„Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale!“ (Psalm 118, 17)
Nu e oare nelalocul sau sa ceri lui Dumnezeu ceva in schimb, pentru truda ta? Nicidecum, insa acesta este privilegiul credintei si al dreptatii, care-ti ingaduie sa ceri, inaintea Domnului, dreptul la rasplatire. Tot atat de adevarat este ca Petru se afla mustrat, pe cand calca deasupra apelor, pentru clatinarea sa, lasandu-se cuprins mai []Nu e oare nelalocul sau sa ceri lui Dumnezeu ceva in schimb, pentru truda ta? Nicidecum, insa acesta este privilegiul credintei si al dreptatii, care-ti ingaduie sa ceri, inaintea Domnului, dreptul la rasplatire. Tot atat de adevarat este ca Petru se afla mustrat, pe cand calca deasupra apelor, pentru clatinarea sa, lasandu-se cuprins mai mult in propriile-i temeri, iara nu de puterea apostoliei, aceea intru care fusese ales. Evanghelia insasi ne invata, asadar, sa avem credinta, sa nu ezitam atunci cand trebuie sa ducem la bun sfarsit faptele cele mari, ce par supraomenesti. Cere, asadar, cu tarie, atunci cand crezi ca meriti sa simti ca cerereata e motivata! Cerand rasplata, te obligi, o data mai mult, sa fii vrednic de a primi ceea ce ceri. Cunosti cazul vreunul alergator,...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului