Permanent, inlauntrul meu si in jurul meu, am simtit puterea Creatorului a toate. Asa, bunaoara, in campie, sub adierea zefirului, am priceput leganarea lanurilor cu spicul plin, prospetimea stropilor de roua de pe floarea de Nu-ma-uita , din care albina soarbe, cum suie seva pamantului in tulpina plopilor si tremurarea aripilor de fluturi parca speriati de []Permanent, inlauntrul meu si in jurul meu, am simtit puterea Creatorului a toate.

Asa, bunaoara, in campie, sub adierea zefirului, am priceput leganarea lanurilor cu spicul plin, prospetimea stropilor de roua de pe floarea de Nu-ma-uita , din care albina soarbe, cum suie seva pamantului in tulpina plopilor si tremurarea aripilor de fluturi parca speriati de furtuna. Am ascultat rapsodia taranii, stiind ca se apropia ziua reintoarcerii randunelelor la cuiburile lor.

Am admirat maretia divina din razele de luna, din lumina slaba a noptilor intunecoase si din cea filtrata prin padurile albe de mesteacan, din unduirile codrului, de pe mormintele celor uitati de urmasii lor.

In natura-templu, L-am ascultat pe Iisus, Care, la varsta de doisprezece ani, le vorbea preotilor iudei; am fost aproape de El, cand ii insotea pe cei doi ucenici, in drum spre satul Emaus, L-am observat, transfigurat, in boabele de grau si in cele de struguri tamaiosi, din care crestinii se sfintesc prin Taina Impartasaniei.

Acolo, in campie, mi-am imaginat susur de izvoare, vibrare de val marin, dogoare de pustiu si racoare montana.

Am petrecut clipe cu intelesuri tainice la munte, unde am perceput universul ca pe o orga uriasa, in care rasunau melodii ingeresti. In murmur de izvoare si in freamat de brad, in liniste si in zbucium de furtuna cu grindina, mi-am purificat inima pangarita de serpentinele intinate ale vietii. Sus, intre flori de primavara si in dansul fulgilor de zapada, am inteles profunzimile muzicii dumnezeiesti, prin care am trait clipe de ecouri tainice.

In valurile de caldura aurie a lunii iulie si in reverberatiile razelor de lumina pierdute sub cerul instelat, Tatal imi intindea mana sa urc o poteca de munte, ingusta si abrupta, cu cotituri neprevazute, facandu-ma sa ma gandesc la drumul de sub maslinii din Gradina Ghetsimani.

In zare, acolo unde cerul imbratiseaza valurile, am vazut miracolul nasterii luminii. Puncte negre in nemarginire, departe de malul marii, barcile pareau leganate de o minune divina. Faceam parte din nisip si din scoici, din apa si din pescarusi, din singuratate si din nemarginire.

Cativa nori potentau lumina ce se strecura pe crestele valurilor in puzderie de sclipiri ca de stele ale cerului si, poate, ale adancurilor si ale sufletelor. Luminati de sus, norii aveau margini de jaratic. O lumina difuza, a carei intensitate crestea neasteptat, iti inmuia inima. Din ceata albastra a zarii, curgeau raze stacojii, formand o coroana imparateasca, ce anunta venirea soarelui. A astrului Caii noastre lactee. Depasind lumina tuturor stelelor din univers, Dumnezeu este lumina ce nu poate fi vazuta de omul care n-ar suporta puterea ei divina.

Fiul S-a intrupat, ca noi sa-L putem vedea fata catre fata si sa-L putem cunoaste. Din iubire, pe Sfanta Cruce, ne-a ridicat pacatele, ca sa avem puritatea naturii, asa cum poate fi ea intr-o dimineata de mai pe malul marii.

Pe valurile instelate, mereu spre noi vine Iisus, Lumina si Painea lumii, vorbindu-ne, ca si lui Simon-Petru, despre puterea credintei. In acel loc unde s-a nascut viata, pe malul marii, am perceput ceva din adancimea tainelor si, cu disperare, am strigat:...