest context, am retrait zilele acestea marea Inviere a Domnului Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, si am salutat pe semenii nostri cu frumosul salut Hristos a inviat! Ca de fiecare data, in ultimii []In aceasta perioada, omenirea trece printr-o incercare speciala, generata de o epidemie aducatoare de frica si de moarte, dezlantuita asupra intregii lumi. In acest context, am retrait zilele acestea marea Inviere a Domnului Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, si am salutat pe semenii nostri cu frumosul salut Hristos a inviat! Ca de fiecare data, in ultimii 20-25 de ani, si anul acesta, o veche cunostinta mi-a transmis acest salut, la care am raspuns cu bucurie Adevarat a inviat! Dupa cateva clipe, mi-a marturisit ca starea creata de molima care bantuie peste tot si care este intensificata de toate stirile care circula pe canalele de informatii ii induce o groaznica frica de moarte, frica indusa si care il stapaneste din ce in ce mai mult. Am ramas foarte surprins, stiind ca este un bun crestin sau, cel putin, asa credeam eu. Mai mult, mi-a marturisit ca ar vrea sa fie asemenea celor care cred in invierea lui Iisus Hristos si au speranta in invierea si mantuirea sufletului lor, dar ca el nu poate sa simta si sa creada in acest fel. Aceasta marturisire m-a marcat profund si m-am intrebat daca este posibil sa existe semeni de-ai nostri care sa foloseasca salutul Hristos a inviat! si sa raspunda cu Adevarat a inviat! dar sa nu creada in invierea Fiului lui Dumnezeu si sa fie cuprinsi de frica de moarte. Raspunsul l-am gasit la Sf. Apostol Pavel, care, in prima epistola catre Corinteni, afirma ca in Corint erau unii oameni care nu credeau in invierea din morti, in ciuda faptului ca si in acele tinuturi se propovaduia ca Hristos a inviat din morti (I Cor 15, 12). Pornind de la aceasta mica intamplare si privind cu atentie in jurul nostru, putem sa constatam cat de multi sunt oamenii care traiesc aceeasi drama sufleteasca, petrecandu-si clipele vietii intre necredinta si frica de moarte.

In zilele de dupa Invierea Domnului si pana la Inaltare, salutul pascal este folosit de majoritatea crestinilor ortodocsi, dar de cele mai multe ori acest salut este golit de putere, fiind exprimat in stari, situatii si imprejurari marcate de amprenta vietii lumesti si, in mod deosebit, fara credinta in invierea lui Iisus Hristos. Folosit in acest mod, salutul pascal nu mai reprezinta legatura de bucurie si nadejde pe care omul trebuie sa o aiba cu semenii lui si cu Dumnezeu si nu mai exprima credinta ca moartea a fost invinsa pentru totdeauna.

Aceasta pierdere a credintei in Invierea lui Hristos si in...