Întristarea cea binecuvântată – 25 mai 1987
Dupa aceste zile am inceput sa ma pregatesc cu niste lucruri pentru drumul la patriarh. Un nou exemplar cu lucrarea pentru Maica Domnului si cate un exemplar din cele patru lucrari tiparite in ultimii ani, pentru o noua cercetare si eventual pentru o aprobare de tiparire. In criza de lucrari religioase si in setea dupa []Dupa aceste zile am inceput sa ma pregatesc cu niste lucruri pentru drumul la patriarh. Un nou exemplar cu lucrarea pentru Maica Domnului si cate un exemplar din cele patru lucrari tiparite in ultimii ani, pentru o noua cercetare si eventual pentru o aprobare de tiparire. In criza de lucrari religioase si in setea dupa acestea in care ne gasim acum, speram sa induplec pentru o initiativa atat de necesara acum. i cine altul in afara de dansul este si mai dator si este si mai in masura sa o faca.
In ziua de 25 mai ma suiam cu ele, impreuna cu fratele Mitrofan, spre dealul patriarhiei, unde mai fusesem anul trecut tot cu acesta la celalalt patriarh, Iustin Moisescu. Despre discutiile avute cu el atunci am scris la timpul lor. Dar acum totul era nou si de data asta trebuie neaparat sa se faca ceva. A trecut destul timp, s-au copt destul lucrurile, a venit un om nou, care cred ca intentioneaza sa faca niste fapte mari cu care sa ramana si el in istorie. Iar una din cele mai istorice fapte ar fi tocmai initiativa asta competenta de care numai dansul este in stare acum: reglementarea situatiei cu Oastea Domnului.
Peste cateva ore, in dimineata asta vom vedea daca acest om este o personalitate care poate avea o initiativa curajoasa, sau nu.
Era o zi frumoasa de mai Dar cand am ajuns in dealul patriarhiei, toate locurile din jurul cladirii erau ocupate de masini mari, negre, cu numere albe, ale celei mai inalte ierarhii bisericesti. Toti mitropolitii si episcopii din tara erau acolo. Am aflat indata ca fusesera convocati atunci in sedinta speciala la patriarhie si la Sinod. Venise tocmai in dimineata asta la Bucuresti o delegatie imparateasca straina si toata ierarhia asta superioara a Bisericii trebuia sa fie acolo. Poate pentru a avea o infatisare deosebita cu vreo parte a acelei delegatii straine, ori numai pentru a fi gata, daca ar fi sa-i intrebe cineva ceva. O, daca ar avea acesti oameni numai pe un sfert atata frica de Imparatul Cerurilor care a anuntat ca va veni in curand (Apocalipsa 22:20), fata de cata au de imparatii pamantului. Pentru Imparatul Cerurilor nu se pregateste nici unul dintre acestia. Dar pentru un imparat pamantesc, iata stau gata oricand, asteapta si sunt in stare sa faca orice.
Indata ce am vazut aceasta pregatire si am auzit pentru ce se face, am presimtit ca vom intampina niste greutati acolo. Daca stiam ceva mai inainte, nu veneam tocmai acum. Totusi nu vedeam nici o legatura intre cei de aici si cei ce venisera din strainatate cred ca pentru cu totul alte interese si nu de cele bisericesti Dar ce stim noi!Am urmat drumul cunoscut pe care mai fusesem, cu legitimarea la intrare, cu asteptarea la rand, cu ajungerea la secretariat, cu explicatii, cu lamuriri si asteptari la parintele secretar patriarhal, acelasi Ion Banateanu cu care ne cunosteam acum si pe care il rugam iarasi tot asa de staruitor ca si la celalalt patriarh sa-mi inlesneasca aceasta audienta la acest nou stapan.
Dansul mi-a explicat cu o oarecare teama situatia speciala cu aceasta importanta delegatie straina, care s-ar putea sa treaca si pe aici si ca in asteptarea asta fierbinte s-ar putea sa nu se gaseasca timp si pentru mine. L-am rugat staruitor explicandu-i starea mea de boala, de oboseala, de marea distanta si timp de la care vin, insistand pentru cateva minute sa nu mai vin din nou nu stiu cand.
