PREDICĂ LA DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII
Iata-ne, iubiti credinciosi, intr-o alta Duminica de dupa Rusalii, indepartandu-ne cu o saptamana numai de inmultirea painilor . Evanghelia de as-tazi, aceea a umblarii pe ape sau a izbavirii din valuri a Sfantului Apostol Petru, se incadreaza din punct de vedere al textului Scripturii indata dupa Evanghelia de Duminica trecuta, indata deci dupa inmultirea painilor si []Iata-ne, iubiti credinciosi, intr-o alta Duminica de dupa Rusalii, indepartandu-ne cu o saptamana numai de inmultirea painilor . Evanghelia de as-tazi, aceea a umblarii pe ape sau a izbavirii din valuri a Sfantului Apostol Petru, se incadreaza din punct de vedere al textului Scripturii indata dupa Evanghelia de Duminica trecuta, indata deci dupa inmultirea painilor si saturarea celor cinci mii de oameni, in acelasi capitol 14 al Evangheliei de la Matei si incepe cu versetul 23, terminandu-se la versetul 34. Sa luam aminte: asadar, dupa episodul inmultirii painilor, urmeaza aceasta Evanghelie: Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca Sa se roage deosebi. i, facandu-se seara, era singur acolo. Iar corabia era la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva. Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus umbland pe mare. Vazandu-L umbland pe ma-re, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca si, de fiica, au strigat. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt, nu va temeti! Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine, pe apa .
El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborandu-se din cora-bie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. Dar, vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a stri-gat, zicand: Doamne, scapa-ma! Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? i, suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu . i, trecand marea, au venit in pamantul Ghenizaretului. Iata-ne, asadar, intr-un moment important al zilei: catre seara. De o parte multimile saturate de paine, vindecate de boala, pline de Cuvantul lui Dumnezeu si de invatatura Imparatiei celei noi; de cealalta parte ucenicii pe care Domnul, pentru a indeparta orice fel de efuziuni sentimentale peste limita ale multimilor catre ucenici, ii trimite dincolo, pe tarmul celalalt al lacului. Domnul slobozeste multimile si Se retrage singur pentru rugaciune, pentru meditatie, in acea singuratate a lui Hristos care anuleaza toate singuratatile. Seamana singuratatea aceasta cu singuratatea Golgotei, cu singura-tatea din mormant, cu singuratatea de dupa Inviere, cand toti ceilalti n-aveau curaj inca sa strige pana la ceruri si mai jos de ceruri si de pamanturi ca Hristos a inviat.
Domnul ii trimite pe ucenici pe mare, indepartandu-i din tinut si iata ca la a patra straja din noapte Se apropie de ei, calcand apele, mergand pe ape. Fara indoiala ca momentul este important si pentru ca valurile invaluiau corabia si invalureau marea, facand ca mai mult teama ucenicilor sa creasca, sa sporeasca.
In alte Evanghelii ni se povesteste cum prima data au crezut ca este o naluca. De aici reactia lui Petru: Daca esti Tu cu adevarat Doamne, spune sa vin la Tine . Desi mai inainte auzise glasul Dom-nului spunand de peste ape: Indrazniti! Eu sunt, nu va temeti! Eu sunt Cel pe care tot timpul M-ati vazut facand minuni; Eu sunt Cel care pana la apusul soarelui am vorbit oamenilor; Eu sunt Cel care am inmultit painile; Eu sunt Cel care v-am trimis, de fapt, pe mare; Eu sunt; nu va temeti .
Teama insa este fireasca, pentru ca in teama lui Petru suntem aproape toti cu temerile noastre. Noaptea, valuri, furtuna si ceva ce pare sau cineva ce pare a fi Domnul. Naluca sau Dumnezeu? Aceasta era intrebarea lui Petru si isi risca viata. Daca n-ar fi fost Domnul acela care vorbise? Dar Petru intampina pe Cel pe care Il vede pe ape, convins ca este Domnul, pentru ca stia glasul. Oaia din turma cunostea glasul Pastorului. Il auzise de multe ori; si daca stam sa ne gandim bine si noi il cunoastem, pentru ca acest indrazniti ne aduce aminte de in-drazneala de totdeauna cu care Hristos Domnul a intampinat neindraznelile si necurajurile noastre.
Petru insa, vazand vantul, se teme si incepe sa se scufunde. Este momentul in care striga, zicand: Doamne, scapa-ma! Mai avea mult Petru pana la Mantuitorul? Nu, cel mult un pas, pentru ca Evanghelia ne spune: Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? Mergea Petru pe ape sau S-a apropiat Domnul de Petru care mergea pe ape? Fara indoiala ca Domnul era Cel care facea pasi catre Petru si Petru putini pasi catre Hristos. Dar Domnul facuse si El destui pasi catre Petru pentru a-i darui tocmai aceasta credinta si pentru a-l intari in credinta ca Domnul Acesta ce calca pe ape este Domnul apelor si al cerului si al pamantului si al subpamantului si al subapelor si al supracerurilor, este Domnul Dum-nezeu.
Domnul nu-l cearta neaparat pe Petru. Aproape ca-l cearta parinteste, asa cum parintii isi cearta intotdeauna copiii, cand se indoiesc de purtarea lor. Petru ce te-ai indoit, putin credinciosule? Nu-i zice nici necredinciosule , nici alt cuvant mai greu, ci putin credinciosule . Era putina credinta lui Petru, dar binecuvantata si aceasta putina credinta, pen-tru ca se aruncase in apa ca sa vada daca este Dumnezeu. Nu inghitise vedenia oricum.
