Cuvânt la Sfânta Treime
Sf. Ioan Gura de Aur din Predici la duminici si sarbatori Eu si Tatal una suntem (Ioan 10, 30) Egalitatea Fiului cu Tatal Noi intrebam astazi de este Fiul de aceeasi putere si slava ca si Tatal si de aceeasi fiinta cu Dansul. Totusi, noi practic nu intrebam, ci prin harul lui Hristos am si []Sfanta Treime pictata in cele 3 Culori ale Tricolorului Romaniei, pe catapeteasma/tampla Bisericii de la Stejarul Mamvri din Tinutul HebronSf. Ioan Gura de Aurdin Predici la duminici si sarbatori Eu si Tatal una suntem (Ioan 10, 30)Egalitatea Fiului cu TatalNoi intrebam astazi de este Fiul de aceeasi putere si slava ca si Tatal si de aceeasi fiinta cu Dansul. Totusi, noi practic nu intrebam, ci prin harul lui Hristos am si aflat ceea ce cautam, si tinem aceasta tare, si voim acum a o dovedi si potrivnicilor.
Dar eu ma rusinez cand trebuie sa vorbesc despre aceasta; caci, in adevar, nu este oare de ras a voi sa dovedesti un lucru asa de clar? Nu este, oare, lucru nebunesc a intreba de este Fiul de aceeasi fiinta cu Tatal? Caci noi trebuie numai sa privim natura, spre a dobandi raspunsul. Atat cei nascuti, cat si nascatorii, cu totii sunt de aceeasi fiinta, atat la oameni, cat si la dobitoace si la plante. Voiesti tu, oare, numai la Dumnezeu a face o deosebire de la aceasta lege obsteasca? Totusi, ca sa nu se para ca egalitatea fiintei Fiului cu a Tatalui voiesc a o dovedi numai din cele pamantesti, de aceea o vom intemeia acum si cu dovezi din Biblie. i nu noi, ci necredinciosii, care se impotrivesc unui lucru asa de dovedit si adevarului, merita a fi de ras. Ei spun impotriva: Ce este oare asa de dovedit? Daca Hristos, pentru ca S-a numit Fiu al lui Dumnezeu, trebuie sa fie de aceeasi fiinta cu Dumnezeu, atunci si noi trebuie sa fim de aceeasi fiinta cu Dumnezeu, caci si noi ne numim fii ai lui Dumnezeu de catre psalmistul, Cand zice: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt (Psalmul 81, 6).
O, nebunie si cutezare! Cand noi vorbim despre slava Celui Unuia-Nascut, ei voiesc a-L pogori la propria lor injosire si zic: Inca si noi ne numim fii ai lui Dumnezeu .
Dar noi suntem departe de a fi de aceeasi fiinta cu Dumnezeu. Tu esti numit numai fiu, dar nu Unul-Nascutt, precum se numeste El. Tu nu te odihnesti in sanul Tatalui, nu esti stralucirea slavei Lui, nici chipul fiintei Lui (Evrei 1, 3).
Daca aceasta nu te convinge, ia aminte ce zice Insusi Iisus Hristos, spre a arata ca fiinta Sa intru nimic nu se deosebeste de a Tatalui Sau: Cel ce M-a vazut pe Mine, L-a vazut pe Tatal (Ioan 14, 9). Spre a arata egalitatea puterii, El zice: Eu si Tatal una suntem , si: Precum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste (Ioan 5, 21). Cand voieste a insemna egalitatea cinstirii, El zice: Ca toti sa cinsteasca pe Fiul, precum cinstesc pe Tatal (Ioan 5, 23). i aceeasi putere minunata o rosteste prin cuvintele: Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez (Ioan 5, 17). Dar necredinciosii nu socotesc aceste lamurite graiuri ale lui Hristos, ci iau vorba Fiului intr-un inteles subiectiv, zicand ca si oamenii se numesc fii ai lui Dumnezeu, si pogoara pe Hristos la propria lor injosire.
