Isaia 7, 14
Dupa Evanghelia de la Matei (1, 23), atunci cand ii vesteste dreptului Iosif minunea zamislirii de la Duhul Sfant a lui Hristos, arhanghelul ii aduce ca argument profetia din Isaia 7, 14: Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel . La acest citat, evanghelistul adauga explicarea numelui []Dupa Evanghelia de la Matei (1, 23), atunci cand ii vesteste dreptului Iosif minunea zamislirii de la Duhul Sfant a lui Hristos, arhanghelul ii aduce ca argument profetia din Isaia 7, 14: Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel . La acest citat, evanghelistul adauga explicarea numelui profetic Emanuel: care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu .
Din textul mateian este absolut clar ca pentru evanghelist ca si, desigur, pentru intreaga Biserica a epocii apostolice Maica Domnului este pur si simplu Fecioara. Este limpede, si de aici, ca crestinii de la inceput, cei care o cunoscusera personal pe Maica Domnului, stiau ca, pe de o parte, ea L-a nascut pe Mantuitorul prin umbrirea Duhului Sfant, iar pe de alta parte, ca a ramas pururea fecioara. Asa stand lucrurile, ei nu puteau sa nu faca legatura intre aceasta realitate si profetia din Isaia 7, 14.
Evanghelistul citeaza profetia dupa textul Septuagintei, adica al traducerii in greceste a Vechiului Testament realizata de invatati evrei la Alexandria (Egipt), inainte de inceputul erei crestine (incepand cu secolul III inainte de Hristos). Aceasta traducere se numeste a celor 70 (in latineste: Septuaginta, notata LXX) deoarece, dupa o veche traditie, ea ar fi fost realizata de 70 de invatati evrei convocati in acest scop la Alexandria de catre regele Ptolemeu. Din intreg Noul Testament rezulta ca aceasta traducere greceasca a Scripturii vechi, iar nu textul ebraic, a fost imbratisata de Biserica primara ca Biblia sa. Ori, in Septuaginta, la Isaia 7, 14, cea care va lua in pantece si va naste este numita fecioara (gr.: parthenos).
Vazand ca aici, ca si in alte locuri, traducerea din Septuaginta sustine interpretarea crestina a Vechiului Testament, adica aplicarea textelor Scripturii vechi la Hristos si la lucrarea Sa de mantuire, evreii necredinciosi au dezavuat Septuaginta, care, asa cum am spus, constituia de fapt o realizare a iudaismului precrestin. In sec. II dupa Hristos, Aquila si Teodotion au realizat noi traduceri ale Vechiului Testament in limba greaca, de foarte slaba calitate, dar care sa fie pe placul evreilor neconvertiti la Hristos. In aceste traduceri, ebraicul haalmah din Isaia 7, 14 nu mai este redat prin parthenos (= fecioara), ci prin neanis (=tanara). Acest mod de intelegere a textului va fi aparat cu tarie de iudei, impotriva crestinilor. Astfel, de pilda, disputa in jurul acestui text ocupa un loc larg in Dialogul cu iudeul Tryfon al Sfantului Iustin Martirul (cap. LXVI si urm., in vol. Apologeti de limba greaca, col. Parinti si scriitori bisericesti , 2, Bucuresti, 1980, p. 169 si urm.). Lucrarea a fost scrisa pe la anul 150. Iudeul Tryfon zice: In Scriptura nu este scris: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu, ci: Iata, tanara va lua in pantece si va naste fiu si adauga pe linia interpretarii rabinice anticrestine a textului respectiv ca aceasta profetie a lui Isaia s-a implinit prin nasterea din tanara sotie a lui Ahaz a viitorului rege Ezechia (cap. LXVII, p. 170). Asadar, dupa aceasta interpretare, in Isaia 7, 14 nu este, nicidecum, vorba de o profetie mesianica, ci de una care avea in vedere un eveniment apropiat din viata regelui Ahaz, caruia profetul ii adresa aceste cuvinte. Respingand aceasta obiectiune, Sf. Iustin arata ca iudeii au indepartat multe alte locuri din traducerea Septuagintei (cap. LXVI LXXI).
