Pâine şi peşte
PR. PROF. DR. VASILE MIHOC Predica la Duminica a VIII-a dupa Rusalii Evanghelia de la Matei 14,14-22 14 i iesind, a vazut multime mare si I S-a facut mila de ei si a vindecat pe bolnavii lor. 15 Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: locul este pustiu si []PR. PROF. DR. VASILE MIHOCPredica la Duminica a VIII-a dupa RusaliiEvanghelia de la Matei 14,14-2214 i iesind, a vazut multime mare si I S-a facut mila de ei si a vindecat pe bolnavii lor. 15 Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: locul este pustiu si vremea iata a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mancare. 16 Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance. 17 Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti. 18 i El a zis: Aduceti-Mi-le aici. 19 i poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor. 20 i au mancat toti si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline. 21 Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. 22 i indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor. 1. Ca un nou Moise. Evanghelia acestei Duminici ne infatiseaza una dintre marile minuni savarsite de Mantuitorul. Anume, o minune asupra naturii. Cu cinci paini si doi pesti, El a hranit o mare multime de oameni. Minunea era de netagaduit. Locul pustiu, putinatatea mijloacelor, multimea martorilor, cele douasprezece cosuri de faramituri, toate arata ca a fost vorba de o minune evidenta si concreta, o minune care vine sa confirme o data mai mult puterea dumnezeiasca a Mantuitorului.
Acesta este primul aspect care se cuvine subliniat in pericopa acestei Duminici.
Exista insa si un al doilea aspect. Este vorba de multiplele conotatii simbolice ale minunii, pe care relatarile evanghelice le pun in valoare cu mare claritate, si mai ales de evidenta simbolistica euharistica a minunii.
Intr-adevar, Evanghelia acestei Duminici, istorisind saturarea unei mari multimi de oameni, arata puterea dumnezeiasca a Mantuitorului. Minunea are unele precedente si reflecta unele trimiteri clare la minuni asemanatoare din Vechiul Testament. Astfel, ea ni-L infatiseaza pe Hristos ca pe noul Moise. Caci, intr-adevar, exista un evident paralelism intre minunea hranirii cu mana a israelitilor in pustie de catre Moise (Ies 16; Deut 8,3.16; Ps 77,24-25.29; 104,39; Intel Sol 16,20-26) si inmultirea painilor de catre Hristos (cf. In 6,31 si urm.). La fel, exista un paralelism intre aceasta minune si cea savarsita de proorocul Elisei care, cu douazeci de paini (turte) de orz si cu putin grau, a saturat o suta de oameni si a mai si ramas (IV Regi 4,42-44). Dar Moise si Elisei sunt numai slugi , adica mijlocitori umani ai minunilor, al caror savarsitor este, de fapt, Dumnezeu. Iisus insa este El Insusi savarsitorul minunii, ca Fiul Dumnezeu si Dumnezeu adevarat (cf. Evrei 3,5-6).2. Imprejurarile minunii inmultirii painilor. Minunea a avut loc intr-un loc singuratic (v. 13). Iisus tocmai fusese vestit de uciderea Sfantului Ioan Botezatorul. Adanc intristat, a voit sa Se retraga departe de multime, impreuna cu ucenicii Sai. Au plecat, deci, cu corabia si s-au indreptat spre tarmul nord-estic al Marii Tiberiadei. Sfantul Luca (Lc 9,10; cf. Mc 6,45) precizeaza ca au tras intr-un loc pustiu, aproape de cetatea numita Betsaida, situata pe tarmul stang al Iordanului, aproape de varsarea sa in mare.
N-au putut insa afla singuratatea pe care o cautasera. Afland de plecarea lui Iisus, o mare multime de oameni, urmarind cu privirea traseul corabiei, s-a deplasat de-a lungul tarmului in aceeasi directie cu ea, astfel incat, atunci cand a coborat pe tarm, Iisus a fost intampinat de aceasta multime. O mila adanca L-a cuprins pe Iisus, vazand pe toti acesti oameni care alergasera dupa El. Sfantul Matei zice numai ca I s-a facut mila de ei (v. 14). Sfantul Marcu insa ne spune mai mult: I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor (Mc 6,34). O mentiune asemanatoare gasim si la Matei, dar intr-un context diferit: i vazand multimile, I s-a facut mila de ele, ca erau necajite si ratacite ca niste oi fara pastor (Mt 9,36). Prin aceste cuvinte sunt stigmatizati pe veci pastorii necredinciosi si nevrednici din pricina carora poporul ales de Dumnezeu a ajuns la o stare atat de nenorocita. O aspra mustrare a acestor pastori, care s-au pastorit pe ei insisi , in loc sa pastoreasca turma care le-a fost incredintata, aflam inca in proorocia lui Iezechiel (34,1 si urm.), unde Dumnezeu anunta si pedeapsa aspra care-i asteapta. i anunta totodata ca El Insusi Se va face Pastorul oilor Sale (34,11 si urm.).