Daca tu din graiurile psalmistului: Dumnezei sunteti si fii ai Celui Preainalt , nu crezi ca Hristos este Fiu al lui Dumnezeu altfel decat tine, pentru ce nu spui ca si tu esti asemenea cu Dumnezeu, caci psalmistul zice Dumnezei sunteti ?Dar tu raspunzi: Totusi, Hristos, adeseori, a spus ca El este mai mic decat Tatal, a rugat pe Tatal pentru ceva. Daca El este de aceeasi fiinta cu Dansul si de aceeasi stapanire si putere, pentru ce roaga pe Tatal? .
In adevar, locurile aduse: Precum Tatal scoala mortii si-i inviaza, asa si Fiul pe care vrea ii inviaza si celelalte graiuri pe care le-ati auzit se par a fi in impotrivire cu faptul ca El roaga pe Tatal; insa cand eu voi spune pricina acestei rugaciuni, vi se va ridica toata indoiala.
Deci, care sunt temeiurile pentru care Hristos insusi a rostit despre Sine cu injosire si, de asemenea, Apostolii au grait despre El cu injosire? Cea dintai si de capetenie pricina este ca ei voiau a convinge atat pe cei ce traiau atunci, cat si pe oamenii cei mai de pe urma, ca El cu adevarat S-a facut om, si ca ei aveau inaintea lor nu numai umbra si chip, ci adevarul naturii omenesti.
Desi Hristos a grait multe despre Sine cu injosire, si, de asemenea, Apostolii despre Dansul, totusi satana a razvratit pe unii nenorociti a tagadui adevarata intrupare si a afirma ca El n-a luat trup cu adevarat. Ce s-ar fi intamplat si cat s-ar fi latit aceasta religie, daca Hristos n-ar fi zis acelea despre Sine?A doua pricina este slabiciunea ascultatorilor, pentru ca cei ce dintru inceput L-au vazut si L-au auzit nu puteau pricepe invataturile cele mai inalte. i aceasta nu este numai o presupunere a mea, ci o pot dovedi din Scriptura.
Cand El zicea despre Sine ceva mare si inalt, ceva ce era vrednic de slava Sa, ba inca atunci cand El declara despre Sine numai ceva mai presus de om, ei se tulburau si se scandalizau. Dar cand El graia ceva despre Sine cu injosire si lucruri omenesti obisnuite, ei se linisteau si primeau cuvantul Lui.
Vedem aceasta cu deosebire in Evanghelia lui Ioan. Cand El a zis: Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat , atunci ei s-au impotrivit: Tu inca nu ai cincizeci de ani si l-ai vazut pe Avraam? (Ioan 8, 56-57).
Vezi? Ei il socoteau un simplu om. Dar El ce a facut? Iisus le-a zis: Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam. i ei au luat pietre ca sa arunce asupra Lui (Ioan 8, 58-59). i cand El vorbea mai cu de-amanuntul despre Taina Impartasirii si le-a zis: Iar painea pe care Eu voi da pentru viata lumii este Trupul Meu (Ioan 6, 51), atunci ei au raspuns: Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte? (Ioan 6, 60). i de atunci multi dintre ucenicii Sai s-au dus de la Dansul si nu au mai venit la El (Ioan 6, 66).
Spune-mi, deci, ce trebuia sa faca Domnul? Trebuia, oare, sa se tina de graiuri inalte si prin aceasta sa se departeze de la oamenii Sai si sa alunge poporul de la propovaduirea Sa? Dragostea lui Dumnezeu catre oameni nu a ingaduit aceasta. Cand El, altadata, a zis: De va pazi cineva cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac , ei I-au raspuns: Acum am cunoscut ca ai diavol. Avraam a murit, de asemenea si proorocii; si Tu zici: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va gusta moartea in veac (Ioan 8, 51-52). i trebuie, oare, sa ne miram ca multimea gandea asa, cand si cei mai mari ai poporului erau de aceeasi parere? Nicodim era unul dintre cei mai mari si foarte aplecat catre Domnul, si totusi s-a scandalizat de cuvintele lui Hristos: Cine nu se naste a doua oara din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3, 4), si, de asemenea, cugeta omeneste, intreband: Cum poate omul sa se nasca, fiind batran? (Ioan 3, 4). i ce a facut Hristos? El i-a raspuns: Daca am spus cele pamantesti si nu credeti, cum veti crede de va voi spune cele ceresti? (Ioan 3, 12).