Parintele rugat a inceput in doua randuri a incercat sa-mi rezolve problema, dar dupa un timp indelungat s-a intors cu explicatia pe care o banuiam ca din cauza acelor probleme speciale, nu va putea avea loc audienta decat dupa cateva zile cand delegatia asta va fi plecata. i daca nu pot sa astept, sa las totul acolo si sa plec. Raspunsul imi va veni in scris si la timp, acasa.
Am primit totul atunci gandindu-ma ca si asta a fost asa, numai cu ingaduinta lui Dumnezeu. Cine stie ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost altfel.
Am scris pe scurt un memoriu explicativ...
In ziua de 25 mai ma suiam cu ele, impreuna cu fratele Mitrofan, spre dealul patriarhiei, unde mai fusesem anul trecut tot cu acesta la celalalt patriarh, Iustin Moisescu. Despre discutiile avute cu el atunci am scris la timpul lor. Dar acum totul era nou si de data asta trebuie neaparat sa se faca ceva. A trecut destul timp, s-au copt destul lucrurile, a venit un om nou, care cred ca intentioneaza sa faca niste fapte mari cu care sa ramana si el in istorie. Iar una din cele mai istorice fapte ar fi tocmai initiativa asta competenta de care numai dansul este in stare acum: reglementarea situatiei cu Oastea Domnului.
Peste cateva ore, in dimineata asta vom vedea daca acest om este o personalitate care poate avea o initiativa curajoasa, sau nu.
Era o zi frumoasa de mai Dar cand am ajuns in dealul patriarhiei, toate locurile din jurul cladirii erau ocupate de masini mari, negre, cu numere albe, ale celei mai inalte ierarhii bisericesti. Toti mitropolitii si episcopii din tara erau acolo. Am aflat indata ca fusesera convocati atunci in sedinta speciala la patriarhie si la Sinod. Venise tocmai in dimineata asta la Bucuresti o delegatie imparateasca straina si toata ierarhia asta superioara a Bisericii trebuia sa fie acolo. Poate pentru a avea o infatisare deosebita cu vreo parte a acelei delegatii straine, ori numai pentru a fi gata, daca ar fi sa-i intrebe cineva ceva. O, daca ar avea acesti oameni numai pe un sfert atata frica de Imparatul Cerurilor care a anuntat ca va veni in curand (Apocalipsa 22:20), fata de cata au de imparatii pamantului. Pentru Imparatul Cerurilor nu se pregateste nici unul dintre acestia. Dar pentru un imparat pamantesc, iata stau gata oricand, asteapta si sunt in stare sa faca orice.
Indata ce am vazut aceasta pregatire si am auzit pentru ce se face, am presimtit ca vom intampina niste greutati acolo. Daca stiam ceva mai inainte, nu veneam tocmai acum. Totusi nu vedeam nici o legatura intre cei de aici si cei ce venisera din strainatate cred ca pentru cu totul alte interese si nu de cele bisericesti Dar ce stim noi!Am urmat drumul cunoscut pe care mai fusesem, cu legitimarea la intrare, cu asteptarea la rand, cu ajungerea la secretariat, cu explicatii, cu lamuriri si asteptari la parintele secretar patriarhal, acelasi Ion Banateanu cu care ne cunosteam acum si pe care il rugam iarasi tot asa de staruitor ca si la celalalt patriarh sa-mi inlesneasca aceasta audienta la acest nou stapan.
Dansul mi-a explicat cu o oarecare teama situatia speciala cu aceasta importanta delegatie straina, care s-ar putea sa treaca si pe aici si ca in asteptarea asta fierbinte s-ar putea sa nu se gaseasca timp si pentru mine. L-am rugat staruitor explicandu-i starea mea de boala, de oboseala, de marea distanta si timp de la care vin, insistand pentru cateva minute sa nu mai vin din nou nu stiu cand.
Parintele rugat a inceput in doua randuri a incercat sa-mi rezolve problema, dar dupa un timp indelungat s-a intors cu explicatia pe care o banuiam ca din cauza acelor probleme speciale, nu va putea avea loc audienta decat dupa cateva zile cand delegatia asta va fi plecata. i daca nu pot sa astept, sa las totul acolo si sa plec. Raspunsul imi va veni in scris si la timp, acasa.
Am primit totul atunci gandindu-ma ca si asta a fost asa, numai cu ingaduinta lui Dumnezeu. Cine stie ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost altfel.
Am scris pe scurt un memoriu explicativ...
