() Prima si cea mai mare provocare pe care contemporaneitatea ne-o da fiecaruia dintre noi in parte este aceea de a-L vesti pe Iisus Hristos integral, nedecupat din Scriptura numai cat le convine unora si altora, ci asa cum El Hristos Domnul ni S-a dat: frangandu-Se pentru noi si pentru mantuirea noastra. De []() Prima si cea mai mare provocare pe care contemporaneitatea ne-o da fiecaruia dintre noi in parte este aceea de a-L vesti pe Iisus Hristos integral, nedecupat din Scriptura numai cat le convine unora si altora, ci asa cum El Hristos Domnul ni S-a dat: frangandu-Se pentru noi si pentru mantuirea noastra.

De aceea, la fiecare provocare trebuie sa-i cautam si raspunsul. Eu as fi schimbat putin titlul cuvantului meu de astazi, spunand: Provocarile tanarului din Oastea Domnului la adresa contemporaneitatii. Pentru ca Mantuitorul n-a venit sa se lase provocat de contemporani. Ci a venit sa-i provoace pe contemporani, pentru a pricepe ca, mai intai, trebuie cautata Imparatia Cerurilor, si mai apoi vor fi adaugate toate celelalte pentru fiecare dintre ei in parte. ()Pentru a-L propovadui astazi pe Mantuitorul, intre contemporanii nostri de aceeasi varsta cu noi, este putin dificil. Este dificil, de exemplu, pentru un preot tanar sa poarte barba si reverenda, cand vede ca, inaintea sa, preoti batrani n-o mai fac demult. Este dificil pentru o tanara sa umble cu baticul pe cap intr-o biserica atunci cand vede ca nimeni nu misca nimic si ca, de fapt, ea pare nelalocul ei, purtandu-si baticul pe cap. Ba chiar este luata peste picior.

Este dificil, de exemplu, sa te duci pe strada cu Sfanta Scriptura in mana, pentru ca, imediat, ti se va arunca apelativul: Asta-i pocait! Da, pentru Imparatia lui Dumnezeu toti trebuie sa fim pocaiti. ()Una dintre provocarile mari care vine catre noi este aceea de a nu tacea atunci cand trebuie sa vorbim si de a nu vorbi atunci cand trebuie sa tacem. Poate ca este una dintre cele mai mari ispite care este data tinerei generatii si care pe mine, personal, ma incearca cel mai des. Pentru ca fervoarea tineretii poate ca ar fi vrut sa spuna multora multe, dar, in aceeasi vreme, intelepciunea crestina trebuie sa ne opreasca sa nu fim altceva decat facatori de pace. ()De cate ori n-ati vazut gestul cu ridicarea din umeri atunci cand se spune: A trecut cutare la baptisti!. Ei, si ce? Faca ce-o vrea! Nu-i chiar asa. Pentru ca inaintea lui Dumnezeu toti am depus marturie ca ne vom duce o turma si un pastor. Pentru ca inaintea lui Dumnezeu am marturisit toti ca vom urma neabatut atat Sfanta Scriptura, cat si scrierile Sfintilor Parinti, cat si pe ale Parintelui Iosif Trifa. Oare mai este asa acum, cand, de fiecare data, ridicam din umeri aproape indiferenti, vazand valuri care vin catre noi si noi nu mai facem nimic sa iesim inainte? Indiferenta fata de ceilalti, dar mi-e teama ca, uneori, indiferenta aceasta si lenea aceasta se manifesta si in raport cu noi. Pentru ca parca ne-am lenevit sa mai citim din Scriptura, parca prea ne-a luat curentul de jur-imprejurul nostru si ne-am lenevit sa mai citim macar scrierile editate de Oastea Domnului. Ce sa mai vorbim de Acte Martirice sau de Sfinti Parinti, care tulbura mintile tinerilor!?Fratilor, generatia noastra este chemata la altceva decat marturie in beciurile comuniste. Dumnezeu nu ne-a randuit sa fim noi mucenicii neamului romanesc. Dar ne-a randuit cununa cealalta, cununa de invatatori ai neamului romanesc, cununa de impreuna-invatatori cu preotii pentru neamul romanesc. Sau, daca vreti, cununa de impreuna-invatatori cu toti invatatorii neamului romanesc. Nu mai merge cu limitari de limbaj! Nu mai merge cu teama de-a nu spune adevarul si de-a te vesti crestin in societatea in care traiesti.

Nu aveti niciodata senzatia ca va e teama cateodata ca sunteti ostasi? Ca, atunci cand vi se aduce sau se aduce cate o duritate la adresa Bisericii ne facem mici, ne strangem ca aricii De ce? Spunem: Din smerenie! Nu e adevarat! Nu gasim cuvant de raspuns, pentru ca n-am cerut de la Domnul niciodata cuvant de raspuns bun. Sau, cand l-am cerut, l-am cerut numai pentru lucrurile care ne priveau pe noi personal. Ori nu se poate sa sufere degetul mic de la mana stanga si capul sa nu simta! Nu se poate sa sufere ultimul roman din Biserica Ortodoxa Romana si sa nu sufere Capul Bisericii, Care este Hristos. Cum nu se poate sa nu pricepem, o data pentru totdeauna, ca suferintele Mantuitorului se regasesc in suferintele celor din jurul nostru. i aceasta este una din marile provocari ale contemporaneitatii la adresa tineretului din Oastea Domnului.

Intr-o lume care nu mai vrea sa recunoasca in Hristos pe Mantuitorul, noi suntem chemati sa-L identificam pe Iisus Hristos drept Domn si Dumnezeu. ()Este normal ca, daca ii spui unui tanar: Nu folosi mijloace anticonceptive, pentru ca esti in pacat, se uita la tine asa ca tu ai luat-o razna: Tanar de varsta mea si nu stii sa gandesti la asa ceva? Daca ii spui unui tanar de varsta ta ca mai bine ii este omului a rosti un Doamne, miluieste! , decat o mie de cantece in limba engleza, sta si se uita la tine si iarasi duce mana catre frunte intrebandu-se daca mai esti normal. Daca ii spui unui elev de liceu ca este mai bine de o mie de ori sa invete bine limba romana decat sa invete limba engleza si limba franceza, pentru a se descurca undeva, intr-un Occident care ne asteapta cu bratele deschise (vorba vine!), iarasi se uita la tine mirat si-ti raspunde in engleza ca el nu mai pricepe de mult limba romana. ()A fi contemporan cu ceilalti inseamna sa pricepem ca adevarata bogatie a Bisericii nu sunt nici candelabrele, nici...