S-a întâmplat în 30 august 1950
S-a intamplat in 30 august 1950: A murit Alexandru Lapedatu, istoric si om politic roman, membru al Academiei Romane (n. 1876). Nascut in Transilvania, cu studii incepute in capitala Moldovei si finalizate apoi la Bucuresti, Alexandru Lapedatu, s-a remarcat in perioada interbelica ca unul dintre istoricii reprezentativi ai Romaniei. Studiile sale ce se disting prin []The post S-a intamplat in 30 august 1950 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 30 august 1950 was first posted on august 30, 2020 at 3:41 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 30 august 1950: A murit Alexandru Lapedatu, istoric si om politic roman, membru al Academiei Romane (n. 1876).
Nascut in Transilvania, cu studii incepute in capitala Moldovei si finalizate apoi la Bucuresti, Alexandru Lapedatu, s-a remarcat in perioada interbelica ca unul dintre istoricii reprezentativi ai Romaniei.
Studiile sale ce se disting prin forma literara ingrijita si prin documentatia vasta si de multe ori inedita, au contribuit decisiv la orientarea si conturarea istoriografiei Romaniei reintregite. Alexandru I. Lapedatu (nascut la 14 septembrie 1876 in Cernatul Sacelelor si decedat la. 30 august 1950 la Inchisoarea Sighet) a fost Ministrul Cultelor si Artelor in sase guverne si Ministru de Stat al Romaniei in patru guverne, presedinte al Senatului Romaniei, membru si presedinte al Academiei Romane, precum si secretarul sau general.
Alexandru I. Lapedatu a fost fiul lui Ioan Alexandru Lapedatu, doctor al Universitatii din Bruxelles, poet, prozator si jurnalist roman transilvanean si profesor de limbi clasice la Gimnaziul Superior Greco-ortodox Roman din Brasov. Alexandru I. Lapedatu a avut un frate geaman, Ion I. Lapedatu, economist, politician si Guvernator al Bancii Nationale a Romaniei.
Gemenii au ramas orfani de tata la varsta de un an si jumatate, mama lor a primit un modest ajutor social de la municipalitatea Brasov si a fost sprijinita de familieAlexandru I. Lapedatu s-a inscris la scoala primara din Sacele in 1883; apoi la Brasov si din 1888 la Iasi, unde mama lui se recasatorise dupa moartea tatalui. A obtinut diploma de bacalaureat la Colegiul Central din Iasi. A studiat la Facultatea de Litere si Filoaofie a Universitatii din Bucuresti, absolvind in 1904 si obtinand licenta in geografie si istorie in 1910 cu calificativul magna cum laude . Si-a finantat studiile dand meditatii si exersand diferite functii la ziarul Romania Juna (1899) sau profesor de limba romana la Colegiul Francez si la Colegiul Lolliot (1901-1903).
Alexandru I. Lapedatu a inceput sa publice studii de istorie nationala inca din facultate, obtinand premiul Fundatiei Universitare Carol I pentru lucrarile asupra domnitorilor Radu cel Frumos si Vlad-Voda Calugarul, fiind laureatul Universatii si castigatorul importantului premiu Hillel pentru lucrarea Istoria breslelor la romani .
La absolvirea facultatii, Alexandru I. Lapedatu a fost chemat ca functionar la Biblioteca Academiei Romane (sectia manuscriselor) unde a lucrat intre 1903 si 1908. In 1904 a fost desemnat ca secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, devenind membru pe 12 august 1919 si presedinte al sectiunii pentru Transilvania (1921 1941).
El a fost ales Presedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice pe 15 octombrie 1941, exersand aceasta functie pana la dizolvarea Comisiunii de catre regimul comunist in 1948.
Alexandru I. Lapedatu a fost activ in numeroase comisii si asociatii. A fost numit secretar al Comisiei Istorice Romane in 1909 si a devenit membru intre 1911-1919, fiind re-confirmat prin decretul regal din 1924.
A fost secretarul Comitetului Asociatiei Steaua infiintata de Spiru Haret A fost ales in asociatia Arta Romaneasca in 1909; a fost membru activ al Societatii Regale Romane de Geografie (1915); a fost ales membru onorific al Societatii Numismatice Romane (1920), a asigurat presedintia Comisiunii pentru reforma organizarii muzeelor din Transilvania (1921) si a Comisiunii instituite pentru organizarea arhivelor din Transilvania; a fost numit membru al Comisiunii pentru nationalizarea numelor de localitati din Transilvania, Banat si partile unguresti si al Comisiunii pentru verificarea lucrarilor de valoare a bunurilor publice ale fostei monarhii austro-ungare (1922) etc.
In 1919 cand Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului si tinuturilor romanesti din Ungaria a infiintat la Cluj prima Universitate romaneasca din Ardeal, el a fost numit pe 23 august 1919 profesor de istoria veche a romanilor, fiind confirmat prin decret regal pe 28 ianuarie 1920 si a exersat aceasta functie pana in 1938. A fost ales decan (1921-1922) si vice-decan (1922-1923) al Facultatii de Litere si Filosofie si a fost co-fondator, impreuna cu colegul sau Ioan Lupas, al Institutului National de Istorie din Cluj, azi Institutul de Istorie Gheorghe Baritiu al Academiei Romane. El a fost co-directorul insitutului (1920-1938), apoi directorul sau onorific (1943-1945). Alexandru I. Lapedatu a fost director general al Arhivelor Statului Roman (30 martie 1923 24 martie 1924).
In 1910 a fost ales membru correspondent iar in 1918 membru activ al Academiei Romane,Sectia Istorica. A fost ales vicepresedinte (1934-1935, 1938-1939), apoi presedinte al Academiei Romane (3 iunie 1935-31 mai 1938), iar la sfarsitul mandatului a fost ales Secretar General (30 mai 1939-12 august 1948). Alexandru I. Lapedatu a fost unul din cei 113 membri ai Academiei Romane epurati prin Decretul Nr. 76 din 8 iunie 1948 al regimului communist.
Adunarea Generala a Academiei Romane l-a repus in drepturi pe 3 iunie 1990. In 1917, armatele Triplei Alliante au ocupat Bucurestiul si au inceput sa avanseze catre Iasi. Guvernul Romaniei, refugiat la Iasi, a decis sa evacueze Tezaurul de Stat in Rusia.
Evacuarea a avut loc in doua etape. Alexandru I. Lapedatu a fost delegat sa acompanieze al doilea transport care includea si bunuri culturale. El a plecat de la Iasi catre Moscova pe 28 iulie 1917, unde a ramas pana pe 19 decembrie 1917, asistand la luarea in stapanire a orasului de catre revolutia bolsevica.
Alexandru I. Lapedatu a fost numit membru al delegatiei romane la Conferinta de pace de la Paris (1919), participand la negocieri in trei randuri: decembrie 1918 iunie 1919, intorcandu-se in tara dupa ce asistase la ceremonia semnarii Tratatului de la Versailles; din nou in iulie august 1919 luand parte la faza incipienta a negocierilor privind Basarabia; si in fine decembrie 1919 martie 1920, contribuind la negocierule cu Ungaria concluzionate prin Tratatul de la Trianon.
Alexandru I. Lapedatu a participat inca din anii de liceu la miscarile de protest ale romanilor contra opresiunii nationale, cum ar fi demonstratiile de solidaritate cu memorandistii care au avut loc la Iasi. In timpul studiilor universitare, el a devenit un mebru activ al Ligii pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor.
La inceputul razboiului mondial a fost numit, la Bucuresti, secretarul Comitetului de ajutorare a refugiatilor din Transilvania, Banat si Bucovina (1914-1916).
In ianuarie 1918, la Odesa, el a fost co-fondator al Comitetului national al romanilor emigrati din Austro-Ungaria, care apoi l-a ales presedinte, s-a mutat la Iasi si a devenit o platforma politica aducand contributii substantiale in prepararea Romaniei pentru...
S-a intamplat in 30 august 1950 was first posted on august 30, 2020 at 3:41 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 30 august 1950: A murit Alexandru Lapedatu, istoric si om politic roman, membru al Academiei Romane (n. 1876).
Nascut in Transilvania, cu studii incepute in capitala Moldovei si finalizate apoi la Bucuresti, Alexandru Lapedatu, s-a remarcat in perioada interbelica ca unul dintre istoricii reprezentativi ai Romaniei.
Studiile sale ce se disting prin forma literara ingrijita si prin documentatia vasta si de multe ori inedita, au contribuit decisiv la orientarea si conturarea istoriografiei Romaniei reintregite. Alexandru I. Lapedatu (nascut la 14 septembrie 1876 in Cernatul Sacelelor si decedat la. 30 august 1950 la Inchisoarea Sighet) a fost Ministrul Cultelor si Artelor in sase guverne si Ministru de Stat al Romaniei in patru guverne, presedinte al Senatului Romaniei, membru si presedinte al Academiei Romane, precum si secretarul sau general.
Alexandru I. Lapedatu a fost fiul lui Ioan Alexandru Lapedatu, doctor al Universitatii din Bruxelles, poet, prozator si jurnalist roman transilvanean si profesor de limbi clasice la Gimnaziul Superior Greco-ortodox Roman din Brasov. Alexandru I. Lapedatu a avut un frate geaman, Ion I. Lapedatu, economist, politician si Guvernator al Bancii Nationale a Romaniei.
Gemenii au ramas orfani de tata la varsta de un an si jumatate, mama lor a primit un modest ajutor social de la municipalitatea Brasov si a fost sprijinita de familieAlexandru I. Lapedatu s-a inscris la scoala primara din Sacele in 1883; apoi la Brasov si din 1888 la Iasi, unde mama lui se recasatorise dupa moartea tatalui. A obtinut diploma de bacalaureat la Colegiul Central din Iasi. A studiat la Facultatea de Litere si Filoaofie a Universitatii din Bucuresti, absolvind in 1904 si obtinand licenta in geografie si istorie in 1910 cu calificativul magna cum laude . Si-a finantat studiile dand meditatii si exersand diferite functii la ziarul Romania Juna (1899) sau profesor de limba romana la Colegiul Francez si la Colegiul Lolliot (1901-1903).
Alexandru I. Lapedatu a inceput sa publice studii de istorie nationala inca din facultate, obtinand premiul Fundatiei Universitare Carol I pentru lucrarile asupra domnitorilor Radu cel Frumos si Vlad-Voda Calugarul, fiind laureatul Universatii si castigatorul importantului premiu Hillel pentru lucrarea Istoria breslelor la romani .
La absolvirea facultatii, Alexandru I. Lapedatu a fost chemat ca functionar la Biblioteca Academiei Romane (sectia manuscriselor) unde a lucrat intre 1903 si 1908. In 1904 a fost desemnat ca secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice, devenind membru pe 12 august 1919 si presedinte al sectiunii pentru Transilvania (1921 1941).
El a fost ales Presedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice pe 15 octombrie 1941, exersand aceasta functie pana la dizolvarea Comisiunii de catre regimul comunist in 1948.
Alexandru I. Lapedatu a fost activ in numeroase comisii si asociatii. A fost numit secretar al Comisiei Istorice Romane in 1909 si a devenit membru intre 1911-1919, fiind re-confirmat prin decretul regal din 1924.
A fost secretarul Comitetului Asociatiei Steaua infiintata de Spiru Haret A fost ales in asociatia Arta Romaneasca in 1909; a fost membru activ al Societatii Regale Romane de Geografie (1915); a fost ales membru onorific al Societatii Numismatice Romane (1920), a asigurat presedintia Comisiunii pentru reforma organizarii muzeelor din Transilvania (1921) si a Comisiunii instituite pentru organizarea arhivelor din Transilvania; a fost numit membru al Comisiunii pentru nationalizarea numelor de localitati din Transilvania, Banat si partile unguresti si al Comisiunii pentru verificarea lucrarilor de valoare a bunurilor publice ale fostei monarhii austro-ungare (1922) etc.
In 1919 cand Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului si tinuturilor romanesti din Ungaria a infiintat la Cluj prima Universitate romaneasca din Ardeal, el a fost numit pe 23 august 1919 profesor de istoria veche a romanilor, fiind confirmat prin decret regal pe 28 ianuarie 1920 si a exersat aceasta functie pana in 1938. A fost ales decan (1921-1922) si vice-decan (1922-1923) al Facultatii de Litere si Filosofie si a fost co-fondator, impreuna cu colegul sau Ioan Lupas, al Institutului National de Istorie din Cluj, azi Institutul de Istorie Gheorghe Baritiu al Academiei Romane. El a fost co-directorul insitutului (1920-1938), apoi directorul sau onorific (1943-1945). Alexandru I. Lapedatu a fost director general al Arhivelor Statului Roman (30 martie 1923 24 martie 1924).
In 1910 a fost ales membru correspondent iar in 1918 membru activ al Academiei Romane,Sectia Istorica. A fost ales vicepresedinte (1934-1935, 1938-1939), apoi presedinte al Academiei Romane (3 iunie 1935-31 mai 1938), iar la sfarsitul mandatului a fost ales Secretar General (30 mai 1939-12 august 1948). Alexandru I. Lapedatu a fost unul din cei 113 membri ai Academiei Romane epurati prin Decretul Nr. 76 din 8 iunie 1948 al regimului communist.
Adunarea Generala a Academiei Romane l-a repus in drepturi pe 3 iunie 1990. In 1917, armatele Triplei Alliante au ocupat Bucurestiul si au inceput sa avanseze catre Iasi. Guvernul Romaniei, refugiat la Iasi, a decis sa evacueze Tezaurul de Stat in Rusia.
Evacuarea a avut loc in doua etape. Alexandru I. Lapedatu a fost delegat sa acompanieze al doilea transport care includea si bunuri culturale. El a plecat de la Iasi catre Moscova pe 28 iulie 1917, unde a ramas pana pe 19 decembrie 1917, asistand la luarea in stapanire a orasului de catre revolutia bolsevica.
Alexandru I. Lapedatu a fost numit membru al delegatiei romane la Conferinta de pace de la Paris (1919), participand la negocieri in trei randuri: decembrie 1918 iunie 1919, intorcandu-se in tara dupa ce asistase la ceremonia semnarii Tratatului de la Versailles; din nou in iulie august 1919 luand parte la faza incipienta a negocierilor privind Basarabia; si in fine decembrie 1919 martie 1920, contribuind la negocierule cu Ungaria concluzionate prin Tratatul de la Trianon.
Alexandru I. Lapedatu a participat inca din anii de liceu la miscarile de protest ale romanilor contra opresiunii nationale, cum ar fi demonstratiile de solidaritate cu memorandistii care au avut loc la Iasi. In timpul studiilor universitare, el a devenit un mebru activ al Ligii pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor.
La inceputul razboiului mondial a fost numit, la Bucuresti, secretarul Comitetului de ajutorare a refugiatilor din Transilvania, Banat si Bucovina (1914-1916).
In ianuarie 1918, la Odesa, el a fost co-fondator al Comitetului national al romanilor emigrati din Austro-Ungaria, care apoi l-a ales presedinte, s-a mutat la Iasi si a devenit o platforma politica aducand contributii substantiale in prepararea Romaniei pentru...