Prin aceasta, Mantuitorul arata pricina pentru care nu vorbeste totdeauna despre nasterea Sa cea inalta si vesnica. De asemenea, tot in timpul vietii Sale, cand a facut mii de minuni si a dovedit puterea Sa, preotul cel mare s-a scandalizat de cuvintele: Veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe nori (Matei 26, 64), si si-a rupt hainele sale. Nu este de mirare daca Hristos, catre asemenea oameni, care se tarau pe pamant, vorbea despre Sine numai cu injosire.
Acestea ar fi fost de-ajuns spre a lamuri pentru ce Hristos a vorbit despre Sine cu injosire. Dar eu voiesc sa dovedesc aceasta si dimpotriva.
Pe cand ei se scandalizau si se indepartau, pentru ca Hristos vorbise despre Sine lucruri inalte, dimpotriva, cand El graia despre Sine ceva injositor si mic, ii vedeti alergand la El si primind invatatura Lui. Cei care mai inainte il parasisera, iarasi au venit cand El a zis: Eu de la Mine insumi nu fac nimic, ci precum M-a invatat Tatal, asa graiesc (Ioan 8, 28). i Evanghelistul arata ca pentru aceste cuvinte de injosire ei au crezut in El, cand zice: Acestea graind El, multi au crezut in El (Ioan 8, 30).
La fel s-a intamplat si in alte cazuri, si de aceea Domnul graia despre Sine cand omeneste, cand mai presus de om, adica despre cele care se cuvin numai lui Dumnezeu si se potrivesc cu obarsia Lui cea inalta. Aceea o face El tinand seama de slabiciunea ascultatorilor, iar aceasta ingrijindu-Se de adevarul dogmei. El nu scapa din vedere pe aceasta din urma, pentru ca nu cumva printr-o necontenita pogorare, sa se formeze la generatiile viitoare o socotinta ratacita despre vrednicia Sa. Desi El prevedea ca ei se vor scandaliza prin aceasta si se vor abate, totusi a vorbit despre Sine inalt, spre a arata ca El numai cu pogoramant a vorbit uneori despre...
Dar eu ma rusinez cand trebuie sa vorbesc despre aceasta; caci, in adevar, nu este oare de ras a voi sa dovedesti un lucru asa de clar? Nu este, oare, lucru nebunesc a intreba de este Fiul de aceeasi fiinta cu Tatal? Caci noi trebuie numai sa privim natura, spre a dobandi raspunsul. Atat cei nascuti, cat si nascatorii, cu totii sunt de aceeasi fiinta, atat la oameni, cat si la dobitoace si la plante. Voiesti tu, oare, numai la Dumnezeu a face o deosebire de la aceasta lege obsteasca? Totusi, ca sa nu se para ca egalitatea fiintei Fiului cu a Tatalui voiesc a o dovedi numai din cele pamantesti, de aceea o vom intemeia acum si cu dovezi din Biblie. i nu noi, ci necredinciosii, care se impotrivesc unui lucru asa de dovedit si adevarului, merita a fi de ras. Ei spun impotriva: Ce este oare asa de dovedit? Daca Hristos, pentru ca S-a numit Fiu al lui Dumnezeu, trebuie sa fie de aceeasi fiinta cu Dumnezeu, atunci si noi trebuie sa fim de aceeasi fiinta cu Dumnezeu, caci si noi ne numim fii ai lui Dumnezeu de catre psalmistul, Cand zice: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt (Psalmul 81, 6).
O, nebunie si cutezare! Cand noi vorbim despre slava Celui Unuia-Nascut, ei voiesc a-L pogori la propria lor injosire si zic: Inca si noi ne numim fii ai lui Dumnezeu .
