() In toate privintele v-am dat o pilda si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa-i ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, Care insusi a zis: Este mai ferice sa dai decat sa primesti . Dupa ce a vorbit astfel, a ingenuncheat si s-a rugat impreuna cu ei toti. []() In toate privintele v-am dat o pilda si v-am aratat ca, lucrand astfel, trebuie sa-i ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, Care insusi a zis: Este mai ferice sa dai decat sa primesti . Dupa ce a vorbit astfel, a ingenuncheat si s-a rugat impreuna cu ei toti. Si au izbucnit cu totii in lacrimi, au cazut pe grumazul lui Pavel si l-au sarutat. Caci erau intristati mai ales de vorba pe care le-o spusese el, ca nu-i vor mai vedea fata. Si l-au petrecut pana la corabie (Fapte 20, 36-38).

Fratilor si surorilor, avem un [moment] binecuvantat astazi, cu prilejul acestei nunti, sa-mi fac si eu o datorie de constiinta in fata lui Dumnezeu si-n fata fratiilor voastre.

Ne aducem aminte de marele Apostol Pavel, de marele om al lui Dumnezeu, care a fost un mare prigonitor; dar cand Domnul l-a chemat in slujba Lui, le-a socotit pe toate ca un gunoi, ca sa-L poata urma pe Hristos. Omul acesta a fost pentru Biserica lui Dumnezeu un titan. Omul acesta nu s-a ferit nici de temnita, nici de lanturi, nici de zdrobirea cu pietre si nici de bataile cu nuiele. El a stiut una: sa-L vesteasca pe Iisus cel Rastignit.

Si Parintele Iosif, cand a pornit aceasta binecuvantata Lucrare, a asemanat-o cu cuvintele Apostolului Pavel: Caci n-am vrut sa stiu intre voi nimic altceva, decat pe Iisus si pe El rastignit .

Marele Apostol Pavel va aduceti aminte nu numai in Asia, ci in Africa si-n Europa a patruns, pana la Roma si pana in Spania, ca sa poata vesti Cuvantul lui Dumnezeu. Inregistrati lucrul acesta: N-am intrat in ogorul nimanui . El a inteles sa-L vesteasca pe Domnul acolo unde n-a fost vestit. A inteles sa cheme sufletele la Hristos si a cautat sa rastoarne izvodirile mintii oamenilor care se ridicau impotriva invataturilor Domnului Iisus.

Marele Apostol Pavel, cu invataturile lui, va ramane pentru toate veacurile o pilda pentru toti urmasii; pentru toti prezbiterii si episcopii Bisericii lui Dumnezeu, care vor sa-l inteleaga.

Apostolul Pavel a marturisit Cuvantul lui Dumnezeu asa cum a fost profetit despre el: Va trebui sa marturisesti Cuvantul lui Dumnezeu inaintea imparatilor pamantului si inaintea dregatorilor . Si nu s-a dat inapoi. Cand fratii il sfatuiau cu lacrimi sa nu plece la Ierusalim, Pavel le spune: De ce-mi zdrobiti inima? Eu sunt gata sa merg si la moarte pentru cauza lui Dumnezeu .

El, care a fost rapit la al treilea cer si a vazut lucruri minunate, a stiut ce-l asteapta la capatul calatoriei. Pentru aceasta a rostit cuvintele: Am luptat lupta cea buna, am pazit credinta, mi-am sfarsit alergarea. De-acum ma asteapta cununa nepieritoare, pe care mi-o va da Domnul in ziua aceea .

Omul acesta () ajunsese acum la batranete un trup istovit, un trup zdrobit de pietre si de nuiele. Omul acela incatusat in lanturi in temnitele Romei si in Ierusalim, plin de liniste si pace, acum cand ajunsese la capatul calatoriei, a cautat () sa lase cuvinte testamentare nu numai [comunitatilor] de pe timpul acela si prezbiterilor, ci cuvinte testamentare pentru toate Bisericile din lume. Si cat de minunat e cuvantul acesta si pentru noi, fratilor Iubiti!Cu durere spune Sfantul Pavel: Stiu ca dupa plecarea mea vor intra intre voi lupi rapitori, care nu vor cruta turma. Pastoriti turma lui Dumnezeu peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi . Prin duhul, vedea ce prapad vor aduce oamenii rai si lucratorii rai in Biserica Domnului. A vazut ce vor unelti impotriva Bisericii lui Dumnezeu, dar i-a facut atenti cu o datorie de constiinta ().