Pana astazi iudeii sustin aceeasi interpretare a lui haalmah din Isaia 7, 14. Intr-o traducere recenta a Scripturii ebraice in limba engleza (Tanakh. A New Translation of the Holy Scriptures According to the Traditional Hebrew Text, The Jewish Publication Society, Philadelphia-New York-Jerusalem, 1985) termenul respectiv...
Din textul mateian este absolut clar ca pentru evanghelist ca si, desigur, pentru intreaga Biserica a epocii apostolice Maica Domnului este pur si simplu Fecioara. Este limpede, si de aici, ca crestinii de la inceput, cei care o cunoscusera personal pe Maica Domnului, stiau ca, pe de o parte, ea L-a nascut pe Mantuitorul prin umbrirea Duhului Sfant, iar pe de alta parte, ca a ramas pururea fecioara. Asa stand lucrurile, ei nu puteau sa nu faca legatura intre aceasta realitate si profetia din Isaia 7, 14.
Evanghelistul citeaza profetia dupa textul Septuagintei, adica al traducerii in greceste a Vechiului Testament realizata de invatati evrei la Alexandria (Egipt), inainte de inceputul erei crestine (incepand cu secolul III inainte de Hristos). Aceasta traducere se numeste a celor 70 (in latineste: Septuaginta, notata LXX) deoarece, dupa o veche traditie, ea ar fi fost realizata de 70 de invatati evrei convocati in acest scop la Alexandria de catre regele Ptolemeu. Din intreg Noul Testament rezulta ca aceasta traducere greceasca a Scripturii vechi, iar nu textul ebraic, a fost imbratisata de Biserica primara ca Biblia sa. Ori, in Septuaginta, la Isaia 7, 14, cea care va lua in pantece si va naste este numita fecioara (gr.: parthenos).
Vazand ca aici, ca si in alte locuri, traducerea din Septuaginta sustine interpretarea crestina a Vechiului Testament, adica aplicarea textelor Scripturii vechi la Hristos si la lucrarea Sa de mantuire, evreii necredinciosi au dezavuat Septuaginta, care, asa cum am spus, constituia de fapt o realizare a iudaismului precrestin. In sec. II dupa Hristos, Aquila si Teodotion au realizat noi traduceri ale Vechiului Testament in limba greaca, de foarte slaba calitate, dar care sa fie pe placul evreilor neconvertiti la Hristos. In aceste traduceri, ebraicul haalmah din Isaia 7, 14 nu mai este redat prin parthenos (= fecioara), ci prin neanis (=tanara). Acest mod de intelegere a textului va fi aparat cu tarie de iudei, impotriva crestinilor. Astfel, de pilda, disputa in jurul acestui text ocupa un loc larg in Dialogul cu iudeul Tryfon al Sfantului Iustin Martirul (cap. LXVI si urm., in vol. Apologeti de limba greaca, col. Parinti si scriitori bisericesti , 2, Bucuresti, 1980, p. 169 si urm.). Lucrarea a fost scrisa pe la anul 150. Iudeul Tryfon zice: In Scriptura nu este scris: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu, ci: Iata, tanara va lua in pantece si va naste fiu si adauga pe linia interpretarii rabinice anticrestine a textului respectiv ca aceasta profetie a lui Isaia s-a implinit prin nasterea din tanara sotie a lui Ahaz a viitorului rege Ezechia (cap. LXVII, p. 170). Asadar, dupa aceasta interpretare, in Isaia 7, 14 nu este, nicidecum, vorba de o profetie mesianica, ci de una care avea in vedere un eveniment apropiat din viata regelui Ahaz, caruia profetul ii adresa aceste cuvinte. Respingand aceasta obiectiune, Sf. Iustin arata ca iudeii au indepartat multe alte locuri din traducerea Septuagintei (cap. LXVI LXXI).
Pana astazi iudeii sustin aceeasi interpretare a lui haalmah din Isaia 7, 14. Intr-o traducere recenta a Scripturii ebraice in limba engleza (Tanakh. A New Translation of the Holy Scriptures According to the Traditional Hebrew Text, The Jewish Publication Society, Philadelphia-New York-Jerusalem, 1985) termenul respectiv...