Acum aceasta profetie s-a implinit. Fiul lui Dumnezeu vine la oile Sale plin de mila fata de parasirea si de necazurile lor. Tot ce face pentru aceasta multime care alearga dupa El, face din mila. Mila Domnului pentru multime zice Sfantul Ioan Gura de Aur este pricina vindecarilor savarsite atunci. Mila adanca si covarsitoare (Omilii la Matei, in: Sfantul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea a treia, trad. de Pr. D. Fecioru, PSB 23, Bucuresti, 1994, p. 567). Din mila, Domnul a vindecat pe bolnavii lor (Mt 14, 14). Sfantul Marcu ne spune si ca a inceput sa-i invete multe , pana ce s-a facut tarziu (6,34-35). Sfantul Luca mentioneaza amandoua aceste lucrari savarsite de Mantuitorul, precizand, despre cea din urma, ca le vorbea despre Imparatia lui Dumnezeu (Lc 9,11).
Iata ca oile cele ratacite ale casei lui Israel au acum un Pastor! A venit la ele Pastorul Cel fagaduit! El le calauzeste pe calea mantuirii, prin invatatura Sa dumnezeiasca, dar le vindeca si suferintele trupesti! Cat de fericiti erau acum toti acesti oameni adunati in jurul Pastorului Celui Bun (In 10,1 si urm.)! N-au simtit cum trece ziua si se face tarziu, nu s-au gandit ca sunt atat de departe de casele lor, nici ca nu mancasera toata ziua si ca nici nu luasera de mancare cu ei.3. Dati-le voi sa manance . De aceasta situatie se arata insa ingrijorati ucenicii. Ei Ii atrag atentia Mantuitorului si-I cer sa dea drumul multimilor, ca sa se duca in sate si sa-si cumpere de mancare (v. 15). Pentru ca se arata si acum putin credinciosi (cf. Mt 14,31), Domnul le da o lectie: daca se ingrijoreaza, atunci sa le dea ei sa manance. Ei raspund ca nu au decat cinci paini (de fapt cinci turte, cum se facea in mod obisnuit painea in casele evreiesti) si doi pesti. Relatarea paralela de la Ioan precizeaza ca aceste paini erau de orz si ca ele nu apartineau, de fapt, ucenicilor, ci unui baiat din multime (In 6,9), care se vede, insa, ca le-a oferit bucuros cand a auzit ca ucenicii intreaba de paini. Dar ce erau acestea la atatia oameni? Sfantul Marcu (6,37; cf. In 6,7) noteaza ca, la cuvantul lui Iisus de a le da ei oamenilor sa manance, ucenicii au raspuns: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance? Suma este foarte mare. Un dinar era plata unui muncitor agricol pentru o zi de munca; iar dupa un text rabinic din Misna, ratia zilnica de paine pentru o persoana costa a douasprezecea parte dintr-un dinar (cf. La Bible, traduction oecum nique, ed. a 5-a, Cerf, Paris, 1994, p. 2406, nota t). Vorbind de aceasta suma atat de mare, ei isi arata nu numai neputinta de a rezolva problema, ci si putinatatea credintei. Daca ucenicii chiar dupa savarsirea minunii inmultirii painilor uitasera de minune (cf. Mt 16,5-10), cu mult mai mult acum, cand nu vazusera minunea, nu se asteptau ca Hristos sa faca o minune ca aceasta (Sfantul Ioan Gura de Aur, cit., p. 567).4. Cinci paini si doi pesti. La porunca lui Iisus, ucenicii I-au adus cele cinci paini si doi pesti. Apoi Iisus a poruncit ca oamenii sa se aseze pe iarba . Ceea ce arata ca era primavara; Evanghelia a patra ne spune, de altfel, ca minunea s-a petrecut cu putin inainte de Pasti (6,4), care cadea la 14 nisan, adica 7 aprilie. Dar arata, poate, si ca Iisus este Pastorul despre Care Ps 22,2 zice ca-i salasluieste pe credinciosii Sai la loc cu pasune si la apa odihnei . Indata, multimea s-a asezat in cea mai deplina ordine, cete, cete ne spune Sfantul Marcu , cate o suta si cate cincizeci (Mc 6,40). Oamenii acestia nu mai sunt oile fara pastor de mai inainte! Asezarea lor in ordine, care aminteste de organizarea poporului lui Israel...
