Nu este lucrător al Domnului acela care n-a adus în Lucrarea Domnului chiar nici un suflet.
Iisus le-a zis: Aduceti din pestii pe care i-ati prins acum . In orice comunitate de credinciosi sunt trei feluri de suflete: suflete mari, suflete mijlocii si suflete mici in credinta si in roadele Duhului Sfant. Asa dupa cum spune Domnul nostru Iisus Hristos in pilda cu Semanatorul, cand a zis: Iar samanta cazuta in pamant []Iisus le-a zis: Aduceti din pestii pe care i-ati prins acum . In orice comunitate de credinciosi sunt trei feluri de suflete: suflete mari, suflete mijlocii si suflete mici in credinta si in roadele Duhului Sfant.
Asa dupa cum spune Domnul nostru Iisus Hristos in pilda cu Semanatorul, cand a zis: Iar samanta cazuta in pamant bun este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce roada: un graunte da o suta, altul saizeci, altul treizeci (Mt. 13, 23).
Bineinteles ca orice lucrator bun ar dori ca toate grauntele lui sa aduca rodul de o suta. Dar aceasta nu depinde numai de el, ci depinde de inca foarte multe alte cauze care, unele ii sunt cunoscute, dar altele ii raman ascunse pe totdeauna.
Noi putem sa ne intrebam uneori: de ce acelasi Cuvant pe unii ii misca, iar pe altii nu?De ce, din aceiasi parinti, unii copii sunt buni, iar altii nu?De ce, din acelasi cuvant, unii scot un inteles mantuitor, iar altii nu?De ce rugaciunea noastra este uneori fierbinte si sloboda, iar alteori nu?De ce unora le este dat sa cunoasca tainele Imparatiei lui Dumnezeu, iar altora nu?Uneori putem da la aceste intrebari un raspuns sigur, zicand: pentru asta!Dar de atatea ori nu putem spune decat: nu stim! E asa, dar de ce e asa numai Dumnezeu stie.
Asa este si cu aceste trei feluri de credinciosi din bisericile si adunarile Domnului.
Starea aceasta uneori poate depinde de straduintele pe care si le da fiecare de a aduce roadele Duhului. i de a alerga in alergarea care ii sta inainte (Evr. 12, 1; II Pt. 1, 9).
Uneori poate ca nu depinde nici de cel care vrea, nici de cel care alearga, ci de Dumnezeu, Care are mila (Rom. 9, 16).
Dar un lucru este sigur: ca aceste doua adevaruri sunt totusi strans legate intre ele si conditionate unul de celalalt. Anume ca daca Dumnezeu nu- i da harul Lui, este sigur ca toate ostenelile noastre ar fi zadarnice.
Dar si mai sigur este ca harul lui Dumnezeu se da totdeauna numai acelora care depun toate aceste osteneli, dupa cat este in puterea lor.
Nu este lucrator al Domnului acela care n-a adus in Lucrarea Domnului chiar nici un suflet. Care n-a adus cauzei Lui chiar nici un rod. Nu este un pescar al lui Iisus acela care n-a prins in mreaja Evangheliei chiar nici un peste pentru Hristos!Cand vom ajunge pe armul Vesniciei, cand vom fi iesit din apele acestei vieti, Domnul nostru Iisus Hristos ne va cere sa-I aratam pestii pe care i-am prins pentru El. Sufletele pe care le-am salvat din valurile lumii acesteia. Roadele ostenelilor si ale misiunii noastre in slujba mantuirii Sale.
Ce-I vom arata noi atunci oare?Cand El ne va spune: Aduceti din pestii pe care i ati prins voi, vom putea noi sa-I spunem Domnului desigur, cu smerenie, cu recunostinta si cu modestie, dar si cu o inima fericita: Iata, Doamne, ostenelile robului...
Asa dupa cum spune Domnul nostru Iisus Hristos in pilda cu Semanatorul, cand a zis: Iar samanta cazuta in pamant bun este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce roada: un graunte da o suta, altul saizeci, altul treizeci (Mt. 13, 23).
Bineinteles ca orice lucrator bun ar dori ca toate grauntele lui sa aduca rodul de o suta. Dar aceasta nu depinde numai de el, ci depinde de inca foarte multe alte cauze care, unele ii sunt cunoscute, dar altele ii raman ascunse pe totdeauna.
Noi putem sa ne intrebam uneori: de ce acelasi Cuvant pe unii ii misca, iar pe altii nu?De ce, din aceiasi parinti, unii copii sunt buni, iar altii nu?De ce, din acelasi cuvant, unii scot un inteles mantuitor, iar altii nu?De ce rugaciunea noastra este uneori fierbinte si sloboda, iar alteori nu?De ce unora le este dat sa cunoasca tainele Imparatiei lui Dumnezeu, iar altora nu?Uneori putem da la aceste intrebari un raspuns sigur, zicand: pentru asta!Dar de atatea ori nu putem spune decat: nu stim! E asa, dar de ce e asa numai Dumnezeu stie.
Asa este si cu aceste trei feluri de credinciosi din bisericile si adunarile Domnului.
Starea aceasta uneori poate depinde de straduintele pe care si le da fiecare de a aduce roadele Duhului. i de a alerga in alergarea care ii sta inainte (Evr. 12, 1; II Pt. 1, 9).
Uneori poate ca nu depinde nici de cel care vrea, nici de cel care alearga, ci de Dumnezeu, Care are mila (Rom. 9, 16).
Dar un lucru este sigur: ca aceste doua adevaruri sunt totusi strans legate intre ele si conditionate unul de celalalt. Anume ca daca Dumnezeu nu- i da harul Lui, este sigur ca toate ostenelile noastre ar fi zadarnice.
Dar si mai sigur este ca harul lui Dumnezeu se da totdeauna numai acelora care depun toate aceste osteneli, dupa cat este in puterea lor.
Nu este lucrator al Domnului acela care n-a adus in Lucrarea Domnului chiar nici un suflet. Care n-a adus cauzei Lui chiar nici un rod. Nu este un pescar al lui Iisus acela care n-a prins in mreaja Evangheliei chiar nici un peste pentru Hristos!Cand vom ajunge pe armul Vesniciei, cand vom fi iesit din apele acestei vieti, Domnul nostru Iisus Hristos ne va cere sa-I aratam pestii pe care i-am prins pentru El. Sufletele pe care le-am salvat din valurile lumii acesteia. Roadele ostenelilor si ale misiunii noastre in slujba mantuirii Sale.
Ce-I vom arata noi atunci oare?Cand El ne va spune: Aduceti din pestii pe care i ati prins voi, vom putea noi sa-I spunem Domnului desigur, cu smerenie, cu recunostinta si cu modestie, dar si cu o inima fericita: Iata, Doamne, ostenelile robului...