Cand a pornit Lucrarea aceasta, fratilor dragi, la primul Congres al Oastei, in 1931, Parintele Iosif a marturisit urmatoarele cuvinte in fata ierarhilor si a fratilor din intreaga tara: Lucrarea aceasta este o lucrare a Duhului Sfant . Ea n-a fost pornita de un om cu capul plin de carte. N-a fost pornita de un om care avea la baza filozofie. El a fost un simplu preot venit de la tara, de pe meleagurile fratiilor voastre, fratilor; un om firav, un om slabit, un om istovit inca de-atunci, dupa pierderea sotiei si a copiilor pe care i-a avut. Dar si el, o mana de om, ca un titan s-a avantat in lupta aceasta, dupa ce au [spus] unii care au parasit Biserica Domnului: Biserica voastra e o mama care nu mai poate naste . Iar omul acesta al lui Dumnezeu, indemnat de Duhul Sfant, [si-a zis]: O sa vedeti voi ca mama noastra poate sa nasca . Si s-a avantat in lucru, [incepand cu] Lumina Satelor . S-a avantat in lupta cu hotarare puternica, pentru ca sa arate ca mama noastra poate sa nasca .

Si in perioada anilor pe care i-a petrecut de-atunci, din 1923, pana acuma, Lucrarea aceasta a putut inregistra milioane de suflete care au fost trezite pentru Iisus.

Cu durere va spunem ca fratii [uneori] n-au vegheat Lucrarea aceasta niciodata n-a fost inteleasa. Toti [cei din afara] au lucrat impotriva ei. A fost ca un pom in margine de drum din care toti copiii si calatorii rupeau ramuri si aruncau cu pietre si cu lemne, pentru ca sa le dea roadele. Lucrarea aceasta a fost o Lucrare inalta, a fost o Lucrare a dragostei, asa cum au marturisit toti cei care au plecat din ea. Daca a avut Lucrarea aceasta ceva, a avut dragostea, pe care [acestia] n-au mai putut-o gasi in anii lor de pribegie prin alte lucrari. Nici nu trebuie altceva. Pentru ca si credinta, si nadejdea, si toate vor pieri, dar dragostea va ramane. Si ca dovada, cand i-au rapit din Lucrarea aceasta (nu exagerez, ca sute si sute de mii de oameni () sunt aceia care vor sa strice Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu), [cei care au plecat din ea au spus]: Si eu am fost in Oaste ; Si eu am fost in Oaste .

Foarte rau ca ati fost in Oaste si n-ati inteles invataturile de baza ale Cuvantului lui Dumnezeu: ca numai dragostea va ramane. Acestia nu si-au mai gasit pacea si nu si-o vor gasi niciodata.

Pentru ca Apostolul Pavel arata: N-am intrat in ogorul nimanui . Putem spune cu toata taria: cu Lucrarea aceasta n-am spart nici o biserica sectara! N-am luat suflete de la baptisti, n-am luat de la penticostali, n-am luat de la crestini dupa Evanghelie si de la nici una din lucrari.

Spuneti voi, care sunteti intr-alte tabere: cate suflete aveti pe constiinta voastra, care au fost crescute de-o mama buna, care au fost aparate de-un tata bun? Cate lacrimi n-a costat mantuirea acestora, cata alergare si jertfe Si voi v-ati bucurat ca ati putut rapi! Frate lucrator! Ati putut rapi multe suflete, stricand o Lucrare care este Lucrarea lui Dumnezeu.

Ce plan maret a avut Dumnezeu cu Lucrarea aceasta! Dupa anii grei, dupa Primul Razboi Mondial, cand a patruns necredinta si inselarea in poporul nostru, atunci a ridicat Dumnezeu Lucrarea aceasta. Si ea a inflorit si a dat roade binecuvantate. Dar cei fara inima s-au bucurat ca au putut rapi si au putut zdruncina inimi care n-au fost crescute de ei.

Ce minunat e cuvantul Sfantului Pavel care spune: Credeti, corintenilor: daca ati avea zece mii de invatatori, eu va sunt parinte, ca eu v-am nascut din Evanghelie .

Stiti dumneavoastra, care sunteti aici de fata Poate ati fost crescuti intr-o familie saraca, ati fost multi copii la masa, ati avut un tata care cu mare greutate va castiga painea de toate zilele. Iar astazi ati crescut mari, aveti case frumoase, aveti tot ce va trebuie. Dar spune sincer, cand treci vreodata prin satul in care te-ai nascut, nu-ti tresara inima de bucurie: Aici au fost anii copilariei mele Aici a fost o mama care a plans poate greu si in nopti nedormite m-a strajuit. Aici a fost un tata care muncea din greu pe hotare pentru mine si existenta mea . Iti trece ca un film inaintea ochilor anii de copilarie pe care i-ai trait in Lucrarea lui Dumnezeu.

