Predică la Duminica a II-a din Postul mare – A Sf. Grigorie Palama
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula Luand noi glasul desfranatului, cu fierbinti lacrimi cadem catre Tine, Parintele si Dumnezeul tu-turor, strigand: Am gresit departandu-ne de la Tine si necuratiei slujind. Deci primeste, Doamne, poca-inta noastra. Din Evanghelia de la Marcu, capitolul 2, versetele 1-12: i, intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile, s-a auzit ca []Pr. conf. univ. dr. Constantin NeculaLuand noi glasul desfranatului, cu fierbinti lacrimi cadem catre Tine, Parintele si Dumnezeul tu-turor, strigand: Am gresit departandu-ne de la Tine si necuratiei slujind. Deci primeste, Doamne, poca-inta noastra. Din Evanghelia de la Marcu, capitolul 2, versetele 1-12: i, intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile, s-a auzit ca este in casa. i indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul. i au venit la El aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi. i neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul; si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! i erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor: Pentru ce vorbeste Acesta ast-fel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara nu-mai unul Dumnezeu? i indata cunoscand Iisus cu duhul Lui ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre? Ce este mai usor a zice slaba-nogului: Iertate iti sunt pacatele sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla? Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slaba-nogului: Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta! i s-a sculat indata si luandu-si patul, a iesit ina-intea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am mai vazut niciodata! . Iubiti credinciosi,Iata-ne ajunsi in aceasta Duminica a II-a a Postului Mare, care ne aduce inaintea ochilor doua modele, doua modele vrednice de urmat. Pe de o parte este acesta pe care prima Evanghelie a zilei de astazi, aceea de la Marcu 2, 1-12, ni-l pune inaintea ochilor; pe de alta parte este un alt chip, acela al Sfantului Grigorie Palama, care este sarbatorit si el astazi si caruia, in general, i se atribuie ca forma liturgica de marire citirea Evangheliei de la Ioan 10, 9-16, asupra careia vom reveni pe parcursul acestui cuvant.
Sa vedem mai intai pilda aceasta evanghelica ce ne este pusa inaintea ochilor. Fara indoiala ca de fiecare data in viata am simtit ca, atunci cand suntem mai nenorociti, suntem mai singuri si in general, singuratatea ne apare ca o mare nenorocire. Dar iata ca astazi ni se pune inaintea ochilor un exemplu minunat de incercare de a anula singu-ratatea si tristetea unui om, prin aducerea lui inain-tea lui Dumnezeu. Sa vedem despre ce este vorba:Domnul iata ca Se afla in Capernaum si dupa cateva zile s-a auzit ca El este in casa; cu alte cuvin-te, nu S-a dus acolo sa Se dea in spectacol, nici sa participe, stiu eu, la mese bogate, ci S-a asternut, spun multi, in rugaciune. i indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc nici inaintea usii, si le graia cuvantul. Iata, multimea venea in jurul Man-tuitorului ca albinele la un stup de miere, pentru ca simtea ca de acolo vine o putere deosebita. Vazusera pana atunci fie un lepros vindecat, fie boli si demoni multi alungati; dar, iata, aveau sa-L auda pe Acela Care facuse toate acestea. Asteptau Cuvantul, si ni se spune ca au venit la El aducand un slabanog patru insi, si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei in care era Iisus si prin spartura au lasat in jos patul in care zacea slabanogul. Acum nu trebuie sa inte-legem neaparat ca au spart un acoperis din acesta cu care suntem noi obisnuiti, mai ales in zona Ardealului, pentru ca, in general, acoperisul acela nu era ceva foarte bine pus la punct.
Dar altceva as vrea sa subliniem astazi aici; nu daramarea acoperisului, ci gestul acesta de priete-nie nemaipomenita, acela de a face ceva fantastic pentru a putea sa aduci un om inaintea lui Dum-nezeu. Tuturor ne convine sa ne laudam ca suntem prieteni cu prietenii nostri, dar de cele mai multe ori cadem in aceasta extrema a admiterii fiecarui pacat al prietenului nostru. Il iubesc pe prietenul meu cu toate pacatele lui imi spunea cineva odata, dar in fapt nu-l iubea. Adevarata iubire, adevarata prie-tenie este aceasta in care sfarami zidurile pentru a-l aduce inaintea lui Dumnezeu. Ce minunata pilda este aceasta in care, iata, se face spartura in aco-peris; in acoperisul acesta al indiferentei noastre de fiecare zi, in acoperisul acesta al nonsalantei noas-tre de fiecare zi. Trebuie sa gasim sparturi prin care sa ne ducem prietenul bolnav inaintea lui Dumne-zeu; si prietenul bolnav nu o data ne poate fi si sufletul nostru. Daca nu reusim ca, in ciuda multi-mii care ne copleseste, sa spargem zidurile pentru a ajunge la Iisus Hristos, drumul ne va fi mult mai ingreunat de tot ceea ce poate fi interpus intre noi si Hristos. Pentru ca, iata, plata pentru acest minunat act de camaraderie: Vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! .
Iata, asadar, pilda minunata adusa astazi ina-intea ochilor nostri, in Duminica aceasta, dupa ce mai inainte am vazut ce inseamna a te inchina in Duh si in Adevar lui Dumnezeu. Iata aceasta inchinare intru comuniune inaintea lui Dumnezeu. Va dati seama in ce situatie se afla slabanogul acela, de vreme ce-l purtau patru oameni? i icoana pe care, de obicei, o avem pusa pe Sfanta Evan-ghelie cu aceasta ocazie, la aceasta Evanghelie, ni-l prezinta purtat cu niste funii de pe un acoperis pana jos, la picioarele Mantuitorului. Gestul este minunat si nu impresioneaza atat prin faptul, repet, daramarii zidului in sine, ci prin faptul ca, iata, oamenii aceia depasesc orice fel de oprelisti care in mod normal i-ar fi facut sa dezarmeze. Oare era un singur slabanog in vremea aceea in Capernaum? Oare era un singur om care avea nevoie de Iisus Hristos si nu se putea apropia de El?Cu adevarat va zic insa ca erau mult mai multi, dar impresionant era ca numai pe unul singur l-au purtat prietenii pana inaintea lui Dumnezeu, vadindu-si adevarata prietenie. O sa ma intrebati de ce accentuez atat de mult pe adevarata prietenie si pe ducerea inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca astazi ne este randuit in calendarul Bisericii, pentru Du-minica de astazi, si Sfantul Grigorie Palama; Sfantul Grigorie Palama caruia, ca oricarui sfant, ii putem spune prietenul nostru inaintea lui Dumnezeu. Sunt multi care se smintesc de noi ca ne rugam sfintilor. Iata, daca vreti, o dovada minunata a ceea ce pot face sfintii pentru noi: sa sparga acoperisul lumii pentru a ne purta inaintea lui Dumnezeu pe bratele lor si a ne aseza inaintea lui Dumnezeu, coborandu-ne pe funiile rugaciunii, ale smereniei, ale dragostei si ale impreuna-comuniunii cu ei. Atunci suntem tari cu adevarat, cand avem prieteni tari cu adevarat, care nu ne lasa sa fim departati de Mantuitorul Iisus Hristos, din cauza multimii care-L inconjoara, cu treaba sau fara treaba. i, iata, ne poarta pe bratele lor, spargand zidurile, pentru a ne apleca inaintea lui Dumnezeu.
Pentru ca astazi vom vorbi despre un prieten minunat, ingaduiti-mi sa-i citim si Evanghelia pe care Sfintii Parinti au randuit-o, de altfel, la sarba-toarea oricarui ierarh. Iata ce a zis Domnul:Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mantui; si va intra si va iesi si pasune va afla. Furul nu vine decat ca sa fure si sa junghie, si sa piarda? Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba. Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune viata pentru oile sale. Iar cel platit si care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste. Dar cel platit fuge, pentru ca este platit si nu are grija de oi.
Eu sunt pastorul cel bun si cunosc pe ale Mele si ale Mele Ma cunosc pe Mine. Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal. i viata Mea o pun pentru oi.
Am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta. i pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu si va fi o turma si un pastor .
Iata, Pastorul cel Bun, Domnul nostru Iisus Hristos, ne ingaduie astazi sa ne punem inaintea ochilor un alt pastor bun, un altul despre care can-tarile bisericesti se intreaba efectiv. Auziti!Cu ce cantari de lauda vom lauda pe ierarhul, trambita Teologiei, gura cea insuflata de focul daru-lui, cinstitul locas al Duhului, stalpul Bisericii cel nemiscat, bucuria cea mare a lumii, raul intelep-ciunii, sfesnicul luminii, steaua cea luminoasa care lumineaza faptura? Cu ce flori de lauda vom incu-nuna pe ierarhul, pe aparatorul adevaratei evlavii si potrivnic nelegiuirii, pe ocrotitorul cel calduros al credintei, pe marele conducator si invatator, lira cea plina de bun sunet a Duhului, limba cea straluci-toare ca aurul, izvorul care izvoraste ape de vinde-cari credinciosilor, pe marele si minunatul Grigorie? Cu ce buze noi, pamantenii, vom lauda pe ierarhul, pe invatatorul Bisericii, pe vestitorul dumnezeiestii lumini, pe cunoscatorul tainei celei ceresti a Tre-imii? Iata aceasta podoaba a monahilor care a stra-lucit cu faptele si cu gandirea mai mult decat con-temporanii sai, sau cum i se mai spune: lauda Tesa-lonicului, iata, pe acesta il avem astazi model de prietenie ce sparge zidurile pentru a ni-L arata noua pe Domnul Iisus Hristos.
Pentru a putea sa-mi exprim gandurile mele in raport cu el, ma voi folosi de un alt parinte, mult mai apropiat noua, chiar daca nu este trecut inca in randul sfintilor: Parintele Dumitru Staniloae, cel care scria in tineretile sale o carte minunata despre Sfantul Grigorie Palama, care aparuse aici, la Sibiu, in 1938, si se numea Viata si invataturile Sfantului Grigorie Palama . Iata ce ne spune el, vorbind des-pre tineretea Sfantului:Sfantul Grigorie Palama s-a nascut in Constan-tinopol, la anul 1296. Dupa aceasta, Grigorie Pa-lama a petrecut in viata 63 de ani, si dupa 12 ani si jumatate de arhierie, la sarbatoarea Sfantului Ioan Gura de Aur, dupa-amiaza, in ziua de 13 noiembrie, a trecut la Domnul. Arhiereu a ajuns in 1347 cand a fost hirotonisit mitropolit al Salonicului, de catre patriarhul Constantinopolului, Isidor. De aceea data mortii lui cea mai apropiata si cea mai corect exprimata ar fi 1359, in luna noiembrie. Parintii lui se mutasera din Asia Mica, de la rasaritul soarelui spune Filotei, un istoric in Constantinopol, mai inainte de a avea vreun copil si erau de neam ales.
Tatal sau se numea Constantin si era membru al Senatului si consilier intim al imparatului Andronic al II-lea. Om cu viata morala integra si buna chib-zuiala in judecata, a fost ales de imparatul pedagog pentru nepotul sau de fiu, Adronic al III-lea. Evlavia si blandetea sa il facura sa fie iubit de toti, scapand prin interventia sa pe multi nevoiasi de loviturile nedrepte ce veneau de la puternicii zilei. Cu copiii sai se purta sobru, spunand ca, daca si-ar da dru-mul inimii, i-ar coplesi cu dragostea; i-ar fi prea mare supararea si ar mania pe Dumnezeu, in caz ca ar pierde pe vreunul. i, de fapt, murindu-i un copil, a...
Sa vedem mai intai pilda aceasta evanghelica ce ne este pusa inaintea ochilor. Fara indoiala ca de fiecare data in viata am simtit ca, atunci cand suntem mai nenorociti, suntem mai singuri si in general, singuratatea ne apare ca o mare nenorocire. Dar iata ca astazi ni se pune inaintea ochilor un exemplu minunat de incercare de a anula singu-ratatea si tristetea unui om, prin aducerea lui inain-tea lui Dumnezeu. Sa vedem despre ce este vorba:Domnul iata ca Se afla in Capernaum si dupa cateva zile s-a auzit ca El este in casa; cu alte cuvin-te, nu S-a dus acolo sa Se dea in spectacol, nici sa participe, stiu eu, la mese bogate, ci S-a asternut, spun multi, in rugaciune. i indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc nici inaintea usii, si le graia cuvantul. Iata, multimea venea in jurul Man-tuitorului ca albinele la un stup de miere, pentru ca simtea ca de acolo vine o putere deosebita. Vazusera pana atunci fie un lepros vindecat, fie boli si demoni multi alungati; dar, iata, aveau sa-L auda pe Acela Care facuse toate acestea. Asteptau Cuvantul, si ni se spune ca au venit la El aducand un slabanog patru insi, si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei in care era Iisus si prin spartura au lasat in jos patul in care zacea slabanogul. Acum nu trebuie sa inte-legem neaparat ca au spart un acoperis din acesta cu care suntem noi obisnuiti, mai ales in zona Ardealului, pentru ca, in general, acoperisul acela nu era ceva foarte bine pus la punct.
Dar altceva as vrea sa subliniem astazi aici; nu daramarea acoperisului, ci gestul acesta de priete-nie nemaipomenita, acela de a face ceva fantastic pentru a putea sa aduci un om inaintea lui Dum-nezeu. Tuturor ne convine sa ne laudam ca suntem prieteni cu prietenii nostri, dar de cele mai multe ori cadem in aceasta extrema a admiterii fiecarui pacat al prietenului nostru. Il iubesc pe prietenul meu cu toate pacatele lui imi spunea cineva odata, dar in fapt nu-l iubea. Adevarata iubire, adevarata prie-tenie este aceasta in care sfarami zidurile pentru a-l aduce inaintea lui Dumnezeu. Ce minunata pilda este aceasta in care, iata, se face spartura in aco-peris; in acoperisul acesta al indiferentei noastre de fiecare zi, in acoperisul acesta al nonsalantei noas-tre de fiecare zi. Trebuie sa gasim sparturi prin care sa ne ducem prietenul bolnav inaintea lui Dumne-zeu; si prietenul bolnav nu o data ne poate fi si sufletul nostru. Daca nu reusim ca, in ciuda multi-mii care ne copleseste, sa spargem zidurile pentru a ajunge la Iisus Hristos, drumul ne va fi mult mai ingreunat de tot ceea ce poate fi interpus intre noi si Hristos. Pentru ca, iata, plata pentru acest minunat act de camaraderie: Vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! .
Iata, asadar, pilda minunata adusa astazi ina-intea ochilor nostri, in Duminica aceasta, dupa ce mai inainte am vazut ce inseamna a te inchina in Duh si in Adevar lui Dumnezeu. Iata aceasta inchinare intru comuniune inaintea lui Dumnezeu. Va dati seama in ce situatie se afla slabanogul acela, de vreme ce-l purtau patru oameni? i icoana pe care, de obicei, o avem pusa pe Sfanta Evan-ghelie cu aceasta ocazie, la aceasta Evanghelie, ni-l prezinta purtat cu niste funii de pe un acoperis pana jos, la picioarele Mantuitorului. Gestul este minunat si nu impresioneaza atat prin faptul, repet, daramarii zidului in sine, ci prin faptul ca, iata, oamenii aceia depasesc orice fel de oprelisti care in mod normal i-ar fi facut sa dezarmeze. Oare era un singur slabanog in vremea aceea in Capernaum? Oare era un singur om care avea nevoie de Iisus Hristos si nu se putea apropia de El?Cu adevarat va zic insa ca erau mult mai multi, dar impresionant era ca numai pe unul singur l-au purtat prietenii pana inaintea lui Dumnezeu, vadindu-si adevarata prietenie. O sa ma intrebati de ce accentuez atat de mult pe adevarata prietenie si pe ducerea inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca astazi ne este randuit in calendarul Bisericii, pentru Du-minica de astazi, si Sfantul Grigorie Palama; Sfantul Grigorie Palama caruia, ca oricarui sfant, ii putem spune prietenul nostru inaintea lui Dumnezeu. Sunt multi care se smintesc de noi ca ne rugam sfintilor. Iata, daca vreti, o dovada minunata a ceea ce pot face sfintii pentru noi: sa sparga acoperisul lumii pentru a ne purta inaintea lui Dumnezeu pe bratele lor si a ne aseza inaintea lui Dumnezeu, coborandu-ne pe funiile rugaciunii, ale smereniei, ale dragostei si ale impreuna-comuniunii cu ei. Atunci suntem tari cu adevarat, cand avem prieteni tari cu adevarat, care nu ne lasa sa fim departati de Mantuitorul Iisus Hristos, din cauza multimii care-L inconjoara, cu treaba sau fara treaba. i, iata, ne poarta pe bratele lor, spargand zidurile, pentru a ne apleca inaintea lui Dumnezeu.
Pentru ca astazi vom vorbi despre un prieten minunat, ingaduiti-mi sa-i citim si Evanghelia pe care Sfintii Parinti au randuit-o, de altfel, la sarba-toarea oricarui ierarh. Iata ce a zis Domnul:Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mantui; si va intra si va iesi si pasune va afla. Furul nu vine decat ca sa fure si sa junghie, si sa piarda? Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba. Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune viata pentru oile sale. Iar cel platit si care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste. Dar cel platit fuge, pentru ca este platit si nu are grija de oi.
Eu sunt pastorul cel bun si cunosc pe ale Mele si ale Mele Ma cunosc pe Mine. Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal. i viata Mea o pun pentru oi.
Am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta. i pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu si va fi o turma si un pastor .
Iata, Pastorul cel Bun, Domnul nostru Iisus Hristos, ne ingaduie astazi sa ne punem inaintea ochilor un alt pastor bun, un altul despre care can-tarile bisericesti se intreaba efectiv. Auziti!Cu ce cantari de lauda vom lauda pe ierarhul, trambita Teologiei, gura cea insuflata de focul daru-lui, cinstitul locas al Duhului, stalpul Bisericii cel nemiscat, bucuria cea mare a lumii, raul intelep-ciunii, sfesnicul luminii, steaua cea luminoasa care lumineaza faptura? Cu ce flori de lauda vom incu-nuna pe ierarhul, pe aparatorul adevaratei evlavii si potrivnic nelegiuirii, pe ocrotitorul cel calduros al credintei, pe marele conducator si invatator, lira cea plina de bun sunet a Duhului, limba cea straluci-toare ca aurul, izvorul care izvoraste ape de vinde-cari credinciosilor, pe marele si minunatul Grigorie? Cu ce buze noi, pamantenii, vom lauda pe ierarhul, pe invatatorul Bisericii, pe vestitorul dumnezeiestii lumini, pe cunoscatorul tainei celei ceresti a Tre-imii? Iata aceasta podoaba a monahilor care a stra-lucit cu faptele si cu gandirea mai mult decat con-temporanii sai, sau cum i se mai spune: lauda Tesa-lonicului, iata, pe acesta il avem astazi model de prietenie ce sparge zidurile pentru a ni-L arata noua pe Domnul Iisus Hristos.
Pentru a putea sa-mi exprim gandurile mele in raport cu el, ma voi folosi de un alt parinte, mult mai apropiat noua, chiar daca nu este trecut inca in randul sfintilor: Parintele Dumitru Staniloae, cel care scria in tineretile sale o carte minunata despre Sfantul Grigorie Palama, care aparuse aici, la Sibiu, in 1938, si se numea Viata si invataturile Sfantului Grigorie Palama . Iata ce ne spune el, vorbind des-pre tineretea Sfantului:Sfantul Grigorie Palama s-a nascut in Constan-tinopol, la anul 1296. Dupa aceasta, Grigorie Pa-lama a petrecut in viata 63 de ani, si dupa 12 ani si jumatate de arhierie, la sarbatoarea Sfantului Ioan Gura de Aur, dupa-amiaza, in ziua de 13 noiembrie, a trecut la Domnul. Arhiereu a ajuns in 1347 cand a fost hirotonisit mitropolit al Salonicului, de catre patriarhul Constantinopolului, Isidor. De aceea data mortii lui cea mai apropiata si cea mai corect exprimata ar fi 1359, in luna noiembrie. Parintii lui se mutasera din Asia Mica, de la rasaritul soarelui spune Filotei, un istoric in Constantinopol, mai inainte de a avea vreun copil si erau de neam ales.
Tatal sau se numea Constantin si era membru al Senatului si consilier intim al imparatului Andronic al II-lea. Om cu viata morala integra si buna chib-zuiala in judecata, a fost ales de imparatul pedagog pentru nepotul sau de fiu, Adronic al III-lea. Evlavia si blandetea sa il facura sa fie iubit de toti, scapand prin interventia sa pe multi nevoiasi de loviturile nedrepte ce veneau de la puternicii zilei. Cu copiii sai se purta sobru, spunand ca, daca si-ar da dru-mul inimii, i-ar coplesi cu dragostea; i-ar fi prea mare supararea si ar mania pe Dumnezeu, in caz ca ar pierde pe vreunul. i, de fapt, murindu-i un copil, a...