Acesta este primul aspect care se cuvine subliniat in pericopa acestei Duminici.
Exista insa si un al doilea aspect. Este vorba de multiplele conotatii simbolice ale minunii, pe care relatarile evanghelice le pun in valoare cu mare claritate, si mai ales de evidenta simbolistica euharistica a minunii.
Intr-adevar, Evanghelia acestei Duminici, istorisind saturarea unei mari multimi de oameni, arata puterea dumnezeiasca a Mantuitorului. Minunea are unele precedente si reflecta unele trimiteri clare la minuni asemanatoare din Vechiul Testament. Astfel, ea ni-L infatiseaza pe Hristos ca pe noul Moise. Caci, intr-adevar, exista un evident paralelism intre minunea hranirii cu mana a israelitilor in pustie de catre Moise (Ies 16; Deut 8,3.16; Ps 77,24-25.29; 104,39; Intel Sol 16,20-26) si inmultirea painilor de catre Hristos (cf. In 6,31 si urm.). La fel, exista un paralelism intre aceasta minune si cea savarsita de proorocul Elisei care, cu douazeci de paini (turte) de orz si cu putin grau, a saturat o suta de oameni si a mai si ramas (IV Regi 4,42-44). Dar Moise si Elisei sunt numai slugi , adica mijlocitori umani ai minunilor, al caror savarsitor este, de fapt, Dumnezeu. Iisus insa este El Insusi savarsitorul minunii, ca Fiul Dumnezeu si Dumnezeu adevarat (cf. Evrei 3,5-6).2. Imprejurarile minunii inmultirii painilor. Minunea a avut loc intr-un loc singuratic (v. 13). Iisus tocmai fusese vestit de uciderea Sfantului Ioan Botezatorul. Adanc intristat, a voit sa Se retraga departe de multime, impreuna cu ucenicii Sai. Au plecat, deci, cu corabia si s-au indreptat spre tarmul nord-estic al Marii Tiberiadei. Sfantul Luca (Lc 9,10; cf. Mc 6,45) precizeaza ca au tras intr-un loc pustiu, aproape de cetatea numita Betsaida, situata pe tarmul stang al Iordanului, aproape de varsarea sa in mare.
N-au putut insa afla singuratatea pe care o cautasera. Afland de plecarea lui Iisus, o mare multime de oameni, urmarind cu privirea traseul corabiei, s-a deplasat de-a lungul tarmului in aceeasi directie cu ea, astfel incat, atunci cand a coborat pe tarm, Iisus a fost intampinat de aceasta multime. O mila adanca L-a cuprins pe Iisus, vazand pe toti acesti oameni care alergasera dupa El. Sfantul Matei zice numai ca I s-a facut mila de ei (v. 14). Sfantul Marcu insa ne spune mai mult: I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor (Mc 6,34). O mentiune asemanatoare gasim si la Matei, dar intr-un context diferit: i vazand multimile, I s-a facut mila de ele, ca erau necajite si ratacite ca niste oi fara pastor (Mt 9,36). Prin aceste cuvinte sunt stigmatizati pe veci pastorii necredinciosi si nevrednici din pricina carora poporul ales de Dumnezeu a ajuns la o stare atat de nenorocita. O aspra mustrare a acestor pastori, care s-au pastorit pe ei insisi , in loc sa pastoreasca turma care le-a fost incredintata, aflam inca in proorocia lui Iezechiel (34,1 si urm.), unde Dumnezeu anunta si pedeapsa aspra care-i asteapta. i anunta totodata ca El Insusi Se va face Pastorul oilor Sale (34,11 si urm.).
