Fratele cel supărat
Un semn pentru intoarcerea adevarata a unui suflet la Dumnezeu este ivirea neaparata a fratelui cel suparat, a fratelui mai mare, dupa pilda Evangheliei cu Fiul cel risipitor. Initiatorul Oastei Domnului, Parintele Iosif Trifa, a sesizat minunat aceasta marturie sau non-marturie. Dupa aceasta se cunoaste daca cineva s-a intors sau nu cu adevarat la slujirea []Un semn pentru intoarcerea adevarata a unui suflet la Dumnezeu este ivirea neaparata a fratelui cel suparat, a fratelui mai mare, dupa pilda Evangheliei cu Fiul cel risipitor. Initiatorul Oastei Domnului, Parintele Iosif Trifa, a sesizat minunat aceasta marturie sau non-marturie. Dupa aceasta se cunoaste daca cineva s-a intors sau nu cu adevarat la slujirea Cuvantului in cadrele Miscarii duhovnicesti pe care o croia in Biserica noastra romaneasca. In cartea sa, intitulata Fiul cel pierdut, scrisa in timpul primilor zece ani ai Oastei, Parintele Iosif Trifa remarca cu o clarviziune profetica repulsia feciorului cel mare. Oriunde se intoarce cu adevarat un pacatos la Dumnezeu, trebuie sa se iveasca neaparat si fratele cel suparat. Asta-i o regula atat de adevarata, incat se poate pune si intors: oriunde nu se supara nimeni pentru intoarcerea unui pacatos, acolo nu s-a facut o intoarcere adevarata (vezi Fiul cel pierdut , Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1998, pag. 92).
Desigur, fratele cel mare era si chipul Legii Vechiului Testament care n-a voit sa intre la bucuria pascala a Cinei Euharistice de care s-au invrednicit mai degraba cei de departe, care au trait in intuneric si in umbra mortii (cf. Matei 4, 16). Sau, altfel spus, el inchipuia pe poporul evreu pe care Mantuitorul Hristos voia sa-l atentioneze cu o divina mustrare asupra refuzului acestuia de a sta la masa cu El impreuna cu vamesii si cu desfranatele, care, in conceptia lor, au calcat Legea si nu mai au dreptul sa se bucure in Templul credinciosilor.
Dar fiul acesta necajit se regaseste si in legea harului si a dragostei dumnezeiesti si-si intinde supararea pana in zilele noastre.
Eu vad adeseori pe fiul cel suparat in parohia mea. Nu stiu ce vor fi facut si cum isi vor fi risipit darurile sufletesti in tinerete unii dintre cei de azi, mai in varsta. Vecinii, intre ei, cunosc o buna parte din aventurile fiecaruia. Oricum, unii incep a se...
Desigur, fratele cel mare era si chipul Legii Vechiului Testament care n-a voit sa intre la bucuria pascala a Cinei Euharistice de care s-au invrednicit mai degraba cei de departe, care au trait in intuneric si in umbra mortii (cf. Matei 4, 16). Sau, altfel spus, el inchipuia pe poporul evreu pe care Mantuitorul Hristos voia sa-l atentioneze cu o divina mustrare asupra refuzului acestuia de a sta la masa cu El impreuna cu vamesii si cu desfranatele, care, in conceptia lor, au calcat Legea si nu mai au dreptul sa se bucure in Templul credinciosilor.
Dar fiul acesta necajit se regaseste si in legea harului si a dragostei dumnezeiesti si-si intinde supararea pana in zilele noastre.
Eu vad adeseori pe fiul cel suparat in parohia mea. Nu stiu ce vor fi facut si cum isi vor fi risipit darurile sufletesti in tinerete unii dintre cei de azi, mai in varsta. Vecinii, intre ei, cunosc o buna parte din aventurile fiecaruia. Oricum, unii incep a se...