Asa au patit si vor pati toti cei care astazi se lauda ca Biserica din Laodicea: Sunt bogat si nu duc lipsa de nimic. Avem tot ce ne trebuie .

Avem intelectuali in Lucrare, avem orchestra, avem cutare si cutare . Noi nu avem de-acestea. Intre noi nu sunt multi bogati, nici de neam ales. Nici nu trebuie. Avem insa pe Hristos, pe Iisus cel Rastignit, intre noi si nu ne trebuie nimic [fara] El (). Nu ne laudam cu oameni Daca am vrea sa ne laudam, ne laudam cu [Parintele Iosif], un preot avand sapte operatii in trupul lui. Statea culcat pe spate si fratii strigau: Parinte Iosife, ne trebuie hrana! . Lucra pe pat pe genunchi cu coala de hartie. In noptile cand noi dormeam linistiti, el scria pe pagini de hartie hrana pentru frati, stropita cu sange din pieptul lui.[Cei care au plecat dintre noi] au uitat lucrurile acestea. Au uitat ca multi dintre copiii zilelor de astazi ca au avut un tata si o mama care le-a plans la capatai; care si-au lasat bucatica de paine de la gura si si-au dat-o copilului lor. Asa au uitat oamenii acestia dar au pe constiinta [ceea ce au facut si isi aduc aminte] ori de cate ori vor avea prilejul sa vina la astfel de intalniri: fie la nunti, fie la botezuri sau la alte adunari. Vor tresari in inima lor cand si-aduc aminte cine a fost mama care i-a nascut pe ei. N-a fost destul numai sa nasti un copil, stiti bine, mamelor! A trebuit sa-l si cresti. [Acesti rapitori] nu ne-au lasat copiii sa-i crestem, ci i-au luat din bratele mamei. Vor raspunde ei in fata lui Dumnezeu pentru cate victime au facut cu acesti copii pe care i-au smuls din bratele mamei care se ruga pentru copilul nascut si crescut pana la o varstaDe aceea ma gandesc la cuvintele Apostolului Pavel, cu cata durere a spus el: Dintre voi se vor ridica oameni care vor invata lucruri stricacioase; de aceea, vegheati .

Fratilor, pentru o turma, un pastor bun nu se gandeste numai la alimentarea turmei lui, nu se gandeste numai s-o adape; se gandeste [si] s-o fereasca de lupi rapitori.

De aceea ne-am inchis inima fata de acesti oameni care s-au prefacut ca ne sunt prieteni, au avut o dragoste prefacuta si cand ne-am trezit, au facut prapad in urma lor. Unde n-am avut frati lucratori, unde au fost numai surori sau frati incepatori, au profitat de ocazie sa le suceasca mintea si au uitat ca o mama plange pentru ei. O mama plange si un tata plange pentru copiii care-s crescuti prin atatea greutati si necazuri.

Si Lucrarea aceasta trebuie pazita. Eu am ridicat mereu cuvantul acesta, fratilor, ca unul care poate sunt mai batran in Lucrarea aceasta ca multi de-aici. Si cand am facut un legamant cu Dumnezeu, am [zis]: Doamne, fac legamantul acesta, dar pana la moarte vreau sa-l tin. Vreau sa duc mai departe solia pe care am primit-o de la inaintasii nostri . Si nu ne-am tras inapoi niciodata si nu ne tragem.() Nu dorim sa ne vedeti prin ochii altora, ci sa ne vedeti prin ochii vostri. Nu dorim sa auziti ceva prin urechile altora si nici sa vorbiti prin gura altora. Sfantul Pavel spunea: Caci n-as indrazni sa pomenesc nici un lucru pe care sa nu-l fi facut Hristos prin mine .

Va rugam staruitor, nu va duceti pe la alte adunari. De ce? Din proprie experienta va spun ca a trebuit sa-i plangem pe multi [care s-au pierdut astfel] cand ne-au bagat pe noi la inchisoare. Amintesc cuvantul pe care-l spunea un frate aseara: Poporul acesta a savarsit un indoit pacat: M-au parasit pe Mine, Izvorul apelor vii, si si-au sapat fantani care nu tin apa . Nu ne putem [amagi], fratilor, ci cu durere o spunem ca n-avem incredere in acesti oameni, care ne cerceteaza mereu....