Sfantul Maxim Marturisitorul s-a nascut in anul 580, in Constantinopol, si a avut parte de o educatie aleasa. In vremea maturitatii sale, credinta cea una era atacata de erezia monotelita care pretindea existenta unei singure vointe in Hristos. Apogeul framantarilor a fost atins in urma unui decret al imparatului Eraclie, dat in 638, prin care []Sfantul Maxim Marturisitorul s-a nascut in anul 580, in Constantinopol, si a avut parte de o educatie aleasa. In vremea maturitatii sale, credinta cea una era atacata de erezia monotelita care pretindea existenta unei singure vointe in Hristos. Apogeul framantarilor a fost atins in urma unui decret al imparatului Eraclie, dat in 638, prin care se poruncea tacere asupra chestiunii de este o lucrare sau doua in Hristos si, dimpotriva, cu totii sa marturiseasca existenta unei singure vointe in El. Acum Sfantul Maxim se angajeaza cu toata puterea, fiind sufletul miscarii de aparare a credintei celei adevarate. A fost prins si, in 662, a fost adus la Constantinopol pentru audiere. Pentru ca nu voia sa taca asupra adevarului pe care-l apara, i s-a taiat, in fata multimii, limba din radacina si mana dreapta, ca sa nu mai poata comunica adevarul nici cu graiul, nici in scris. In acelasi an, exilat pe coasta rasariteana a Marii Negre, a trecut la Domnul.

Aceasta scurta incursiune in viata Sfantului Maxim Marturisitorul dorim sa fie un temei pentru aprinderea dorului nostru de a cunoaste ce putere de patrundere in Sfintele Scripturi si in adevarurile dumnezeiesti avea acest Parinte filocalic. Dam, in continuare, doar cateva franturi din adancirile sale in Biblie. Ca ostasi ai Domnului care vrem sa intelegem Sfintele Scripturi in lumina invataturilor Sfintilor Parinti ai Bisericii sufletul nostru vibreaza de o sfanta emotie cand, luati de mana de mana dreapta a Sfantului Maxim, care avea sa fie taiata pentru cele ce le-a scris, intram in mina de aur a Bibliei si invatam a o talcui dupa cum limba martirului lui Hristos, Maxim, a stiut sa o faca.

In vremea pe care o traim, apararea credintei ortodoxe, adusa pana la noi cu jertfe neinchipuite, cere aceeasi marturisire neinfricata ca a Sfantului Maxim. Multi, chiar din cei din fruntea Bisericii si a Statului, au fost atunci impotriva lui. Multi si azi se aduna impotriva noastra. Sa ne inarmam deci cu vitejia Parintilor.

Iata, o preafrumoasa meditatie asupra minunii vindecarii slabanogului de 38 de ani, existenta in volumul II al Filocaliei romanesti, Ed. Harisma, Bucuresti, 1993, pag. 172: Cel slabanogit prin placerile trupului nu e in stare nici de lucrarea virtutilor si nu se misca usor nici spre cunostinta. De aceea nu are nici om, adica gand intelept, ca atunci cand se tulbura apa sa-l arunce in scaldatoare, adica in virtutea capabila de cunostinta, care vindeca toata boala. Caci, suferind de moleseala si de nepasare, tot amana aceasta si, astfel, e luat pe dinain-te de altul, care-l impiedica sa ajunga la vindecare. De aceea zace treizeci si opt de ani in boala. Caci cel care nu priveste creatiunea vazuta spre slava lui Dumnezeu, ca sa-si urce gandul cu evlavie spre cea inteligibila, ramane cu adevarat bolnav atatia ani cati s-au amintit mai sus. Fiindca numarul treizeci, inteles natural, insemneaza firea sensibila, precum, privit practic, insemneaza virtutea cu fapta. Iar numarul opt, inteles natural, arata firea inteligibila a celor netrupesti, precum, privit gnostic, arata teologia atotinteleapta. Cel ce nu e miscat de acesta spre Dumnezeu ramane olog pana cand, venind Cuvantul, il invata pe scurt chipul vindecarii, zicand: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla , adica ii porunceste sa-si ridice mintea din iubirea de placere ce o leaga si sa-si ia trupul pe umerii virtutilor si sa plece la casa lui, adica la cer. Caci e mai bine ca tot ceea ce este inferior sa fie luat pe umerii faptei de ceea ce este superior, spre a fi dus spre virtute, decat ceea ce este superior sa fie purtat de moleseala celui inferior spre iubirea de placeri.

Noul Testament se ascunde in Legea...