i pe cand mergeau ei, Iisus a intrat intr-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit in casa ei. i ea avea o sora ce se numea Maria, care, asezan du se la picioarele Domnului, a sculta cuvantul Lui. Iar Marta se silea cu multa slujire si, apro piindu-se, a zis: Doam ne, au nu socotesti ca sora [] i pe cand mergeau ei, Iisus a intrat intr-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit in casa ei. i ea avea o sora ce se numea Maria, care, asezan du se la picioarele Domnului, a sculta cuvantul Lui. Iar Marta se silea cu multa slujire si, apro piindu-se, a zis: Doam ne, au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc? Spune-i deci sa-mi ajute. i raspunzand, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te ingrijesti si pentru mul te te silesti; dar un lucru trebuie: caci Ma ria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea (Lc. 10, 38-42).

Cele doua surori, Marta si Maria, stau inaintea noastra cu o adanca invatatura sufleteasca. Marta si Maria inchipuie cele doua parti din viata noastra: grija de cele sufletesti si grija de cele trecatoare. In viata noastra, fiecare din noi avem o parte a Mariei si o parte a Martei. Grija de cele sufletesti este partea Mariei, iar grija de cele trecatoare este partea Martei. Aceste doua surori trebuie sa traiasca in buna intelegere. Evanghelia nu mustra munca si alergarea dupa cele trecatoare si de lipsa traiului vietii. Iisus n-a mustrat-o pe Marta pentru ca alerga in lucrul ei, ci a mustrat-o pentru ca o chema pe Maria sa se ridice de la picioarele Lui. Mantuitorul zicea: Mar to, Marto, spre mul te te silesti adica bine faci ca esti har nica, dar iti mai trebuie ceva; iti trebuie si tie partea cea buna pe care si-a ales-o Maria, alt cum n-ajunge nimic toata harnicia si aler garea taAsa e si cu noi. Traind in lume, trebuie sa ne ingrijim si de cele trecatoare ale traiului. Ele ni s au dat o data cu testamentul lasat lui Adam: in sudoarea fetei tale iti vei castiga painea. Dar pacatul se iveste atunci cand grijile cele trecatoare le inghit pe cele sufletesti; cand Marta biruie pe Maria. E buna partea Martei din viata noastra: harnicia, munca, truda, strangerea de averi, dar e rau cand Marta nu lasa pe Maria sa stea la picioarele Domnului. E rau cand grijile cele lumesti le inghit pe cele sufletesti, cand Marta biruie pe Maria.

Intre cele doua surori, Marta si Maria, a fost o mica neintelegere si Mantuitorul a facut pace intre ele, aratand ca Marta trebuie sa se aplece spre partea cea buna a Mariei, sa fie supusa ei. In acest fel trebuie impacate si in viata noastra partea Mariei si partea Martei, grijile cele sufletesti cu cele trecatoare.

O cumpana dreapta si inteleapta trebuie sa fie intre grijile cele sufletesti si cele trecatoare.

O intelegere dreapta si inteleapta trebuie sa fie intre cele doua surori din viata noastra: intre Marta, cu gri jile vietii trecatoare, si Maria, cu grijile vietii cele vesnice. Cumpana celor sufletesti trebuie sa traga totdeauna si sa ne atraga spre grija de suflet. Marta trebuie sa asculte totdeauna de Maria.

Insa, vai, in viata celor mai multi oameni aceasta cumpana este stricata.

In viata celor mai multi oameni cele doua surori se cearta intreolalta. Marta nu lasa pe Maria sa stea la picioarele lui Iisus; grijile cele lumesti si trecatoare le inghit pe cele sufletesti, Marta biruie pe Maria.

O, ce lucru dureros se vede intre crestinii de azi! Partea Mariei, partea Domnului, partea sufletului e partea cea mai slaba, asa dupa cum Cain a ales din hambarul sau bucatele cele mai slabe pentru partea Domnului.

De cand eram preot la tara, mi-aduc aminte ca foar te multi credinciosi se scapau de banii cei rai cumparand pe ei lumanari sau aruncandu-i in discul bisericii. Asa e si cu partea Domnului din viata celor mai multi oameni. Partea Mariei din viata celor mai multi oameni sunt cele cateva cruci ce le fac in graba mare seara si dimineata. Cei mai multi cred ca se pot plati de aceasta parte aruncand pentru partea Domnului cate un Tatal nostru sau o rugaciune facuta cu graba. Imparatia lui Dumnezeu se poate cumpara numai cu o viata pusa si traita in slujba Domnului.

Eu am cunoscut o femeie care era biruita de Mar ta chiar si cand mergea la biserica. Lucra si alerga forfota duminica dimineata pana la ora zece si apoi se repezea putin si la slujba; se ruga in graba...