S-a întâmplat în 5 martie 1919, 5/18
S-a intamplat in 5 martie 1919, 5/18 . Apare Decretul-lege privind adoptarea in Romania a calendarului gregorian (calendarul de stil nou), incepand cu 1 aprilie 1919 (care a devenit 14 aprilie, stil nou). Romania a fost una dintre ultimele tari europene care au adoptat calendarul gregorian. Dupa infaptuirea Marii Uniri, a aparut problema unificarii []The post S-a intamplat in 5 martie 1919, 5/18 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 5 martie 1919, 5/18 . Apare Decretul-lege privind adoptarea in Romania a calendarului gregorian (calendarul de stil nou), incepand cu 1 aprilie 1919 (care a devenit 14 aprilie, stil nou). Romania a fost una dintre ultimele tari europene care au adoptat calendarul gregorian. Dupa infaptuirea Marii Uniri, a aparut problema unificarii stilului calendaristic, intrucat stilurile practicate in diferitele provincii istorice erau si ele diferite. Transilvania si Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, in timp ce Regatul Romaniei si Basarabia foloseau stilul vechi. Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern si extern, de consolidare si modernizare a noului stat unitar. Alinierea la standardele europene era considerata o conditie a progresului si modernizarii, in contextul in care, pe plan international, se cautau solutii pentru unificarea diferitelor unitati de masura. Asadar trecerea la stilul nou s-a facut in anul 1919, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie. Calendarul gregorian, adoptat de Romania in 1919, l-a substituit pe cel iulian, sau pe stil vechi .
Numele gregorian vine de la Papa Grigore al XIII-lea, a carui astronomi constatasera ca in Calendarul Iulia se acumulase o intarziere semnificativa, din cauza unei erori de calcul (pana in 1582 erau circa 10 zile). Papa Grigore a fost cel care a dispus reformarea calendarului iulian si a introdus noul calendar, corectat, care astazi ii poarta numele. Calendarul gregorian de la 1582 a fost adoptat rapid in mai toata lumea catolica. Lumea protestanta l-a preluat si ea mai tarziu, insa tarile ortodoxe, din ratiuni dogmatice, il evitasera complet.
In tarile ortodoxe, printre care si Romania, calendarul iulian s-a pastrat pana in primele decenii din secolul XX, dupa care a fost abandonat in favoarea calendarului gregorian. In Romania, printre cele mai afectate de mentinerea calendarului iulian erau industria si comertul, in special acele parti care intrau frecvent in contacte la nivel extern. Comerciantii si industriasii romani care faceau schimburi cu strainatatea erau nevoiti sa respecte patru scadente pe luna, fata de doua cat era obisnuit (la 1 si 15 ale lunii, atat dupa calendarul romanesc, cat si dupa cel occidental). O alta problema deosebita se punea si in cazul statisticii. Statisticile romanesti erau greu de folosit, iar unele institutii sau ministere erau obligate prin forta lucrurilor sa redacteze statistici in stilul nou. Astfel, bancile, posta, telegraful, caile ferate si altele, au fost nevoite sa adopte anticipat calendarul gregorian. Retinerile fata de introducerea calendarului gregorian isi aveau originea in special in dogmele religioase, dar si aici exista o bresa, intrucat Biserica romana avea in sanul ei precedentul bisericilor din Transilvania si Banat, unde stilul nou fusese deja adoptat. In fapt, se crease un decalaj intre Romania si Europa de Vest, tocmai intr-un moment in care contactele se intensificau si nevoia de sincronizare se simtea tot mai acut. Astfel, spre exemplu, atunci cand in Europa Occidentala se sarbatorea Anul Nou, in Romania era abia noaptea dintre 19 spre 20 decembrie. Pe fondul euforiei create de trecerea in noul secol, in Romania s-a pus serios problema trecerii efective la noul calendar, care urma sa apropie tara de Occident si de modernitate. Anticipand trecerea in secolul al XX-lea, Societatea de tiinte din Bucuresti a insarcinat o comisie speciala care urma sa studieze problema si sa...
S-a intamplat in 5 martie 1919, 5/18 . Apare Decretul-lege privind adoptarea in Romania a calendarului gregorian (calendarul de stil nou), incepand cu 1 aprilie 1919 (care a devenit 14 aprilie, stil nou). Romania a fost una dintre ultimele tari europene care au adoptat calendarul gregorian. Dupa infaptuirea Marii Uniri, a aparut problema unificarii stilului calendaristic, intrucat stilurile practicate in diferitele provincii istorice erau si ele diferite. Transilvania si Bucovina foloseau deja calendarul gregorian, in timp ce Regatul Romaniei si Basarabia foloseau stilul vechi. Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern si extern, de consolidare si modernizare a noului stat unitar. Alinierea la standardele europene era considerata o conditie a progresului si modernizarii, in contextul in care, pe plan international, se cautau solutii pentru unificarea diferitelor unitati de masura. Asadar trecerea la stilul nou s-a facut in anul 1919, data de 1 aprilie devenind oficial data de 14 aprilie. Calendarul gregorian, adoptat de Romania in 1919, l-a substituit pe cel iulian, sau pe stil vechi .
Numele gregorian vine de la Papa Grigore al XIII-lea, a carui astronomi constatasera ca in Calendarul Iulia se acumulase o intarziere semnificativa, din cauza unei erori de calcul (pana in 1582 erau circa 10 zile). Papa Grigore a fost cel care a dispus reformarea calendarului iulian si a introdus noul calendar, corectat, care astazi ii poarta numele. Calendarul gregorian de la 1582 a fost adoptat rapid in mai toata lumea catolica. Lumea protestanta l-a preluat si ea mai tarziu, insa tarile ortodoxe, din ratiuni dogmatice, il evitasera complet.
In tarile ortodoxe, printre care si Romania, calendarul iulian s-a pastrat pana in primele decenii din secolul XX, dupa care a fost abandonat in favoarea calendarului gregorian. In Romania, printre cele mai afectate de mentinerea calendarului iulian erau industria si comertul, in special acele parti care intrau frecvent in contacte la nivel extern. Comerciantii si industriasii romani care faceau schimburi cu strainatatea erau nevoiti sa respecte patru scadente pe luna, fata de doua cat era obisnuit (la 1 si 15 ale lunii, atat dupa calendarul romanesc, cat si dupa cel occidental). O alta problema deosebita se punea si in cazul statisticii. Statisticile romanesti erau greu de folosit, iar unele institutii sau ministere erau obligate prin forta lucrurilor sa redacteze statistici in stilul nou. Astfel, bancile, posta, telegraful, caile ferate si altele, au fost nevoite sa adopte anticipat calendarul gregorian. Retinerile fata de introducerea calendarului gregorian isi aveau originea in special in dogmele religioase, dar si aici exista o bresa, intrucat Biserica romana avea in sanul ei precedentul bisericilor din Transilvania si Banat, unde stilul nou fusese deja adoptat. In fapt, se crease un decalaj intre Romania si Europa de Vest, tocmai intr-un moment in care contactele se intensificau si nevoia de sincronizare se simtea tot mai acut. Astfel, spre exemplu, atunci cand in Europa Occidentala se sarbatorea Anul Nou, in Romania era abia noaptea dintre 19 spre 20 decembrie. Pe fondul euforiei create de trecerea in noul secol, in Romania s-a pus serios problema trecerii efective la noul calendar, care urma sa apropie tara de Occident si de modernitate. Anticipand trecerea in secolul al XX-lea, Societatea de tiinte din Bucuresti a insarcinat o comisie speciala care urma sa studieze problema si sa...
