DIN BETANIA DE AICI, ÎN BETANIA DIN CER
Betania e Casa Mangaierii, e Casa Prieteniei.
Coltul de Rai, Betania betaniilor, Casa Mangaierii o avem in fiecare localitate: e Sfanta Biserica. Aici putem fi in partasie cu Domnul prin Cuvant, dar si impartasiti cu Domnul din Sfantul Potir.
Coltisorul de Rai Casa Prieteniei, Betania ostasilor, pe langa biserica, e si Adunarea Oastei.
Betanie mai poate fi si orice loc unde se afla Marta, Maria, Lazar, impreuna cu Domnul, cu Maica Sa si ucenicii, fratii.
Simtim noi atractia, nevoia, bucuria, mangaierea, placerea de a petrece in ele fara a pierde nicio clipa de la inceput si pana la sfarsit? Sau ne spalam pe maini inselandu-ne singuri ca ne-am facut datoria mergand doar pasivi la sfarsit. Simtim nevoia adunarilor de vineri seara de rugaciune? Pentru orice lucru pamantesc se cere pregatire. Adunarea de vineri pregateste si adunarea de duminica. Vom zice ca ne rugam fiecare acasa. Da, asa fac cei care simt datoria de constiinta, raspunderea pe care o au fata de Domnul si de frati. Dar cei care simt mai mult decat datoria, cei care simt roada datoriei se intalnesc si in acelasi loc, pentru ca totul e dulce si frumos, dupa cum spune fratele Traian: Cand suntem doi sau trei, oriunde / cu noi de-a pururea-i Hristos, / iar unde-i El e totul dulce si fericit si luminos .
Chiar Domnul Iisus, fiind pe pamant, a simtit nevoia de a merge in Betania: Cu sase zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania (Ioan 12, 1). Pentru El, Care stia ce Ii vor aduce de data aceasta Pastile care se apropiau, revederea locurilor si a fiintelor iubite era nu numai un prilej de mangaiere si de intarire, ci si o trebuinta adanc sufleteasca (Traian Dorz). Prin mangaierea, intarirea, invierea lui Lazar facuta de Domnul familiei din Betania, a simtit si Domnul mangaierea si intarirea primita de la Tatal pentru Jertfa ce urma pe Golgota. O, cata nevoie avem noi de aceste Betanii, ca noi nu stim ce ne poate aduce clipa sau ziua de maine.
Sa invatam ceva din mustrarea...