S-a întâmplat în 8 martie 1896
S-a intamplat in 8 martie 1896 . S-a nascut Zavaidoc, cel mai cunoscut lautar roman al perioadei interbelice (m. 1945). Marin Teodorescu, pe numele sau real, s-a nascut la Pitesti, fiind fiul vestitului lautar Tanase Teodorescu si al Constandinei. Toti copiii au mostenit talentul muzical din familie, atat Marin, cat si fratele sau Vasile, dar si cele doua surori ale lor, Maria si Zoe. Ziarele vremii scriau ca Tanase canta la tambal de plangeau si surzii si alinta cu vioara urechile obisnuitilor de prin carciumi .
Cand Zavaidoc a implinit 14 ani, el si fratii sai au ramas orfani de tata, si, cu toate ca era cel mai mic dintre copii, s-a vazut in postura de a asigura resurse financiare pentru familia sa. Marin, impreuna cu Vasile si Zoe, pleaca la Bucuresti si incheaga un taraf, in care Marin canta la chitara, Vasile la vioara, iar Zoe la acordeon, formatie care avea sa capete ulterior numele Fratii Zavaidoc .
La 3 octombrie 1916, Marin pleaca in armata, iar peste doi ani se inroleaza voluntar, impreuna cu fratele sau Vasile, in Regimentul 44 Infanterie, care participa la Primul Razboi Mondial. In aceasta perioada, ii incanta cu muzica sa lautareasca pe ofiterii din serviciul militar, generalul Traian Mosoiu un mare iubitor al muzicii populare romanesti botezindu-l pe Marin cu supranumele de Zavaidoc , de la vechiul regionalism zavaidoaca , care se dorea echivalentul unui om vesel si pus pe sotii, zurbagiu, nabadaios.
Apoi cutreiera spitalele, alaturi de George Enescu si cantareata de opera Elena Zamora, aducand ranitilor din razboi putina alinare. In anul 1919, Zavaidoc facea parte din trupele romane care au ocupat Budapesta. Dupa razboi se stabileste definitiv la Bucuresti unde primeste lectii de canto, mai intai de la profesorul Dimitrie Cutavas, apoi de la tenorul Operei Romane Dumitru Mihailescu-Toscani si, ulterior, bucurandu-se chiar de indrumarea baritonului Petre Stefanescu-Goanga.
Taraful Zavaidoc si-a reluat activitatea artistica, lor alaturandu-li-se mai tarziu si sotul Zoiei, grecul Tanase Perlidius, care canta la clarinet. La scurta vreme, muzica tarafului a ajuns renumita in toata tara, dar si peste hotare.
In anii 1925-1926 Zavaidoc a semnat primul contract, cu Casa de discuri Columbia, imprimand apoi peste 30 de discuri vinil, albume in care erau interpretate melodii precum vestitul Cantec al lui Zavaidoc , care i-au adus castiguri de milioane de lei, apoi De cand m-a aflat multimea , Dragostea e ca o raie , oaie verde spic de grau , Marie si Marioara , sau Pe deal, pe la Cornatel .
Zavaidoc avea o pasiune pentru muzica lautareasca interpretata in localurile bucurestene, in care era mai aproape parca de inimile publicului, iar acestia erau extrem de impresionati de modalitatea divina de interpretare a acestuia. In carciumile Visoiu , la Kiseleff , Carpati , sau La cotitura , in gradinile de vara sau La Marita Bortoasa , Zavaidoc aducea fericire in sufletele clientilor, rupea inimile admiratoarelor si atenta la finantele patronilor. Bucurestiul acelor ani intrase in febra muzicii magnifice al lui Zavaidoc.
Se spune ca localul Ciresica de langa Gradina Cismigiu, celebru pentru protipendada vremii, ajunsese sa fie atat de cunoscut datorita muzicii lui Zavaidoc, incat calatorii cu tramvaiul denumeau statia dupa supranumele celebrului muzicant. Cariera lui Zavaidoc nu s-a limitat la spatiul romanesc, el fiind adus, cu onorarii generoase, sa cante pentru clientii multor restaurante din Ungaria, Bulgaria, Franta si Cehoslovacia.
Apogeul careierei sale artistice a fost participarea, alaturi de orchestra lui Grigoras Dinicu, in delegatia Romaniei la Expozitia Universala de la Paris, din anul 1937, care reunea crema artistica a intregii planete. Trebuie spus ca celebritatea sa in domeniul muzicii...