Dar noi suntem departe de a fi de aceeasi fiinta cu Dumnezeu. Tu esti numit numai fiu, dar nu Unul-Nascutt, precum se numeste El. Tu nu te odihnesti in sanul Tatalui, nu esti stralucirea slavei Lui, nici chipul fiintei Lui (Evrei 1, 3).
Daca aceasta nu te convinge, ia aminte ce zice Insusi Iisus Hristos, spre a arata ca fiinta Sa intru nimic nu se deosebeste de a Tatalui Sau: Cel ce M-a vazut pe Mine, L-a vazut pe Tatal (Ioan 14, 9). Spre a arata egalitatea puterii, El zice: Eu si Tatal una suntem , si: Precum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste (Ioan 5, 21). Cand voieste a insemna egalitatea cinstirii, El zice: Ca toti sa cinsteasca pe Fiul, precum cinstesc pe Tatal (Ioan 5, 23). i aceeasi putere minunata o rosteste prin cuvintele: Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez (Ioan 5, 17). Dar necredinciosii nu socotesc aceste lamurite graiuri ale lui Hristos, ci iau vorba Fiului intr-un inteles subiectiv, zicand ca si oamenii se numesc fii ai lui Dumnezeu, si pogoara pe Hristos la propria lor injosire.
Daca tu din graiurile psalmistului: Dumnezei sunteti si fii ai Celui Preainalt , nu crezi ca Hristos este Fiu al lui Dumnezeu altfel decat tine, pentru ce nu spui ca si tu esti asemenea cu Dumnezeu, caci psalmistul zice Dumnezei sunteti ?Dar tu raspunzi: Totusi, Hristos, adeseori, a spus ca El este mai mic decat Tatal, a rugat pe Tatal pentru ceva. Daca El este de aceeasi fiinta cu Dansul si de aceeasi stapanire si putere, pentru ce roaga pe Tatal? .
In adevar, locurile aduse: Precum Tatal scoala mortii si-i inviaza, asa si Fiul pe care vrea ii inviaza si celelalte graiuri pe care le-ati auzit se par a fi in impotrivire cu faptul ca El roaga pe Tatal; insa cand eu voi spune pricina acestei rugaciuni, vi se va ridica toata indoiala.
Deci, care sunt temeiurile pentru care Hristos insusi a rostit despre Sine cu injosire si, de asemenea, Apostolii au grait despre El cu injosire? Cea dintai si de capetenie pricina este ca ei voiau a convinge atat pe cei ce traiau atunci, cat si pe oamenii cei mai de pe urma, ca El cu adevarat S-a facut om, si ca ei aveau inaintea lor nu numai umbra si chip, ci adevarul naturii omenesti.
Desi Hristos a grait multe despre Sine cu injosire, si, de asemenea, Apostolii despre Dansul, totusi satana a razvratit pe unii nenorociti a tagadui adevarata intrupare si a afirma ca El n-a luat trup cu adevarat. Ce s-ar fi intamplat si cat s-ar fi latit aceasta religie, daca Hristos n-ar fi zis acelea despre Sine?A doua pricina este slabiciunea ascultatorilor, pentru ca cei ce dintru inceput L-au vazut si L-au auzit nu puteau pricepe invataturile cele mai inalte. i aceasta nu este numai o presupunere a mea, ci o pot dovedi din Scriptura.
Cand El zicea despre Sine ceva mare si inalt, ceva ce era vrednic de slava Sa, ba inca atunci cand El declara despre Sine numai ceva mai presus de om, ei se tulburau si se scandalizau. Dar cand El graia ceva despre Sine cu injosire si lucruri omenesti obisnuite, ei se linisteau si primeau cuvantul Lui.
Vedem aceasta cu deosebire in Evanghelia lui Ioan. Cand El a zis: Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat , atunci ei s-au impotrivit: Tu inca nu ai cincizeci de ani si l-ai vazut pe Avraam? (Ioan 8, 56-57).
