NECESITATEA SMERENIEI PENTRU CREŞTINI
Virtutea contrarie mandriei este smerenia. i cu cat este de abjecta si netrebnica mandria, cu atat este mai placuta si mai iubita de Dumnezeu smerenia. Marele si inaltul Dumnezeu nu priveste la nimic asa de milostiv ca la inima smerita si induiosata. De aceea, si Maica Domnului cea preasfanta vorbeste despre sine: ca a cautat []Virtutea contrarie mandriei este smerenia. i cu cat este de abjecta si netrebnica mandria, cu atat este mai placuta si mai iubita de Dumnezeu smerenia. Marele si inaltul Dumnezeu nu priveste la nimic asa de milostiv ca la inima smerita si induiosata. De aceea, si Maica Domnului cea preasfanta vorbeste despre sine: ca a cautat spre smerenia roabei Sale (Luca 1, 48).
Cand mandria paraseste pe om, atunci intra in el smerenia, si, cu cat scade mandria, cu atat mai mult creste smerenia. Intunericul pleaca si se face lumina. Cand ne judecam pe noi insine si ne recunoastem saracia si blestematia noastra, atunci vom avea destule pricini pentru smerenie. Ne nastem goi si plangand; traim in saracie, nevoi si pacate; murim cu frica, teama si suspine; ne ingropam in pamant. Aici nu se vede unde este bogatul, unde cersetorul, unde este nobilul si unde omul de rand, unde este stapanul si unde este robul, unde zace inteleptul si unde nechibzuitul. Toti ne vom egala acolo, caci ne vom transforma toti in pamant. Atunci de ce se mandreste pamantul si scrumul?Iubiti crestini! Sa ne cunoastem saracia si ticalosia si sa ne smerim sub mana tare a lui Dumnezeu, ca El sa ne inalte la timpul cuvenit (I Petru 5, 6). Sa cunoastem, iubitilor, ca ne numim crestini de la Hristos cel bland si smerit cu inima. E rusinos si...
Cand mandria paraseste pe om, atunci intra in el smerenia, si, cu cat scade mandria, cu atat mai mult creste smerenia. Intunericul pleaca si se face lumina. Cand ne judecam pe noi insine si ne recunoastem saracia si blestematia noastra, atunci vom avea destule pricini pentru smerenie. Ne nastem goi si plangand; traim in saracie, nevoi si pacate; murim cu frica, teama si suspine; ne ingropam in pamant. Aici nu se vede unde este bogatul, unde cersetorul, unde este nobilul si unde omul de rand, unde este stapanul si unde este robul, unde zace inteleptul si unde nechibzuitul. Toti ne vom egala acolo, caci ne vom transforma toti in pamant. Atunci de ce se mandreste pamantul si scrumul?Iubiti crestini! Sa ne cunoastem saracia si ticalosia si sa ne smerim sub mana tare a lui Dumnezeu, ca El sa ne inalte la timpul cuvenit (I Petru 5, 6). Sa cunoastem, iubitilor, ca ne numim crestini de la Hristos cel bland si smerit cu inima. E rusinos si...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului