Meditaţii la Apostolul din duminica a 4-a după Rusalii – Romani 6, 18-23 –
Traian DORZ Versetul 18 Robi ai neprihanirii Pe vremea cand Sfantul Pavel scria aceste lucruri, in lume stapanea inca legea robiei, care statornicea dreptul de viata si de moarte al stapanilor asupra acelora care se vandusera robi ai lor. O data ce un om a ajuns robul unui stapan, acel rob era pe totdeauna proprietatea []Traian DORZVersetul 18 Robi ai neprihaniriiPe vremea cand Sfantul Pavel scria aceste lucruri, in lume stapanea inca legea robiei, care statornicea dreptul de viata si de moarte al stapanilor asupra acelora care se vandusera robi ai lor.
O data ce un om a ajuns robul unui stapan, acel rob era pe totdeauna proprietatea stapanului, ca o vita a aceluia sau ca o unealta a lui Stapanul putea sa-i faca orice voia, fara ca robul sa i se poata impotrivi sau sa-i ceara vreun drept ori vreo socoteala.
Numai daca se gasea cineva care sa dea pentru el pretul de rascumparare, atunci ar mai fi fost o izbavire Altfel, nu! Daca totusi se gasea unul sa dea acel pret, fostul rob trecea in stapanirea noului proprietar, care daduse pentru el pretul rascumpararii. Iar acum el trecea cu toata viata si puterea lui in slujba noului stapan.
Sfantul Pavel foloseste acest fel de vorbire ca un exemplu pentru ceea ce a facut Mantuitorul nostru Iisus Hristos pentru noi, rascumparandu-ne din robia pacatului in care zaceam, cu pretul cel scump al Sangelui Sau varsat pe Cruce pentru noi si in locul nostru.
Astfel, prin acel mare Pret dat Dreptatii Dumnezeiesti care ne osandea, dat pacatului care ne robise, dat Legii si poruncilor ei care stateau impotriva noastra pentru incalcarea lor, prin acel mare Pret, Domnul Iisus a devenit Unicul si Scumpul nostru Stapan.
Acum este normal sa-L iubim si sa-L slujim cu toata puterea inimii noastre pe Domnul si Mantuitorul nostru! Numarul binefacerilor Sale fata de noi este nesfarsit.
Starea in care ne-a adus rascumpararea Lui este o infiere dumnezeiasca. Nu niste robi ne-a facut El, ci niste fii iubiti si scumpi lui Dumnezeu, Tatal Sau, Care prin El ne-a infiat si pe noi, atragand asupra noastra, din partea Lui, nu numai toata dragostea Tatalui, ci si toate bogatiile binecuvantarilor Sale.
Apoi, Rascumparatorul nostru Iubit a facut sa fim socotiti vrednici de increderea lui Dumnezeu si, astfel, sa ne ia impreuna-lucratori cu El la opera mareata si vesnica a mantuirii sufletelor, a propovaduirii Evangheliei Sale marete si a venirii Imparatiei Lui fericite.
In felul acesta, noi nu mai suntem doar niste robi, chiar fericiti, de data asta. Ci devenim niste colaboratori, niste prieteni, niste asociati ai lui Dumnezeu. Domnul Iisus a spus odata ucenicilor Sai: Nu va mai numesc robi, fiindca robul nu stie ce face stapanul sau, ci va numesc prietenii Mei, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu (Ioan 15, 15).
Iata in cat de fericita robie-infiere am fost stramutati noi prin dragostea rascumparatoare a Domnului si Stapanului nostru iubit, Iisus Hristos. i iata la cat de mult ne indatoreaza pe noi harul acestei stari de negraita stralucire, fata de ElVersetul19 Sa ajungeti la sfintirea voastra Sa ajungem mereu...
O data ce un om a ajuns robul unui stapan, acel rob era pe totdeauna proprietatea stapanului, ca o vita a aceluia sau ca o unealta a lui Stapanul putea sa-i faca orice voia, fara ca robul sa i se poata impotrivi sau sa-i ceara vreun drept ori vreo socoteala.
Numai daca se gasea cineva care sa dea pentru el pretul de rascumparare, atunci ar mai fi fost o izbavire Altfel, nu! Daca totusi se gasea unul sa dea acel pret, fostul rob trecea in stapanirea noului proprietar, care daduse pentru el pretul rascumpararii. Iar acum el trecea cu toata viata si puterea lui in slujba noului stapan.
Sfantul Pavel foloseste acest fel de vorbire ca un exemplu pentru ceea ce a facut Mantuitorul nostru Iisus Hristos pentru noi, rascumparandu-ne din robia pacatului in care zaceam, cu pretul cel scump al Sangelui Sau varsat pe Cruce pentru noi si in locul nostru.
Astfel, prin acel mare Pret dat Dreptatii Dumnezeiesti care ne osandea, dat pacatului care ne robise, dat Legii si poruncilor ei care stateau impotriva noastra pentru incalcarea lor, prin acel mare Pret, Domnul Iisus a devenit Unicul si Scumpul nostru Stapan.
Acum este normal sa-L iubim si sa-L slujim cu toata puterea inimii noastre pe Domnul si Mantuitorul nostru! Numarul binefacerilor Sale fata de noi este nesfarsit.
Starea in care ne-a adus rascumpararea Lui este o infiere dumnezeiasca. Nu niste robi ne-a facut El, ci niste fii iubiti si scumpi lui Dumnezeu, Tatal Sau, Care prin El ne-a infiat si pe noi, atragand asupra noastra, din partea Lui, nu numai toata dragostea Tatalui, ci si toate bogatiile binecuvantarilor Sale.
Apoi, Rascumparatorul nostru Iubit a facut sa fim socotiti vrednici de increderea lui Dumnezeu si, astfel, sa ne ia impreuna-lucratori cu El la opera mareata si vesnica a mantuirii sufletelor, a propovaduirii Evangheliei Sale marete si a venirii Imparatiei Lui fericite.
In felul acesta, noi nu mai suntem doar niste robi, chiar fericiti, de data asta. Ci devenim niste colaboratori, niste prieteni, niste asociati ai lui Dumnezeu. Domnul Iisus a spus odata ucenicilor Sai: Nu va mai numesc robi, fiindca robul nu stie ce face stapanul sau, ci va numesc prietenii Mei, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu (Ioan 15, 15).
Iata in cat de fericita robie-infiere am fost stramutati noi prin dragostea rascumparatoare a Domnului si Stapanului nostru iubit, Iisus Hristos. i iata la cat de mult ne indatoreaza pe noi harul acestei stari de negraita stralucire, fata de ElVersetul19 Sa ajungeti la sfintirea voastra Sa ajungem mereu...