Vezi? Ei il socoteau un simplu om. Dar El ce a facut? Iisus le-a zis: Eu sunt mai inainte de a fi fost Avraam. i ei au luat pietre ca sa arunce asupra Lui (Ioan 8, 58-59). i cand El vorbea mai cu de-amanuntul despre Taina Impartasirii si le-a zis: Iar painea pe care Eu voi da pentru viata lumii este Trupul Meu (Ioan 6, 51), atunci ei au raspuns: Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte? (Ioan 6, 60). i de atunci multi dintre ucenicii Sai s-au dus de la Dansul si nu au mai venit la El (Ioan 6, 66).
Spune-mi, deci, ce trebuia sa faca Domnul? Trebuia, oare, sa se tina de graiuri inalte si prin aceasta sa se departeze de la oamenii Sai si sa alunge poporul de la propovaduirea Sa? Dragostea lui Dumnezeu catre oameni nu a ingaduit aceasta. Cand El, altadata, a zis: De va pazi cineva cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac , ei I-au raspuns: Acum am cunoscut ca ai diavol. Avraam a murit, de asemenea si proorocii; si Tu zici: Daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va gusta moartea in veac (Ioan 8, 51-52). i trebuie, oare, sa ne miram ca multimea gandea asa, cand si cei mai mari ai poporului erau de aceeasi parere? Nicodim era unul dintre cei mai mari si foarte aplecat catre Domnul, si totusi s-a scandalizat de cuvintele lui Hristos: Cine nu se naste a doua oara din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu (Ioan 3, 4), si, de asemenea, cugeta omeneste, intreband: Cum poate omul sa se nasca, fiind batran? (Ioan 3, 4). i ce a facut Hristos? El i-a raspuns: Daca am spus cele pamantesti si nu credeti, cum veti crede de va voi spune cele ceresti? (Ioan 3, 12).
Prin aceasta, Mantuitorul arata pricina pentru care nu vorbeste totdeauna despre nasterea Sa cea inalta si vesnica. De asemenea, tot in timpul vietii Sale, cand a facut mii de minuni si a dovedit puterea Sa, preotul cel mare s-a scandalizat de cuvintele: Veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe nori (Matei 26, 64), si si-a rupt hainele sale. Nu este de mirare daca Hristos, catre asemenea oameni, care se tarau pe pamant, vorbea despre Sine numai cu injosire.
Acestea ar fi fost de-ajuns spre a lamuri pentru ce Hristos a vorbit despre Sine cu injosire. Dar eu voiesc sa dovedesc aceasta si dimpotriva.
Pe cand ei se scandalizau si se indepartau, pentru ca Hristos vorbise despre Sine lucruri inalte, dimpotriva, cand El graia despre Sine ceva injositor si mic, ii vedeti alergand la El si primind invatatura Lui. Cei care mai inainte il parasisera, iarasi au venit cand El a zis: Eu de la Mine insumi nu fac nimic, ci precum M-a invatat Tatal, asa graiesc (Ioan 8, 28). i Evanghelistul arata ca pentru aceste cuvinte de injosire ei au crezut in El, cand zice: Acestea graind El, multi au crezut in El (Ioan 8, 30).
La fel s-a intamplat si in alte cazuri, si de aceea Domnul graia despre Sine cand omeneste, cand mai presus de om, adica despre cele care se cuvin numai lui Dumnezeu si se potrivesc cu obarsia Lui cea inalta. Aceea o face El tinand seama de slabiciunea ascultatorilor, iar aceasta ingrijindu-Se de adevarul dogmei. El nu scapa din vedere pe aceasta din urma, pentru ca nu cumva printr-o necontenita pogorare, sa se formeze la generatiile viitoare o socotinta ratacita despre vrednicia Sa. Desi El prevedea ca ei se vor scandaliza prin aceasta si se vor abate, totusi a vorbit despre Sine inalt, spre a arata ca El numai cu pogoramant a vorbit uneori despre...