Sunt multi astazi care vin si ne spun, oamenilor Bisericii sau, in cazul unor culte neoprotestarite, pastorilor lor, cum au avut un duh de la Domnul care le-a spus asta, sau asta, sau asta, dar nicio-data nu cerceteaza daca, intr-adevar, cele primite sunt de la Dumnezeu. i imi aduc aminte de cineva care se lauda ca a fost la Mejdugordje, in Croatia, si a vazut-o pe Maica Domnului. i i-a raspuns un parinte si bine i-a spus citand,...
El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborandu-se din cora-bie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. Dar, vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a stri-gat, zicand: Doamne, scapa-ma! Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? i, suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu . i, trecand marea, au venit in pamantul Ghenizaretului. Iata-ne, asadar, intr-un moment important al zilei: catre seara. De o parte multimile saturate de paine, vindecate de boala, pline de Cuvantul lui Dumnezeu si de invatatura Imparatiei celei noi; de cealalta parte ucenicii pe care Domnul, pentru a indeparta orice fel de efuziuni sentimentale peste limita ale multimilor catre ucenici, ii trimite dincolo, pe tarmul celalalt al lacului. Domnul slobozeste multimile si Se retrage singur pentru rugaciune, pentru meditatie, in acea singuratate a lui Hristos care anuleaza toate singuratatile. Seamana singuratatea aceasta cu singuratatea Golgotei, cu singura-tatea din mormant, cu singuratatea de dupa Inviere, cand toti ceilalti n-aveau curaj inca sa strige pana la ceruri si mai jos de ceruri si de pamanturi ca Hristos a inviat.
Domnul ii trimite pe ucenici pe mare, indepartandu-i din tinut si iata ca la a patra straja din noapte Se apropie de ei, calcand apele, mergand pe ape. Fara indoiala ca momentul este important si pentru ca valurile invaluiau corabia si invalureau marea, facand ca mai mult teama ucenicilor sa creasca, sa sporeasca.
In alte Evanghelii ni se povesteste cum prima data au crezut ca este o naluca. De aici reactia lui Petru: Daca esti Tu cu adevarat Doamne, spune sa vin la Tine . Desi mai inainte auzise glasul Dom-nului spunand de peste ape: Indrazniti! Eu sunt, nu va temeti! Eu sunt Cel pe care tot timpul M-ati vazut facand minuni; Eu sunt Cel care pana la apusul soarelui am vorbit oamenilor; Eu sunt Cel care am inmultit painile; Eu sunt Cel care v-am trimis, de fapt, pe mare; Eu sunt; nu va temeti .
Teama insa este fireasca, pentru ca in teama lui Petru suntem aproape toti cu temerile noastre. Noaptea, valuri, furtuna si ceva ce pare sau cineva ce pare a fi Domnul. Naluca sau Dumnezeu? Aceasta era intrebarea lui Petru si isi risca viata. Daca n-ar fi fost Domnul acela care vorbise? Dar Petru intampina pe Cel pe care Il vede pe ape, convins ca este Domnul, pentru ca stia glasul. Oaia din turma cunostea glasul Pastorului. Il auzise de multe ori; si daca stam sa ne gandim bine si noi il cunoastem, pentru ca acest indrazniti ne aduce aminte de in-drazneala de totdeauna cu care Hristos Domnul a intampinat neindraznelile si necurajurile noastre.
Petru insa, vazand vantul, se teme si incepe sa se scufunde. Este momentul in care striga, zicand: Doamne, scapa-ma! Mai avea mult Petru pana la Mantuitorul? Nu, cel mult un pas, pentru ca Evanghelia ne spune: Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? Mergea Petru pe ape sau S-a apropiat Domnul de Petru care mergea pe ape? Fara indoiala ca Domnul era Cel care facea pasi catre Petru si Petru putini pasi catre Hristos. Dar Domnul facuse si El destui pasi catre Petru pentru a-i darui tocmai aceasta credinta si pentru a-l intari in credinta ca Domnul Acesta ce calca pe ape este Domnul apelor si al cerului si al pamantului si al subpamantului si al subapelor si al supracerurilor, este Domnul Dum-nezeu.
Domnul nu-l cearta neaparat pe Petru. Aproape ca-l cearta parinteste, asa cum parintii isi cearta intotdeauna copiii, cand se indoiesc de purtarea lor. Petru ce te-ai indoit, putin credinciosule? Nu-i zice nici necredinciosule , nici alt cuvant mai greu, ci putin credinciosule . Era putina credinta lui Petru, dar binecuvantata si aceasta putina credinta, pen-tru ca se aruncase in apa ca sa vada daca este Dumnezeu. Nu inghitise vedenia oricum.
Sunt multi astazi care vin si ne spun, oamenilor Bisericii sau, in cazul unor culte neoprotestarite, pastorilor lor, cum au avut un duh de la Domnul care le-a spus asta, sau asta, sau asta, dar nicio-data nu cerceteaza daca, intr-adevar, cele primite sunt de la Dumnezeu. i imi aduc aminte de cineva care se lauda ca a fost la Mejdugordje, in Croatia, si a vazut-o pe Maica Domnului. i i-a raspuns un parinte si bine i-a spus citand,...