Acum aceasta profetie s-a implinit. Fiul lui Dumnezeu vine la oile Sale plin de mila fata de parasirea si de necazurile lor. Tot ce face pentru aceasta multime care alearga dupa El, face din mila. Mila Domnului pentru multime zice Sfantul Ioan Gura de Aur este pricina vindecarilor savarsite atunci. Mila adanca si covarsitoare (Omilii la Matei, in: Sfantul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea a treia, trad. de Pr. D. Fecioru, PSB 23, Bucuresti, 1994, p. 567). Din mila, Domnul a vindecat pe bolnavii lor (Mt 14, 14). Sfantul Marcu ne spune si ca a inceput sa-i invete multe , pana ce s-a facut tarziu (6,34-35). Sfantul Luca mentioneaza amandoua aceste lucrari savarsite de Mantuitorul, precizand, despre cea din urma, ca le vorbea despre Imparatia lui Dumnezeu (Lc 9,11).
Iata ca oile cele ratacite ale casei lui Israel au acum un Pastor! A venit la ele Pastorul Cel fagaduit! El le calauzeste pe calea mantuirii, prin invatatura Sa dumnezeiasca, dar le vindeca si suferintele trupesti! Cat de fericiti erau acum toti acesti oameni adunati in jurul Pastorului Celui Bun (In 10,1 si urm.)! N-au simtit cum trece ziua si se face tarziu, nu s-au gandit ca sunt atat de departe de casele lor, nici ca nu mancasera toata ziua si ca nici nu luasera de mancare cu ei.3. Dati-le voi sa manance . De aceasta situatie se arata insa ingrijorati ucenicii. Ei Ii atrag atentia Mantuitorului si-I cer sa dea drumul multimilor, ca sa se duca in sate si sa-si cumpere de mancare (v. 15). Pentru ca se arata si acum putin credinciosi (cf. Mt 14,31), Domnul le da o lectie: daca se ingrijoreaza, atunci sa le dea ei sa manance. Ei raspund ca nu au decat cinci paini (de fapt cinci turte, cum se facea in mod obisnuit painea in casele evreiesti) si doi pesti. Relatarea paralela de la Ioan precizeaza ca aceste paini erau de orz si ca ele nu apartineau, de fapt, ucenicilor, ci unui baiat din multime (In 6,9), care se vede, insa, ca le-a oferit bucuros cand a auzit ca ucenicii intreaba de paini. Dar ce erau acestea la atatia oameni? Sfantul Marcu (6,37; cf. In 6,7) noteaza ca, la cuvantul lui Iisus de a le da ei oamenilor sa manance, ucenicii au raspuns: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance? Suma este foarte mare. Un dinar era plata unui muncitor agricol pentru o zi de munca; iar dupa un text rabinic din Misna, ratia zilnica de paine pentru o persoana costa a douasprezecea parte dintr-un dinar (cf. La Bible, traduction oecum nique, ed. a 5-a, Cerf, Paris, 1994, p. 2406, nota t). Vorbind de aceasta suma atat de mare, ei isi arata nu numai neputinta de a rezolva problema, ci si putinatatea credintei. Daca ucenicii chiar dupa savarsirea minunii inmultirii painilor uitasera de minune (cf. Mt 16,5-10), cu mult mai mult acum, cand nu vazusera minunea, nu se asteptau ca Hristos sa faca o minune ca aceasta (Sfantul Ioan Gura de Aur, cit., p. 567).4. Cinci paini si doi pesti. La porunca lui Iisus, ucenicii I-au adus cele cinci paini si doi pesti. Apoi Iisus a poruncit ca oamenii sa se aseze pe iarba . Ceea ce arata ca era primavara; Evanghelia a patra ne spune, de altfel, ca minunea s-a petrecut cu putin inainte de Pasti (6,4), care cadea la 14 nisan, adica 7 aprilie. Dar arata, poate, si ca Iisus este Pastorul despre Care Ps 22,2 zice ca-i salasluieste pe credinciosii Sai la loc cu pasune si la apa odihnei . Indata, multimea s-a asezat in cea mai deplina ordine, cete, cete ne spune Sfantul Marcu , cate o suta si cate cincizeci (Mc 6,40). Oamenii acestia nu mai sunt oile fara pastor de mai inainte! Asezarea lor in ordine, care aminteste de organizarea poporului lui Israel...
